CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

marți, 31 mai 2011

VERSETUL ZILEI

"De aceea va spun: nu va ingrijorati de viata voastra, gandindu-va ce veti manca sau ce veti bea; nici de trupul vostru, gandindu-va cu ce va veti imbraca. Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea?" (Mat.6:25)

INOVATII UTILE

Resource Furniture  Italian-Designed Space Saving Furniture - StumbleUpon

video

sâmbătă, 28 mai 2011

TU MA RIDICI MAI MULT DECAT POT FI

Tu ma ridici - Theo Pascalau
video
video
Cand sunt cazut, si sufletul-mi tanjeste,
Grijile vin si inima mi-e grea,
Stau impietrit, astept doar in tacere,
Ca Tu sa vii sa-mi stai alaturea.

Tu ma ridici, sa pot sa stau pe munte,
Tu ma ridici, sa pot umbla-n furtuni,
Doar pe-ai Tai umeri, Doamne, sunt puternic,
Tu ma ridici mai mult decat pot fi.

Nu este nici un suflet fara doruri
Trudita, inima imi bate greu,
Dar cand Tu vii si sunt plin de uimire,
Ma vad pentru-un moment in vesnicii.

Tu ma ridici, sa pot sa stau pe munte,
Tu ma ridici, sa pot umbla-n furtuni,
Doar pe-ai Tai umeri, Doamne, sunt puternic,
Tu ma ridici mai mult decat pot fi.


When I am down and, oh my soul, so weary;
When troubles come and my heart burdened be;
Then, I am still and wait here in the silence,
Until you come and sit awhile with me.

You raise me up, so I can stand on mountains;
You raise me up, to walk on stormy seas;
I am strong, when I am on your shoulders;
You raise me up: To more than I can be.

You raise me up, so I can stand on mountains;
You raise me up, to walk on stormy seas;
I am strong, when I am on your shoulders;
You raise me up: To more than I can be.

There is no life - no life without its hunger;
Each restless heart beats so imperfectly;
But when you come and I am filled with wonder,
Sometimes, I think I glimpse eternity.

You raise me up, so I can stand on mountains;
You raise me up, to walk on stormy seas;
I am strong, when I am on your shoulders;
You raise me up: To more than I can be.

You raise me up, so I can stand on mountains;
You raise me up, to walk on stormy seas;
I am strong, when I am on your shoulders;
You raise me up: To more than I

UN GEST MARUNT POATE INSEMNA ENORM PENTRU CEL DE LANGA NOI

O poveste induiosatoare spusa de fratele Sali ...
 
O ceapa si o rosie
Am fost la magazin să cumpăr lapte și pâine. În fața mea era o femeie amărâtă și tocmai îi plătea vânzătoarei banii pentru o ceapă și o roșie! M-am gândit la început că a cumpărat doar atât pentru că nu-i trebuie mai mult. Observând lucrurile mai atent, mi-am dat seama că și-ar fi dorit să cumpere mai mult dar nu avea bani. După ce și-a cumpărat ceapa și roșia, femeia a ieșit din magazin și se îndrepta pe drumul care duce în ali-baba. Eu mi-am cumpărat laptele și pâinea și i-am lăsat vânzătoarei niște bani în plus spunându-i să-i pregătească niște roșii și ceapă  pentru femeia care se va întoarce. Am ieșit după dânsa și i-am spus că o cheamă vânzătoarea. Era uimită. Mai uimită a fost după ce a ieșit din magazin. Plângea și mi-a spus că în viața ei nu a primit nimic de la nimeni. Locuia în Ali-Baba, dar eu nu o cunoșteam. Are o viață extrordinar de tristă. O viață plină de încercări și necazuri. I-am spus despre Dumnezeu și despre speranța pe care o avem în EL.
Sfatul meu pentru cei care cititți aceste rânduri: uitați-vă în jurul vostru, în orașul vostru, în cartierul vostru și sunt sigur că veți întâlni oameni care nu-și permit mai mult decât “o ceapă și o roșie”.  Credința în Domnul se manifestă prin ajutorarea celor din jur. Dumnezeu a pregătit faptele bune în care să umblăm. Noi nu avem nici un merit, este doar onoarea de care ne face parte Domnul. Fie ca Domnul să ne facă sensibili la șoapta Duhului Sfânt.

LOGICA DE COPIL...

(prelut de pe blogul Pe Ginduri)
Bunica lui Isus
Un baietel isi petrece vacanta la bunica. Duminica, imbracat
frumos se prezenta la clasa de scoala duminicala cu copiii de virsta lui. Dupa
servici, in drum spre casa bunica il intreaba curioasa…
-Johnny, ti-a placut la clasa de studiu astazi?
-Da…bunico…A fost foarte frumos…
-Da de invatatoare ti-a placut?
-Aha…
-Si stii cum o cheama?
-Nu, asta nu stiu…dar stiu ca e bunica lui Isus…
-Cum sa fie bunica lui Isus…ce te face sa crezi ca-i bunica
lui?
-Pai…se vede dupa cum se lauda cu el…Tot timpul numai de el
ne-a vorbit: Isus face asta si Isus face aialalta…exact asa cum te lauzi tu cu mine
pe la prietenele tale.

SPRE MINE DOAMNE AI PRIVIT

Gabriel Gorcea si prietenii-Spre mine doamne ai privit
video

CAND MA AFLU IN PREZENTA TA PACE GASESC

Cand Ma Aflu In Prezenta Ta
video

IN VECI ITI VOI CANTA...

Trinitas - Cu tot ce este-n mine
video

VERSETUL ZILEI

"Voi binecuvanta pe Domnul in orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna in gura mea." (Ps.34:1)

joi, 26 mai 2011

CE FERICIRE AM PE ISUS

FotoCristi Davidovici
Ce fericire am pe Isus,
Asta ma face asa voios!
Caci sunt mostean al cerului'nalt
Si mantuire ca am aflat.

Ref.
In veci canta-voi ca-s fericit,
Astazi prin Domnul sunt mantuit,
In veci aceasta canta voi eu
Isus mi-e vesnic pastorul meu.

Inima-mi simte un dor prea viu
Cu Domnu-ntruna eu vreau sa fiu,
Pacea e-n si-s multumit,
Legea Lui vesnic m-a inveselit.

Ref.
Ce fericire eu am simtit
Cand bratul sau chiar m-a ocrotit
A sti e bine o stiu si eu
Isus mi-e viata, e Domnul meu


http://www.youtube.com/watch?v=dsPZc7joKyI

Scris de Violeta in data de 04/15/2011 13:58

(de pe blogul versuri crestine +comentriul la versurile cantrii)

*Nu uita niciodată Faptul că trăieşti nu a fost ideea ta Şi că respiri nu a fost hotărârea ta. Faptul că trăieşti a fost ideea Altcuiva Şi că respiri – darul Lui pentru tine. Nu uita niciodată Nimeni nu gândeşte , nu simte , Nu se manifestă ca tine. Nimeni nu zâmbeşte aşa cum tocmai o faci tu.Nu uita niciodată Nimeni nu vede cerul cum îl vezi tu Şi nimeni nu ştie tot ce ştii tu. Nu uita niciodată Faţa ta nu o mai are nimeni pe acest pământ Şi ochii aceştia îi ai doar tu. Nu uita niciodată Eşti bogat şi bogăţia ta nu sunt banii tăi Ci Viaţa ta! Nimeni nu trăieşte ca tine. Tu eşti dorit.Nu eşti un rod al întâmplării, O toană a naturii, Fie că-ţi cânţi viaţa în diezi sau bemoli, Eşti un gând al lui Dumnezeu Şi încă unul genial. TU eşti TU!!
"Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă." Paulo Coelho, Unsprezece minute
Un invingator spune:" Trebuie sa existe o cale mai buna de a face..."
Un invins spune :" Asa am gacut-o intotdeauna"
Un invingator este o parte din solutie.
Un invins este o parte din problema.
Un invingator tine seama de "cum se vede zidul in intregime"
Un invins tine seama de " caramida pe care trebuie sa o puna"
Un invingator stie ca rezultatele actiunilor lui depind de el.
Un invins crede in existenta ghinionului.
Cand invingatorul comite o greseala, spune :"Am gresit, si invata lectia"
Cand invinsul comite o greseala spune:"Nu e vina mea" si arunca vina pe altul.
Un invingator munceste mult, dar isi creeaza mult timp liber pentru el insusi.
Un invins este o persoana mereu " foarte ocupata, care nu are timp nici pentru ai lui.

Violeta Neghina: Un invingator munceste mult, dar isi creeaza mult timp liber pentru el insusi.
Un invins este o persoana mereu " foarte ocupata, care nu are timp nici pentru ai lui.
Un invingator infrunta provocarile una cate una.
Un invins le evita si nu indrazneste sa le infrunte.
Un invingator promite, isi da cuvantul si si-l tine.
Un invins face promisiuni, dar nu da nici o asigurare, iar cand greseste cauta justificari.
Un invingator spune:"Sunt bun, dar voi fi si mai bun".
Un invins spune:"Ei, nu-i chiar asa de rau"
Un invingator ii respecta pe cei ce stiu mai mult decat el, si incearca sa invete ceva de la ei.
Un invins se impotriveste celor care stiu mai mult decat el si tine seama numai de defectele lor.

Violeta Neghina: Un invingator se simte responsabil pentru ceva mai mult decat numai munca sa.
Un invins nu isi ia nici un angajament, si mereu zice:"Doar imi fac treaba"

*Fericirea te indulceste, incercarile te intaresc, tristetea te face mai uman, greselile te smeresc, succesul te mentine in forma, dar numai Dumnezeu te face sa mergi mai departe!
Prietenii buni sunt asemeni stelelor... Nu-i vezi intotdeauna, dar stii ca mereu sunt acolo.
„Oricand Dumnezeu inchide o usa, intotdeauna iti deschide o alta usa, chiar daca uneori pare ca e iadul pe pamant".
Un invingator se simte responsabil pentru ceva mai mult decat numai munca sa.
Un invins nu isi ia nici un angajament, si mereu zice:"Doar imi fac treaba"
*Fericirea te indulceste, incercarile te intaresc, tristetea te face mai uman,
Am invatat sa nu mai plang atunci cand inima ma doare, sa nu mai plang cand sufletul e trist si moare, sa tac atunci cand lacrimile vorbesc, ca trebuie sa ignor si ca trebuie sa traiesc, desi ranile ma dor iar amintirile ma chinuiesc!
a fi puternic: a zambi knd vr sa plangi,a stii sa suferi...


*Sînt mai aproape-acum de DUMNEZEU la început de an…
Sînt mai aproape –acum de DUMNEZEU,pentru că urmez un alt drum şi
uneori e-atît de greu…şi-alerg întruna …şi cad mereu…
Sînt mai aproape acum de DUMNEZEU,că-n ochi port strălucind o
lacrimă pribeagă ce-mi cade-ncet pe faţa tristă şi n-are cine să mi-o şteargă.
Sînt mai aproape-acum deDUMNEZEU,la început de an,cînd mi se- aşterne-n cale o altă filă albă…e viaţa mea dar cine s-o-nţeleagă şi cine poate ştii ce va urma,doar DUMNEZEU ce ţine-n mîna sa toate secundele
ca într-o salbă…
Sînt mai aproape acum deDUMNEZEU cînd iarna îmi aduce de departe
un dor nespus şi farmecul copilăriei
Sînt mai aproape acum de DUMNEZEU,cînd sufletul mai vrea măcar o
clipă un gingaş copilaş să fie şi asta numai DUMNEZEU o ştie
Cît aş dori să fiu iar inocent şi pur,să nu ştiu să mint …să nu fur…doar să
iubesc…şi uneori să mă mai supăr şi imediat să iert
Să nu ştiu să mă cert…s-ajut atît cît pot la orice lucru,oricît ar fi el de
mărunt
Să plîng …apoi să uit c-am auzit o vorbă ce tare m-a durut
Să nu ştiu cum e să fii împovărat de grijuri…cum să te zbaţi să calci peste
orice să reuşeşti…şi banii…o banii cum să-I mai drămuieşti
Să nu ştiu cum e să fii umilit c-ai îndrăznit să mergi –nainte să ai şi tu un
loc sub soare aşa ca fiecare şi-ai hotărît ca numai DUMNEZEU să-ţi fie călăuză
Şi doar cu EL să treci biruitor prin orice încercare…
* Sînt mai aproape –acum de DUMNEZEU cînd mă gîndesc la primăvara viitoare şi ştiu că din noroiul de pe drum şi stropii reci de ploaie vor renaşte iarăşi ghioceii…şi narcisele…şi atîtea flori născute din apă şi pămînt vor zîmbi nestingherit spre soarele ce-n orizontul vremii iar răsare …e o altă zi…o binecuvîntare…un alt motiv să-I mulţumesc lui DUMNEZEU doar sînt şi eu la fel ţărînă,purtîndu-şi paşii prin ţărînă…dar văd sub paşi o altă urmă şi ştiu că DUMNEZEU merge-nainte şi cu dragoste părintească mă ţine-ncet de mînă să nu mă prăbuşesc şi uneori mai cad şi mă opresc e-un timp cînd trebuie să privesc în urmă…privesc şi văd atîtea lucruri,mă văd atît de slab şi nu-ndrăznesc să spun că le-am realizat cîndva… Nu e puterea mea…nici mintea mea…şi nici voinţa mea…şi nici chiar visurile mele… Dar acum ştiu bine…doar DUMNEZEU…EL face totul Chiar dacă poate cîndva îmi doream să fie altfel viaţa mea…astăzi ştiu că altceva bun …mai bun n-ar exista Am învăţat,mai greu ce-I drept şi mă căiesc Am învăţat puţin cîte puţin sa ştiu să-I mulţumesc… Pentru tot ce am şi tot ce sînt…şi pentru orice lucru ce-l primesc din partea SA Şi-n orice început de zi ,în orice început de an, cu sufletul mulţumitor să pot cînta : “sînt aici la dispoziţia TA,cheamă-mă Te voi asculta!” Chiar şi atunci cînd n-am nici-o speranţă şi totu-n beznă se adînceşte iar trupul ostenit încet se prăbuşeşte.
Să ştiu atît că”pot totul în HRISTOS care mă întăreşte”

miercuri, 25 mai 2011

CHEMA-MA SI-AM SA VIN...

"Cheama-Ma in ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi!" (Ps.50:15)
"Cheama-Ma, si-ti voi raspunde; si iti voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunosti." (Ier.33:3)
video

OCHII TAI ISUSE

video
Adelina si Lucian

VERSETUL ZILEI

 "Caci asa vorbeste Domnul ostirilor: "Dupa slava M-a trimis El la neamurile care v-au jefuit; caci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui." (Zah.2:8)

marți, 24 mai 2011

VERSETUL ZILEI


Foto Cristi Dvidovici

"Caci, macar ca sunt departe cu trupul, totusi cu duhul sunt cu voi si privesc cu bucurie la buna randuiala care domneste intre voi si la taria credintei voastre in Hristos." (Col.2:5)

luni, 23 mai 2011

TATICI GRIJULII SI HAIOSI..


Ziua Tatălui a fost sărbătorită oficial, pentru prima dată în România, în data de 9 mai 2010 (în a doua duminică a lunii mai). Anul acesta ziua tatălui s-a sărbătorit pe 8 mai 2011
Videoclipurile de mai jos sunt din filmul hindi Heyy Baby . Trei celibatri care stau impreuna. Intr-o zi se trezesc la usa cu un copils lasat specificndu-se ca e al unui dintre ei. Desi cauta sa afle cine este mama si care dintre ei e tatal nu reusesc. Dupa multe peripetii toti indragesc fetita pe nume Angel.

video
video

duminică, 22 mai 2011

CEI CU INIMA ZDROBITA

(articol preluat de pe  "comori.org")
Psalmul 147: 2-4; Luca 4:18

În capitolul patru din Evanghelia după Luca avem menționarea înduioșătoare a intrării Domnului în lucrarea Sa publică în această lume a păcatului și a suferinței; și învățăm, chiar de pe buzele Sale, caracterul lucrării Sale. Citând profeția lui Isaia cu privire la El Însuși, El spune: „Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, pentru că Domnul M-a uns ca să aduc o veste bună celor blânzi. M-a trimis să leg rănile celor cu inima zdrobită.
Lumea este plină de inimi zdrobite. Poate se străduiește să-și acopere suferința ei cu veselie și râsete, dar, spune scriitorul în cartea Proverbe, „Chiar când râde, inima este plină de durere” (Prov. 14:13). În spatele întregii înfățișări vesele exterioare a lumii sunt dureri ascunse și inimi zdrobite.
Întorcându-ne la Cuvântul lui Dumnezeu, descoperim spre mângâierea noastră că Dumnezeu nu este indiferent la aceste inimi zdrobite. Psalmistul ne spune că Dumnezeu este Unul care „vindecă pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.” Mai mult, psalmistul adaugă imediat „El socoteşte numărul stelelor: le dă nume tuturor. Mare este Domnul nostru” (Ps. 147:2-5). Numărul stelelor este prea mare ca să-l putem descrie; durerea unei inimi zdrobite este prea adâncă să o putem pătrunde; dar Dumnezeu poate număra stelele de pe cer și vindeca inimile zdrobite de pe pământ. În măreția dragostei Sale El Și-a dat pe singurul Său Fiu ca să vină în această lume să-i vindece pe cei cu inima zdrobită.
Atunci când privim la Isus, vedem în sfârșit un Om perfect care a venit în lumea aceasta să caute inimi zdrobite. Diavolul, într-adevăr, a căutat să-L întoarcă de la misiunea Lui, oferindu-I toate împărățiile acestei lumi și gloria lor. Dar, refuzând lumea, onorurile și bogățiile ei, El a ales să devină un Om sărac ce caută inimi zdrobite pentru a le șterge lacrimile și pentru a le vindeca rănile.
Pe măsură ce urmărim calea Lui prin această vale a lacrimilor, în căutarea inimilor zdrobite, Îl vedem, în Evanghelia după Luca, vindecând inima zdrobită a unei păcătoase; legând rănile unui sfânt cu inima zdrobită, și secând lacrimile unei văduve cu inima zdrobită. Mai mult, învățăm că atât de mare a fost răutatea și împietrirea inimii omului, încât în cele din urmă, inima Sa a fost zdrobită. Noi am frânt inima Aceluia care venise să vindece inimile noastre zdrobite.
Astfel descoperim că inimile sunt zdrobite de păcatele păcătosului, de eșecul sfinților, de moartea celor dragi nouă, și mai presus de toate, de dragostea neîmpărtășită.

  1. Păcătoasa cu inima zdrobită (Luca 7:36-38)
În împrejurarea mișcătoare care a avut loc în casa lui Simon fariseul, putem privi la cea mai minunată priveliște: o întâlnire între Mântuitorul și păcătoasa. O femeie sărmană care era cunoscută în cetate ca o păcătoasă - și prin urmare putem să tragem concluzia o femeie decăzută moral – a auzit de Isus. Ea a auzit pe oameni spunând că Isus era „prietenul vameșilor și al păcătoșilor”. Ea a auzit probabil, de pe buzele Lui, acea invitație duioasă „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.” Sătulă de viața ei îngrozitoare, cu o conștiință împovărată de păcatele ei, fără nici un prieten în lume, ea aude de Isus, Fiul lui Dumnezeu. Ea aude că El este Prietenul păcătoșilor și că El o invită să vină.
Condusă de nevoia ei, și atrasă de harul Său, ea vine la Isus; iar în acest tablou frumos suntem lăsați să privim rezultatul venirii unui păcătos la Mântuitorul. Ea a simțit că trebuie cu orice preț să vină în prezența acestui Salvator minunat. Așa că ea intră în casa fariseului și se duce drept la picioarele lui Isus. La început nu este rostit nici un cuvânt, dar se întâmplă două lucruri, căci citim: „stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, şi plângea.” și ea „Îi săruta picioarele”. Acele lacrimi vorbesc despre o inimă care este zdrobită; acele sărutări despre o inimă care este câștigată.
Ce anume i-a frânt inima? Ce anume i-a câștigat inima? Nu faptul că ea și-a văzut viața, cu toate păcatele ei, în prezența inimii Lui cu toată dragostea și harul ei? Ea a descoperit că harul Său era mai mare decât păcatele ei, și că deși El știa ce era cel mai rău despre ea, cu toate acestea El a iubit-o și nu a alungat-o sau nu i-a rostit nici cuvânt de reproș. Ea a putut să reziste batjocurii oamenilor și disprețului fariseului, dar o astfel de dragoste i-a zdrobit inima. Nu răutatea omului, ci bunătatea lui Dumnezeu este cea care conduce la pocăință (Rom. 2:4).
Zdrobindu-i inima prin harul Său, El îi leagă inima cu cuvintele Sale de dragoste, căci El spune „Iertate sunt păcatele tale … Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.” (vers. 48-50).
Calea acestei femei cu inima zdrobită este calea binecuvântării încă, pentru orice sărman păcătos.
Mai întâi suntem făcuți conștienți de păcatele și de nevoia noastră. În al doilea rând, Dumnezeu în harul Său ne aduce vestea bună a Singurului care poate întâmpina nevoia noastră. Auzim despre Salvatorul care a venit în lume pentru a mântui păcătoși, care S-a dat pe Sine Însuși ca răscumpărare pentru toți, și S-a jertfit pe Sine fără cusur lui Dumnezeu, și astfel L-a satisfăcut pe Dumnezeu prin lucrarea Sa măreață de la cruce, astfel încât Dumnezeu poate proclama iertarea către o lume de păcătoși, și poate invita pe absolut oricine dorește să creadă în Isus. În al treilea rand învățăm că putem ști pe baza autorității Cuvântului lui Dumnezeu, crezând în El, că păcatele noastre sunt iertate și sufletele noastre mântuite (Fapte 11:20,21; Fapte 10:43).
Binecuvântat moment atunci când văzând nevoia noastră și auzind despre Isus credem și ne întoarcem către El, pentru a ne găsi noi înșine singuri în prezența Sa, conștienți de păcatele noastre dar realizând că, în ciuda faptului că El cunoaște toate păcatele noastre, El ne iubește. O astfel de dragoste va zdrobi inimile noastre și le va câștiga pentru totdeauna.
  1. Sfântul cu inima zdrobită (Luca 22:54-62)
Am privit la o păcătoasă cu inima zdrobită în casa lui Simon fariseul. Acum ni se îngăduie să privim un om cu inima zdrobită care se leapădă de credință în casa marelui preot. Putem avea cu adevărat păcatele iertate, și să-L iubim pe Domnul cu toată ardoarea și sinceritatea apostolului Petru, și totuși, ca și apostolul, putem să fim înfrânți și să-L negăm pe Domnul. Prin furtună și strălucirea soarelui acest slujitor devotat L-a urmat îndeaproape pe Stăpânul său în timpul anilor minunatei Sale lucrări. Dar vine o zi când el „Îl urma de departe”. Mergând la o distanță de Stăpânul său el se găsește în curând în compania vrăjmașilor Stăpânului său. Astfel citim că atunci când vrăjmașii Domnului „au aprins un foc”, și „s-au așezat împreună”, Petru „s-a așezat între ei”. Stând printre vrăjmașii Domnului nu durează mult până ce este ispitit. A părut, într-adevăr, doar o mică ispită deoarece venea de la „o servitoare”. Vai! Departe de Domnul, într-o asociere greșită, un lucru foarte mic este suficient să ne prindă pe picior greșit. Servitoarea poate că era fără putere, dar ea are un avantaj asupra lui Petru, pentru că ea l-a văzut „stând la foc”. Tot ceea ce spune ea este „Și acesta era împreună cu El”. Petru simte pericol, așa că fără să ezite, omul care în încrederea lui în sine spusese „Doamne, cu Tine sunt gata să merg şi la închisoare şi la moarte”, fără ezitare îl tăgăduiește pe Domnul spunând „Femeie, nu-L cunosc”.
El Îl tăgăduiește de trei ori pe Domnul, iar apoi, potrivit cuvintelor Domnului „a cântat cocoșul”. Petru L-a tăgăduit pe Domnul; dar s-a schimbat inima Domnului cu privire la Petru? Binecuvântat să fie Numele Lui, dragostea Sa este o dragoste neschimbătoare; „iubindu-i pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt”. Deci s-a întâmplat că exact în momentul în care Petru s-a întors de la Domnul, Domnul S-a întors către Petru, căci citim „Domnul întorcându-Se, a privit la Petru”. Noi Îi putem întrista inima, dar nu Îi putem schimba dragostea. Putem fi siguri că acea privire era o privire încărcată cu dragoste infinită care părea să-i spună lui Petru: „ M-ai tăgăduit Petru, ai spus că nu Mă cunoști, dar cu toate tăgăduirile tale te iubesc”.
Care a fost efectul acelei priviri? A zdrobit inima sărmanului tăgăduitor Petru; căci citim „Petru, ieșind afară, a plans cu amar”. Ca și păcătoasă decăzută din Luca 7, sfântul tăgăduitor din Luca 22, își vede păcatele în lumina dragostei Domnului; iar dragostea care s-a ridicat deasupra păcatelor sale i-a zdrobit inima.
Cunoaștem de asemenea,  în ziua învierii, felul duios în care dragostea l-a vindecat pe acest om cu inima zdrobită și i-a alungat lacrimile. La fel și în toate abaterile noastre, El restabilește sufletele noastre, prin zdrobirea inimilor noastre și câștigarea inimilor noastre prin dragostea Sa neschimbătoare.

  1. Văduva cu inima zdrobită (Luca 7:11-15)
Povestea văduvei cu inima zdrobită ne aduce aminte că peste cele mai frumoase întâmplări ale acestei lumi zace umbra întunecată a morții. Nain înseamnă „plăcut”, iar starea cetății era frumoasă, dar moartea era acolo. Apoi spre mângâierea noastră învățăm că în această lume a morții a venit Domnul vieții, și nu doar cu putere să învieze morții, ci cu dragostea și mila care pot să ne fie alături în suferințele noastre, ne pot seca lacrimile, și îi pot vindeca pe cei cu inima zdrobită. Așadar „a fost că” Isus a mers în cetatea Nain, iar „cu El mergeau mulți ucenici ai Săi și o mare mulțime”. Această mulțime care Îl avea în mijlocul ei pe Domnul vieții, întâlnește o altă mulțime care avea în mijlocul ei un trup mort; pe măsura ce Domnul se apropia de cetate, „duceau afară un mort, singurul fiu al mamei lui, şi ea era văduvă; şi o mulţime foarte mare din cetate era împreună cu ea”. Cât de frumos este modul pe care Domnul îl alege să-i vindece inima ei zdrobită. Mișcat, cu compasiune, El mai întâi îi seacă lacrimile, iar apoi îndepărtează cauza suferinței ei.
Dacă am fi avut putere probabil că noi mai întâi am fi înviat mortul, iar apoi i-am fi spus femeii: „Nu plânge”. Dar Isus alege o altă cale – o cale mai bună – care face ca povestea să fie atât de plină de mângâiere pentru noi toți. El mai întâi îi spune mamei cu inima zdrobită „Nu plânge” iar apoi El înviază pe cel mort. Astfel femeia ar fi putut să spună „ În durerea mea cea mare El a venit atât de aproape de mine, încât mi-a șters lacrimile. El nu doar m-a scos din împrejurările dureroase, ci El a mers alături de mine prin ele.” Astfel El ne arată prin mila și compasiunea Sa că ne poate șterge lacrimile, înainte de a ne învia mortul. Aceasta se potrivește cu situația noastră, căci Isus este plecat, iar El nu îi învie încă pe cei pe care îi iubim, atunci când ne sunt luați, ci El dă mângâiere inimilor noastre zdrobite, și ne șterge lacrimile, în timp ce așteptăm ziua când El îi va învia pe cei dragi ai noștri care au adormit în Isus. Noi avem mângâierea dragostei Lui în timp ce așteptăm arătarea puterii Sale care înviază. Atunci într-adevăr, cuvântul va fi împlinit: „Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor … și moarte nu va mai fi”.
Încă puțin timp și totul se va sfârși,
Necazul tău, durerea, vor trece în curând,
Deci sprijină-te în credință de Fiul drag al lui Dumnezeu,
El va șterge lacrima din orice ochi.

  1. Mântuitorul cu inima zdrobită (Luca 19:41-48)

Am văzut că păcatele noastre, și revenirea noastră la ele, văzute în lumina dragostei Sale ne pot zdrobi inimile, și că moartea își poate arunca umbra peste cea mai frumoasă împrejurare și ne poate zdrobi inimile. Dar în această scenă mișcătoare de pe Muntele Măslinilor vedem totuși o durere mai profundă – durerea dragostei neîmpărtășite. Uneori putem avea inimile zdrobite de o dragoste neîmpărtășită, dar, așa cum iubirea Mântuitorului se ridică deasupra tuturor celorlate iubiri, tot așa, atunci când dragostea Sa I-a fost aruncată înapoi în față, El a simțit, deasupra tuturor, durerea dragostei neîmpărtășite. Adâncimea durerii Lui poate fi măsurată doar prin înălțimea dragostei Sale.
Astfel citim „Şi, când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea”. Iubirea Lui a fost răspândită cu dărnicie asupra acestor oameni sărmani, însă ei doar I-au răsplătit binele cu rău și L-au urât pentru dragostea Lui (Ps. 109:5). Atunci când le-a spus că El a venit să îi vindece pe cei cu inima zdrobită ei erau „umpluți de furie” și „ridicându-se, L-au scos afară din cetate” (Luca 4). Atunci când a iertat păcate L-au acuzat de blasfemie (Luca 5). Atunci când a vindecat un biet olog, ei erau umpluți de furie (Luca 6). Atunci când a primit sărmani păcătoși, și a mâncat cu ei, au spus despre El că este un mâncăcios și un băutor de vin (Luca 7). Atunci când a mers să învieze o fetiță moartă ei râdeau de El cu batjocuri (Luca 8), iar atunci când a eliberat pe un om de diavolul ei au spus că scoate demoni cu Beelzebul, căpetenia demonilor (Luca 11).
Ei și-au deschis gura împotriva Lui, au vorbit împotriva Lui cu o limbă mincioasă, și au luptat împotriva Lui fără motiv, iar pentru dragostea Lui ei I-au fost vrăjmași (Ps. 109:2-5). Cu toate acestea, modul nemilos în care L-a tratat omul nu a smuls nici o expresie a indignării de la Hristos, nici un cuvânt de amărăciune sau de răzbunare nu a ieșit de pe buzele Sale. Când a fost insultat, El nu a răspuns, iar când a suferit, nu a amenințat. Duritatea inimii noastre doar I-a provocat o durere care S-a arătat prin lacrimile Sale. Noi I-am zdrobit inima în cele din urmă, căci El a spus „sunt întristat şi sărac şi inima îmi este rănită înăuntrul meu.” Și zdrobind-I inima am căutat să-L ucidem pe cel „cu inima zdrobită” (Ps. 109: 16, 22). Deci citim că „preoţii de seamă şi cărturarii căutau cum să-L omoare”. Ce imagine! În afara cetății, Mântuitorul cu inima zdrobită plângând pentru păcătoși: înauntru, păcătoși împietriți căutând să-L omoare pe Mântuitorul – căutând să verse sângele Aceluia care și-a vărsat lacrimile pentru ei.
Încă puțină vreme și va fi un răspuns glorios la acele lacrimi căci în curând El va fi înconjurat de o mare oștire de păcătoși cu inima zdrobită mântuiți prin har și de sfinți care s-au abătut, restabiliți prin har, într-un tablou în care „Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor; și moarte nu va mai fi, nici întristare, nici strigăt, nici chin nu va mai fi, pentru că cele dintâi au trecut”. Apoi, „El va vedea din rodul muncii sufletului Său și va fi satisfăcut”.

de Hamilton Smith (articol preluat și tradus de pe stempublishing.com)

http://www.youtube.com/watch?v=hry-H4zMuSE

ZIDESTE IN MINE...

video

sâmbătă, 21 mai 2011

MANA DOMNULUI TE POATE SCAPA

….aceiasi mana pe care Domnul Isus i-a intins-o lui Petru e intinsa pentru fiecare dintre noi…depinde de noi daca ne lasam ajutati…
Matei 14
24. In timpul acesta, corabia era invaluita de valuri in mijlocul marii; caci vantul era impotriva.
25. Cand se ingana ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umbland pe mare.
26. Cand L-au vazut ucenicii umbland pe mare, s-au inspaimantat si au zis: “Este o naluca!” Si, de frica, au tipat.
27. Isus le-a zis indata: “Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti!”
28. “Doamne”, I-a raspuns Petru, “daca esti Tu, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape.”
29. “Vino!”, i-a zis Isus. Petru s-a coborat din corabie si a inceput sa umble pe ape ca sa mearga la Isus.
30. Dar, cand a vazut ca vantul era tare, s-a temut; si, fiindca incepea sa se afunde, a strigat: “Doamne, scapa-ma!”
31. Indata, Isus a intins mana, l-a apucat si i-a zis: “Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?”

Mareţul har m-a mântuit
Pe mine din păcat
Pierdut eram dar m-a găsit
De moarte m-a scăpat

Ref:
Haleluia m-a salvat, m-a scapat de moarte
Haleluia voi canta, neincetat

Măreţul har m-a învăţat
S-o rup cu orice rău
Ce scump mi-e azi
Tot harul dat
Trăiesc prin el mereu

Prin har ajunge-voi în cer
Cu slavă îmbrăcat
Şi voi slăvi in veşnicii
Pe Cel ce har mi-a dat
—————————————————–
Amazing Grace, how sweet the sound,
That saved a wretch like me.
I once was lost but now am found,
Was blind, but now I see.

T’was Grace that taught my heart to fear.
And Grace, my fears relieved.
How precious did that Grace appear
The hour I first believed.

Through many dangers, toils and snares
I have already come;
‘Tis Grace that brought me safe thus far
and Grace will lead me home.

The Lord has promised good to me.
His word my hope secures.
He will my shield and portion be,
As long as life endures.

Yea, when this flesh and heart shall fail,
And mortal life shall cease,
I shall possess within the veil,
A life of joy and peace.

When we’ve been here ten thousand years
Bright shining as the sun.
We’ve no less days to sing God’s praise
Than when we’ve first begun.

Amazing Grace, how sweet the sound,
That saved a wretch like me.
I once was lost but now am found,
Was blind, but now I see.


http://www.youtube.com/watch?v=WkQqaCHq7RQ&feature=related

vineri, 20 mai 2011

VERSETUL ZILEI

"Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc." (1Cor.13:11)

joi, 19 mai 2011

MUSAI SA VA SPUI

(preluat de pe blogul Pe Ginduri)

Busuiocul alunga mustele

Muştele, pe lângă zgomotul iritant pe care îl fac, murdăresc şi pereţii locuinţei. Pentru a le îndepărta, pune bucheţele de busuioc în dreptul ferestrelor. În acest mod, nici o muscă nu-ţi va mai intra în casă.
Menta, duşmanul furnicilor
Cum vine vara, ne trezim în casă cu furnici care mişună, cel mai adesea, lângă uşa de la balcon. Menta are puterea de a le alunga, deoarece aceste insecte nu suportă nici mirosul, nici gustul acestei plante. Pune câteva frunze de mentă în zona unde se află muşuroiul. Poţi folosi ulei de mentă, pe care să-l aplici pe la colţuri.

Pelinul pune pe fuga fluturii de noapte

Atunci când intră în casă, fluturii de noapte pot fi extrem de deranjanţi. Frunzele de pelin te pot ajuta însă să scapi de ei. Poţi să le arzi, iar fumul îi va alunga din încăpere, sau poţi să agăţi câteva plante de lustră.

Ai dafin, n-ai gindaci de bucatarie

Gândacii de bucătărie se înmulţesc foarte repede, iar dacă nu iei măsuri urgente, îţi vor invada spaţiul. Un remediu excelent împotriva acestora e dafinul. Presară foi de laur prin colţurile bucătăriei. Ar fi bine să mai pui câteva şi pe dulapuri. Gândacii nu suportă mirosul dafinului.

Frunzele de nuc tin tintarii la distanta

Tânţarii sunt cele mai de temut insecte în anotimpul cald. Aceşti mici “vampiri” ne pot transmite foarte multe boli periculoase. Frunzele de nuc îi pot ţine însă la distanţă. Poţi să dai foc câtorva frunze, iar fumul îi va alunga. O altă modalitate ar fi să presari aceste plante pe tocurile ferestrelor, pentru că mirosul înţepător de nuc îi va opri să-ţi intre în locuinţă.

Moliilor nu le place levantica

Dacă ai zărit vreo molie prin casă şi ţi-e teamă că îţi va distruge îmbrăcămintea, nu intra în panică. Tot ce ai de făcut e să pui în nişte săculeţi de pânză câteva fire de levănţică, apoi să-i aşezi printre haine. Astfel vei îndepărta toate moliile, iar hainele tale preferate vor fi în singuranţă. În plus, iată un alt aspect extrem de plăcut dacă vei folosi levănţica: şifonierul tău va mirosi ca un câmp de flori de primăvară.

SFATURI UTILE

Recunoste-L in toate caile tale si El iti va netezi cararile
Amintiti-và acesti 7 pasi in fiecare dimineatà si ìncercati sà-i puneti în practicà! Acestia reprezintà o cale sigurà de a merge ìmpreunà cu Dumnezeu si de a avea o viatà càt mai bunà:

1. Treziti-và ! ! !

Decideti sa aveti o zi bunà!
"Aceasta este ziua, pe care a facut-o Domnul: sa ne bucuràm si sa ne veselim in ea!"
Psalmul 118:24
2. ìmbràcati-và !!!
Cel mai bun mod de a te imbraca, este de a-ti pune un zàmbet!
Un zàmbet reprezintà calea cea mai ieftinà de a-ti imbunàtàti infatisarea.
"Domnul nu se uità la ce se uità omul; omul se uità la ceea ce izbeste ochii, dar Domnul se uità la inimà." ISamuel 16:7
3. Faceti liniste !!!
Spuneti lucruri frumoase si ìncercati sa ascultati!
Dumnezeu ne-a dat douà urechi si o singurà gurà, pentru cà, probabil, a dorit ca noi sa ascultàm de douà ori mai mult decàt vorbim.
"Cine-si pàzeste gura, iti pàzeste sufletul." Proverbe 13:3
4. Ridicati-và in picioare !!
Stati ferm pentru lucrurile in care credeti!
Sustineti lucrurile care va plac cu adevàrat!
"Sa nu obosim in facerea binelui, càci la vremea potrività vom secera, dacà nu vom càdea de obosealà. Asadar, càt avem prilej, sa facem bine la toti! Galateni 6:9-10
5. Priviti spre cer !!!
Priviti spre cer, la Domnul pentru toate lucrurile de care aveti nevoie!
"Pot totul in Hristos, care ma intàreste!" Filipeni 4:13

6. Tinteste sus !!!
Tinteste la ceva mult mai ìnalt!
..."ìncrede-te in Domnul din toatà inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta! Recunoaste-L in toate càile tale si El iti va netezi càràrile!" Proverbe 3:5-6
7. Inaltà rugàciuni !!!
ìnàltati rugàciunile voastre la Dumnezeu si spuneti-I cà aveti nevoie de ajutorul Sàu pentru fiecare zi:
"Nu va ingrijorati de nimic, ci in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugàciuni si cereri, cu multumiri." Filipeni 4:6

VERSETUL ZILEI

"Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna." (Mat.11:28)

marți, 17 mai 2011

UN ALT FEL DE A PRIVII LUCRURILE....

MUZEUL DIN ADANCURIAutor: Cecilia Stroe
Exista un loc unde viata submarina si arta contemporana se intalnesc pentru a se contopi intr-un unic sistem, unul magic. In Mexic, pe fundul Marii Caraibelor, in interiorul Parcului National Marin al Peninsulei Yucatán, care atrage, in fiecare an, circa 750.000 de vizitatori, a fost inaugurat recent cel mai mare muzeu submarin din lume.
Proiectul Muzeului Subacvatic din Cancún (MUSA) este semnat de sculptorul britanic Jason de Caires Taylor si este alcatuit din patru instalatii: "La Jardinera de la Esperanza", "El Coleccionista de los Sueños Perdidos", "Hombre en Llamas" (amplasata in noiembrie 2009) si "La Evolución Silenciosa"; aceasta din urma, finalizata in luna noiembrie a acestui an, cuprinde peste 400 de statui in marime naturala, reprezentand oameni ai locului, martori ai istoriei umanitatii, de la inceputul civilizatiei mayase si pana in prezent.
Opera este impresionanta chiar si numai prin dimensiuni: se intinde pe 420 metri patrati de fundal marin si cantareste 180 de tone. Sculpturile, amplasate la mica adancime (9 metri), sunt realizate dintr-un amestec de ciment, nisip si compusi de siliciu - un mix cu pH neutru, special conceput pentru a fi pe placul creaturilor marine; mai exact, la realizarea statuilor, care a durat 18 luni, s-au utilizat 120 tone de ciment, nisip si pietris, circa 4 km de fibra de sticla si 400 kg de polimeri siliconici.
In ultima instanta, scopul integrarii in mediul marin a unui nou recif artificial este unul cat se poate de concret: protectia mediului, mai exact a barierei mexicane de corali, aflate de ani buni in pericol, atat din cauza schimbarilor climatice, cat si impactului devastator al sutelor de mii de turisti care vin in fiecare an la Cancún pentru a face scufundari.





Diferite de obisnuitele instalatii de arta amplasate in mediul steril al unui muzeu, operele lui Taylor din "adancuri" sunt, prin urmare, "vii" si in continua transformare. De altfel, declara artistul, "toate lucrarile mele vorbesc despre schimbare, constituind obiecte care reflecta natura trecatoare a vietii noastre".





Punand in lumina procesele ecologice naturale, operele scufundate ale lui Taylor exploreaza relatiile incalcite care exista intre arta si mediul inconjurator. Odata cu trecerea timpului, ele se vor transforma, asadar, in recifuri artificiale, fiind colonizate de pesti, moluste si corali, dar oferindu-le, in acelasi timp. si vizitatorilor ocazia unor intalniri privilegiate.
"As vrea sa subliniez ca aceasta instalatie nu este nicidecum finalizata, iar a doua faza depinde acum de vointa artistilor prezenti in natura marii. Lor le revine sarcina de a cultiva statuile, dezvoltand si aplicand pe ele patina vietii", a declarat autorul, Taylor De Caires.
Experienta de a te afla sub apa este una cu totul si cu totul diferita de traiul pe uscat, explica artistul pe site-ul sau. Adica, exista consideratii de natura optica si fizica de care nu poti face abstractie; cum ar fi, faptul ca, in adancuri, obiectele par a fi cu 25% mai mari si mai aproape decat sunt in realitate. Culorile se schimba si ele, pe masura ce lumina este absorbita si reflectata in diferite proportii, adancimea apei adaugand, la randul ei, "tusa" finala. Apoi, faptul ca lumina in apa vine de la suprafata produce efecte caleidoscopice, guvernate de miscarile apei, curenti si turbulente.
Oceanul este saturat de mister. Aflat sub apa,si lipsit de orice constrangere, privitorul poate fi spontan in interactiunea lui cu lucrarile, plutirea si imponderabilitatea inlesnindu-i o experienta fizica impartiala, detasata. Apa este un mediu maleabil de calatorie si ii permite turistului sa se implice activ in relatia lui cu arta scufundata, mai precizeaza De Caires