CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

joi, 31 decembrie 2015

UN FEL DE URARE PENTRU NOUL AN


...am citit un .inspirat si incurajator mesaj pentru "calatoria" noastra pe aici pana la "destinatie" care ne reaminteste ca nu suntem singuri Cineva care ne iubeste ne insoteste indiferent de circumstante.... preluat de  aici , multumesc Monei



Foto Cristi Davidovici
Pășim cu Tine-n Noul An
Căci știi cărarea bine
S-avem privirea spre Liman
Prin văi și pe coline.

Pășim cu Tine-ncrezători
O, Domn al vieții noastre
C-așa vom fi învingători
Și-n lupte și-n dezastre.



Foto Cristi Davidovici
Tu-n orice clipă ne vei da
Puteri să-nvingem greul
Și crucea s-o putem purta
Să nu domnească ”eul”

Prezența Ta ne va spori
Avântul spre Cetate
Și vom putea călători
Cu multă demnitate.



Foto Cristi Davidovici
În lumea plină de nevoi
Nu mergem fără Tine
Chiar fără așternuturi moi
Dulcea odihnă vine.

Vom însemna în calendar
De fiecare dată
Mesajul Tău atât de clar,
Povața-nmiresmată.



Foto Cristi Davidovici
Vor trece zile, săptămâni
Și lunile s-or duce
Dar nu vom fi lipsiți de pâini
Și n-om cădea sub cruce.

Cum pân-aci ne-ai ocrotit
În anii cei din urmă
La fel, în anul ce-a sosit
Vei îngriji de turmă.



Foto Cristi Davidovici
Dezamăgiri nicicând n-au fost
De-a Ta călăuzire
Ai fost și fi-vei adăpost
În drum spre Nemurire.

Nu avem teamă de furtuni
(Venit-au și-or să vină)
Iar când veni-vor legiuni
Fugi-vor de Lumină.



Foto Cristi Davidovici
Lângă Cuvânt vom sta mereu
Ființa s-o hrănească
De-o fi ușor, sau de-o fi greu
Credința o să crească.

Pășim cu Tine-n Noul An
S-ajungem la răsplată
Ești dătător de sfânt elan
Pe marea-nvolburată.

                                     George Cornici- 2016

sâmbătă, 26 decembrie 2015

"PANA LA BATRANETEA VOASTRA EU VOI FI ACELASI, PANA LA CARUNTETELE VOASTRE VA VOI SPRIJINI"

De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci, chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi. (2Cor.4:16)

Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până la cărunteţele voastre vă voi sprijini. V-am purtat şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijinesc şi să vă mântuiesc.(Isaia 46:4)

Cred ca multi dintre noi trecuti de anumita varsta, nascuti mai devreme , avem de infruntat prejudecatile celor din jur care de multe ori devin apasatoare cu privire la persoanele mai in varsta.
De aceea cand atacurile asupra mea m invadeaza mintea re memorez acest verset si caut personalitati care au reusit sa deziminteasca aceste prejudecati prin viata lor prin reusitele lor si mai ales prin ceea ce spune Cuvantul lui Dumnezeu.
Mai jos am doua linkuri interesante pe aceasta tema.
Desigur ca unele aprecieri nu sunt in totalitate si bazate pe Biblie dar cum ne invata Cuvantul toate lucrurile ne sunt ingaduite dar nu toate de folos si sa pastram doar ce e de folos.

Ma gandesc ca asa cum si eu am nevoie de „hrana” sa ma intareasca cand sunt coplesita si multi dintre cei ce poposesc din intamplare sau nu pe aici ar putea beneficia de ceva incurajari.

https://tineridelanganoi.wordpress.com/2013/04/09/batranetea-parte-onorabila-a-vietii-sau-doar-o-anexa-a-nefericirii/

http://frumoasaverde.blogspot.ro/2014/01/viata-ta-e-aici-pe-pamant-video-ro.html

http://articolecrestine.com/ppromisiunile-lui-dumnezeu/05-pana-la-batranetea-voastra-eu-voi-fi-acelasi.html

http://anchor.tfionline.com/ro/post/pan-la-btraneea-voastr-eu-voi-fi-acelasi/

http://ziarullumina.ro/Intelepciune-biblica-batranetea-sau-invechirea-omului-5961.html

http://www.ercis.ro/magisteriu/ioanpaul2scr.asp?doc=batrani



joi, 10 decembrie 2015

FICA RISIPITOARE

”Fiica risipitoare”

Prelucrare de Aurelia Gabor


La un serviciu de Crăciun, membrii bisericii au început să se uite unul la altul cu ochi întrebători, când pastorul și-a anunțat subiectul predicii din seara aceea : ”Fiica risipitoare”. Ce ar fi avut de-a face, într-o asemenea seară și cu o asemenea ocazie, o predică de genul acesta ? Nici chiar”Fiul risipitor”, nu ar fi făcut sens în seara de Crăciun... dar... ”Fiica risipitoare... ?” Și, pastorul și-a început predica... ”Anna avea doar 16 ani și s-a ”îndrăgostit” nebunește de un tânăr de 18 ani, care renunțase la școală, nu avea serviciu, dar care i-a promis ”marea cu sarea”. Deși în statul Texas, unde locuiau cei doi, pentru a se putea căsători aveau nevoie de aprobarea părinților, tânărul ”Romeo” i-a spus fetei că mai existau și alte state în America, unde se puteau căsători și unde nu aveau nevoie de acceptul părinților. Ba mai mult, i-a spus că el are o moștenire de la un unchi al lui, care le va asigura un trai fericit pentru tot restul vieții lor. Crezând cu toată inima și naivitatea celor 16 ani spusele ”iubitului” ei, Anna a plecat de acasă, urmându-l pe cel ”sortit” să o facă fericită, deplin convinsă că această legătură venea direct ”din cer”. Nimic și nimeni nu au putut-o convinge de contrariu. Părinții pur și simplu ”nu puteau înțelege” fericirea și norocul ce dăduse peste ea... Dar, ea știa mai bine ce face. O aștepta o viață perfectă ! Așa că, fără nici o ezitare, l-a crezut și urmat orbește pe cel ce îi făcea o asemenea ofertă incredibilă. Și a plecat... Pentru următorii doi ani, au dormit în mașina lui antică. A învățat în timpul acesta să cerșească. Apoi... să fure... Erau zile când chiar nu aveau nimic de mâncare... Căsătoria promisă nu a avut loc niciodată... Cu atât mai puțin viața perfectă pe care i-o descrisese și promisese ”Romeo” înainte de a pleca din căldura iubitoarei case părintești. Poveștile despre moșteniri, un cămin confortabil sau o viață fără grijuri încetaseră demult... Dar într-o zi, pe la mijlocul lui decembrie, Anna și-a dat seama că era însărcinată. În ciuda declarațiilor de dragoste a lui ”Romeo”, simțind că lucrurile nu sunt chiar în regulă și văzând starea decadentă în care ajunseseră amândoi și că de abia supraviețuiau de la o zi la alta, Anna s-a temut să îi spună adevărul, căutând să găsească momentul cel mai potrivit pentru a-i da această veste. În ajunul Crăciunului, în timp ce serveau masa la un adăpost pentru săraci, Anna, cu multă atenție, dar și cu gingășie, i-a spus prietenului ei : ”Este Crăciun și... am și eu un dar pentru tine... În curând vei fi tătic...” Cu o privire străină și dură, fără pic de căldură, viitorul ”tată” i-a răspuns : ”Mai degrabă aș prefera să am o mașină nouă...”. Pentru restul timpului petrecut la masă, ”Romeo” nu a mai scos nici un cuvânt privitor la copil. Când au terminat de mâncat, el s-a scuzat că trebuie să meargă la baie. Așteptându-l să vină, Anna își imagina cum va fi viața lor de aici înainte. Va trebui să își găsească amândoi ceva de lucru. Vor avea nevoie de o locuință, cât ar fi ea de modestă... Era sigură că, dacă vor face amândoi eforturi, vor putea să asigure un cămin și o viață normală pentru copilul lor. Timpul trecea și, la un moment dat Anna și-a dat seama că prietenul ei plecase cam demult de lângă ea. L-a căutat peste tot în clădire, dar nu a reușit să dea de el. A ieșit afară în parcare dar locul unde fusese parcată mașina lor era acum gol... Pe scurt, Anna nu l-a mai văzut niciodată. Plecase cu mașina în care erau și toate lucrușoarele pe care le avea ea. 15 Inclusiv actele și cei câțiva bănuți pe care îi câștigase muncind cu ora pe unde apucase. A plecat și a lăsat-o cu mâinile goale... exceptând copilul ce creștea încet-încet în măruntaiele ei... În noaptea aceea a dormit într-o casă pentru femei abuzate.și fără adăpost. Era noaptea de Crăciun. Privind în tavanul întunecos, luminat doar de luna de afară, Annei i-au revenit în minte sărbătorile de Crăciun din familia ei. Bucuria ce o aveau stând cu toții împreună în jurul mesei bogate. Colinzile din jurul pomului. Serviciile de la biserică. Cadourile. Dar, cel mai important era faptul că se simțea iubită și că aparținea unei familii care prețuia prezența și existența ei. Gândurile de regret o copleșeau, gânduri la care nu le dăduse curs atâta vreme... Cât de multă durere produsese familiei ei și câtă rușine trebuiau să simtă având o fiică atât de decăzută ca și ea... Cât de rușinați ar fi să vadă starea în care se afla acum... Nu avea nici curaj și nici dreptul de a le cere acum ajutorul... Prea îi făcuse de rușine... Recunoștea și ea că nu merita nici dragostea și nici ajutorul lor... În ziua următoare a plecat de la adăpostul unde dormise și a continua aceeași viață care îi devenise familiară de peste doi ani de zile. Muncea când găsea ceva de lucru, cerșea când nu avea altă variantă. Sarcina creștea înlăuntrul ei și, pe măsură ce se făcea primăvară și se apropia timpul să nască, creștea și teama ei de ziua de mâine. Cum va putea să își îngrijească singură copilul ... ? Cum va reuși să se descurce fără bani, fără casă, fără asigurare medicală, fără familie... ? Într-o duminică seara, prin luna iulie, pe când era deja însărcinată în luna a opta, Anna a trecut prin fața unei biserici și a simțit nevoia să intre înlăuntru. Era flămândă și știa că nu avea nici o altă posibilitate să găsească ceva de mâncare în seara aceea... Era ultima ei șansă de a pune ceva în gură în ziua aceea... S-a așezat în ultima bancă, chiar când a început serviciul de seară. Nu auzea nimic din ce se petrecea în jurul ei, fiind mult prea preocupată de îngrijorările ei personale. Dar, la un moment dat, pastorul a trecut la amvonul bisericii și și-a început predica : ”Aș vrea să vă vorbesc astăzi despre fiul risipitor...” Deși cufundată în propriile-i gânduri, atenția Annei a început să se ”trezească”. Știa istoria aceasta de pe vremea când ea însăși citea Biblia și frecventa biserica. Pastorul a descris o familie iubitoare și ordonată, cu nimic diferită de familia ei, din care plecase fără ca măcar să arunce o privire înapoi, asemenea acelui fiu risipitor, care plecase din sânul familiei crezând că el știa mai bine ce i se potrivește. Când a revenit acasă înfrânt și umilit, s-a așteptat ca tatăl lui să îl respingă și să îi arate ușa, cerându-i să părăsească imediat casa. Dar, nu așa s-au petrecut lucrurile ci, din contră, tatăl l-a primit cu dragoste și bucurie înapoi, oferindu-i îmbrăcăminte și hrană, făcând o sărbătoare din revenirea fiului acasă, deoarece, spune tatăl : ”Acest fiu al meu a fost mort și a înviat ; a fost pierdut și s-a aflat...”. Când serviciul s-a terminat, cu inima bătându-i nebunește în piept, Anna s-a apropiat de pastor. În familia ei erau câțiva pastori, fapt ce a încurajat-o să încredințeze problema ei acestuia. Așa că, în loc să îi ceară bani sau mâncare, ea i-a spus povestea ei tristă, de la început până la sfârșit. ”Credeți că părinții mei m-ar mai accepta să mă reîntorc acasă... ?”, l-a întrebat ea pe pastor, cu ochii scăldați în lacrimi și cu fața plină de rușine. Pastorul a privit-o drept în ochi și i-a spus : ”Dacă ai fi fiica mea, te-aș primi cu toată inima și cu brațele deschise !” A luat-o la el în birou, i-a pus telefonul în mână și a îndemnat-o să sune 16 acasă. Anna a format numărul de telefon pe care nu îl mai formase de ani de zile și, de la capătul celălalt al firului i-a răspuns chiar tatăl ei. ”Tată... Sunt eu...” Aceste trei cuvinte au fost tot ce a trebuit să spună Anna. Tatăl a început să plângă de bucurie. A chemat-o imediat pe mama și pe frații ei. ”Am crezut că te-am pierdut pentru totdeauna... - i-a spus tatăl - dar, slăvit să fie Dumnezeu că te-am auzit din nou...”. Anna i-a spus pe scurt, la telefon, care îi era situația și l-a întrebat dacă poate să revină acasă. Imediat părinții au făcut toate aranjamentele de zbor și, a doua zi, Anna a ajuns la aeroportul din orașul ei. Una dintre mătușile ei a așteptat-o la aeroport, îmbrățișând-o cu dragoste. Primul gând al Annei a fost : ”Poate părinții mei s-au răzgândit... și... nu mă mai vor acasă...”. Dar, când mașina în care se afla a făcut colțul pe strada lor, ceva deosebit i-a atras atenția : bradul pe care îl aveau la poartă era decorat ca de Crăciun. Crăciun în luna iulie ... ? Imagini uitate de la atâtea sărbători fericite de Crăciun, petrecute cu familia îi reveneau acum în minte. Plângea cu durere, gândindu-se cât de mult a pierdut în timpul pribegiei ei. Crăciunurile ei, departe de familie, petrecute pe la cantinele pentru săraci, în mașina prietenului ei sau pur și simplu în stradă, singură, fără ca cineva să o iubească dezinteresat sau să îi pese de ea o făceau acum să vadă goliciunea deciziilor ei greșite, dar și dragostea statornică a familiei ei, dragoste cu care o primeau acum acasă. S-a coborât din mașină și a rămas înmărmurită în ușa casei : cel mai mare brad pe care l-a văzut vreodată se afla chiar în camera de zi. Era plin de beculețe colorate, de globuri și ornamente, iar sub el era plin de cadouri pe care scria : ”Pentru fiica și sora noastră care nu a fost cu noi de Crăciun !”. Două săptămâni mai târziu, Anna a născut o fetiță sănătoasă și frumoasă pe care a numito Christiana.” ”Aici s-a încheiat povestea Annei”, a spus pastorul. ”Dar, de atunci, ori de câte ori mă pregătesc de întâmpinarea sărbătorii de Crăciun, îmi amintesc de acea zi din luna iulie când Anna, acea tânără care credea că nu mai merită nimic din partea familiei ei a primit iertarea unui tată și a unei mame care, în ciuda greșelilor ei și a rușinii ce le-o provocase a fost primită, iertată și restaurată ca fiică în familie.” Nu este povestea Annei, exact și povestea mea și a ta ? Nu este aceasta exact ceea ce a făcut Dumnezeu cu noi, prin trimiterea Domnului Isus Hristos pe pământul nostru ? Nu este aceasta exact împlinirea promisiunii Tatălui de a ne iubi și ierta în ciuda păcătoșeniei noastre și a greșelilor noastre repetate ? Iată de ce, povestea fiului risipitor din Biblie și povestea Annei este și povestea mea și a ta. Și, indiferent de sezon, indiferent că este decembrie sau iulie, Tatăl ceresc are brațele deschise pentru orice păcătos care dorește să revină acasă. Fă lucrul acesta și, pentru tine, Crăciunul va fi o sărbătoare nu a lunii decembrie, ci a fiecărei zi din viața ta ! Îți doresc un Crăciun fericit cu Tatăl ceresc și cu Pruncul Isus, născut în inima ta !

sâmbătă, 5 decembrie 2015

FANTANI DEOSEBITE DIN ROMANIA

http://zigzagprinromania.com/blog/fantana-cinetica-din-drobeta/

https://www.youtube.com/watch?v=BouSH7cu2Bc

https://www.youtube.com/watch?v=4XA9O9Oq4Ro

https://www.youtube.com/watch?v=oMCQiH54Pdk

https://www.youtube.com/watch?v=CdwTFriqRQs

https://www.youtube.com/watch?v=t4ejiqH-7FQ

https://www.youtube.com/watch?v=GlfzQNr3XUQ

https://www.youtube.com/watch?v=HLmY7iQy1Hk

https://www.youtube.com/watch?v=aT40xhIn3Fk

https://www.youtube.com/watch?v=-UeNDrdTwZw

https://www.youtube.com/watch?v=3m3Azgv5RGk

https://www.youtube.com/watch?v=7OdTTT7ONGk

https://www.youtube.com/watch?v=a2LvKrFvv5c

https://www.youtube.com/watch?v=JC0HtR-l1ok

https://www.youtube.com/watch?v=w55xwjTwAAw

https://www.youtube.com/watch?v=g-_PD0rSstY




SMOCHINE DE ROMANIA


http://zigzagprinromania.com/blog/smochine-svinita/

ILUZII OPTICE

https://www.youtube.com/watch?v=NFj30wOgt5Y
SCARILIE ILUZIE
https://www.youtube.com/watch?v=NgYvIPJa5Jo&list=RDdvSD1EAlAUQ&index=11

https://www.youtube.com/watch?v=1dISzq4kIPc

mpossible Motions 2


LECTII DE VIATA

Nimic nu e imposibil!

https://www.youtube.com/watch?v=BBn-EIqhXFU

Te impresioneaza pana la lacrimi!

https://www.youtube.com/watch?v=sWidiFOCu88

Lectie de viata - Fara maini si fara fara picioare
https://www.youtube.com/watch?v=-eQjvbuwhiM

https://www.youtube.com/watch?v=IT7C5AR0ZDQ

https://www.youtube.com/watch?v=XSUuYECsGhs
Un video emotionant

https://www.youtube.com/watch?v=1T0pyJ0cXh0
Putini ca ea

https://www.youtube.com/watch?v=skxyCrzO37c

https://www.youtube.com/watch?v=UUtL2G4aezU

https://www.youtube.com/watch?v=ghzxooDaQSE
O femeie superba

CHIPUL LU DECEBAL

http://zigzagprinromania.com/blog/chipul-lui-decebal/