Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

sâmbătă, 14 decembrie 2013


"si le-a zis: "Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu niciun chip nu veti intra in Imparatia cerurilor." (Mat.18:3)

În timp ce cânta colinde alături de colegii ei de grădiniţă, micuţa Claire, în vârstă de 5 ani, nu a uitat de părinţii ei surzi, aşa că le-a tradus în propriul limbaj al semnelor versurile cântecelor.

Abigail Smith is a 23 year old young lady living in Duncan OK. After finding out about her tumor, decided to take Radiation treatment and discovered that God was caring for her every step of the way. After her treatments were done, she went back to the Dr and found out that the Cancer had spread to her lungs.

A few days after finding out, She wrote this on her Facebook:
"The storms of 2012-2013 have been unlike any I've experienced before and I couldn't have gotten through it without Jesus right by my side the entire journey. Honestly, I have come to know God's faithfulness in a deeper way than ever before. When life happens—financial struggles, health problems, tragedies, loss of a loved one, the list is limitless—just knowing that God is always there with love, peace, courage and grace to walk you through it is so encouraging!

There is no doubt in my mind that God gave me the grace and strength needed for every moment that I didn't think I could get through. He gave me favor and led me each step of the way from my first interactions with Doctors (never knew how much I appreciate them until now) and finding out I had Synovial Cell Sarcoma, to finding out my surgery would be done by one of the top Doctors in the U.S. who "just happened" to be in Oklahoma, and on through 37 radiation treatments, physical therapy, and diet changes. Despite not having medical insurance last year God has been faithful to provide.

When I finished my radiation treatments, my three brothers helped me to fulfill my dream of traveling to Ireland. Our goal was to celebrate LIFE and the fact that we are so blessed to have each other and to get to see more of the world. It was so inspiring to see such a beautiful country and meet some awesome people!

In the middle of December, 2012 we found that the cancer had spread to my lungs. Through much prayer, research, crying, thinking and more praying, I came to a decision that finally gave me a sense of hope. But before I come to that, here is what I was thinking about whenever I considered having chemotherapy (which is what the Doctor suggested). To say I have a horrible phobia of hospitals, needles and all things medical, would be an understatement. Just thinking about taking chemo would literally make me feel sick. Living in that environment would not be a healing place for me. In addition, the doctor said that chemotherapy would only have a 30-50% chance of slowing the cancer down, not curing it. These reasons helped me decide not to take chemo at this time.

More than anything, I wanted to make a decision that would be the best for building up my body and not tearing it down. My decision that has brought peace, is to keep as normal of a healthy lifestyle as possible for my sake and my family. The main thing I'm doing is cutting out all processed sugar, flours and processed foods along with doing some other natural things that build up my body's natural defenses. God is helping me to live in the present and not borrow worry from the future. To say it hasn't been hard would be a lie, emotions are extremely volatile. But Jesus Christ is my rock in the midst of this hurricane. If you've ever been through a tragedy or crisis, you know what I'm talking about.

Each day I am learning/deciding to put my complete trust and faith in Him for the final outcome. Sometimes deadlines are great reminders of how short our time here on earth is anyway. However, I firmly believe that God is all about postponing "deadlines" too. As long as He gives me breath, I want to be shining brightly for Him and helping those who are hurting to experience the love He has for them. Going through this has made me realize more about who I am. This is the one life I get to live. The only thing that matters more than anything else is how I live it to glorify my Creator, Savior and King, Jesus Christ."
Abigail Smith - Facebook Post December of 2012

joi, 24 octombrie 2013


Multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal, pentru toate lucrurile, in Numele Domnului nostru Isus Hristos. (Efes.5:20)

Si orice faceti, cu cuvantul sau cu fapta, sa faceti totul in Numele Domnului Isus si multumiti, prin El, lui Dumnezeu Tatal. (Col.3:17)

Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; caci aceasta este voia lui Dumnezeu, in Hristos Isus, cu privire la voi. (1Tes.5:18)

Sa nu fiti iubitori de bani. Multumiti-va cu ce aveti, caci El insusi a zis: "Nicidecum n-am sa te las, cu niciun chip nu te voi parasi." (Evr.13:5)

miercuri, 9 octombrie 2013


Tot uitandu-ma pe la filme idiene deseori am aflat de cate o reteta care m-a facut curioasa si am incercat-o. Asa s-a intamplat si cu aceasta reteta de Keer (chir). Se pare ca tinerele nurori in prima lor zi in casa socrilor trebuie sa prepare acest keer. M-am intrebat deseori ce este acesta ca sa descopar ca e orez cu lapte dar cu mai multe ingrediente.
Eu fac cu migdalele inmuiate si zdrobite si kaju sau alune fistic tot maruntite si inmuiate in prealabil. Dar atentie toate trebuie sa fie crude si nu prajite.  Si cu mai putin zahar tot bun este.
Si pentru cei care nu folosesc lapte de vaca pot folosi lapte de soia .
E foarte bun merita sa incercati mai ales ca se face foarte rapid.
Imi e tare draga doamna Nisha. Mi-ar face placere sa o intalnesc si in realitate.
Mie internetul mi-a facilitat sa cunosc oameni deosebiti care mi-au facut viata mai interesanta si placuta. Chiar daca doar cu unii am putut sa ma intalnesc aievea, multumesc Domnului Isus ca i-am putut cunoaste chiar si virtual si pe ceilalti.

duminică, 8 septembrie 2013

vineri, 30 august 2013

sâmbătă, 17 august 2013

Vietnam 2013 - Tam Cốc - The trip back


Recent am vazut o reclama la filmul "Sunt o baba comunista", care mi-a placut si mi-am propus sa ma duc sa il vad.
Cineva a intrebat pe un site daca avem o amintire interesanta si hazlie legata de perioada comunista si mi-am amintit  ca la un momendat cand am fost pusa sa completez un P.D.R . mi-am amintit un astfel de moment.

In zilele noastre avem P.D.R (Performance and Development Review) mai pe romaneste Revizuirea Performantei si Dezvoltarii. Cand am luat cunostinta cu "minunea" asta de "import", conform fluxului memoriei involuntare gandul m-a dus spre "Fisa postului" de pe vremea comunistilor. Atunci se dorea "omul nou" care in echipa sa faca "cincinalul in patru ani si jumatate" cu munca multa suplimentara; iar acum se vrea un "homo faber" care sa termine in opt ore volum de lucru de 16 ore. Sincer pentru mine e "aceiasi Marie cu alta palarie"
Legat de fisa postului in care trebuia sa spui nu numai ce faci dar si obiectivele "marete" ce trebuie sa le ralizezi, mi-am amintit un moment amuzant legat de aceasta. Periodic eram solicitati sa rescriem aceste fise si sa fim cat mai "inventivi" in a descrie sarcinile pe care le executam. Intr-o zi dupa ce seful nostru (care era singurul sef fara sa fie membru de partid pentru ca era baiat de preot)a citit aceste fise,  vine exasperat in birou si il roaga pe unul din colegii nostri sa rescrie "fisa postului" deoarece el nu poate sa o dea mai departe. Motivul? colegul meu mentionase doua "activitati" foarte importante la vremea aceea "fulg de nea" si "frunzulita". Cati mai isi amintesc oare cum eram scosi la maturat strazile si dezapezit? La noi in biroul in care lucram era o atmosera linstita, si desi stiam cine primeste salariu "dublu" pentru functia de "turnator", ne permiteam totusi sa radem pe astfel de teme. Ziua aceea a fost extraordinar de amuzanta, mai ales ca acel coleg care a inserat in "fisa postului" lui aceste activitati a continuat pe un ton joivial, dar cu multa ironie subtila sa argumenteze beneficiile si importanta acestor activitati ale "omului nou".
Cred ca pe vremea comunistilor romanii mai stiau sa faca, pe ascuns cei drept, haz de necaz. Acum constat ca desi este " o libertate" exista o mai mare teama de a face haz de necaz, si de aceea poate uneori romanul cade in disperare si depresie. Eu incerc in continuare sa iau in deradere unele aberatii si situatii critice pentru a nu dispera intr-o lume in care umorul salvator pare sa dispara si asa zisa libertate nu e decat un cuvant care pe zi ce trece devine din ce in ce mai fals. De exemplu: esti liber sa muncesti oriunde , dar paradoxal nu mai gasesti de lucru decat in conditii de sclavagism bine mascat si camuflat exprimat fie prin plata mizera ce se ofera care nu iti permite nici sa iti achiti datoriile, fie prin volumul de munca extenuant la un salariu cat decat care sa iti permita sa iti achiti toate facturile si sa supravietuiesti decent.
Si atunci pe vremea comunistilor si acum in asa zisa democratie eram si suntem la fel ; niste marionete puse sa joace pana la epuizare pentru beneficiu  conducatorilor. Dar e o vorba romaneasca care spune ca "nu mor caii cand vor cainii". Si daca Dumnezeu ne-a salvat si am trecut cu bine de "epoca de aur" ne va ajuta sa trecem si de aceasta "minunata democratie" si indiferent prin ce "vale trecem" sa nu ne pierdem speranta si sa facem" haz de necaz" caci totul e doar pentru o vreme....

marți, 13 august 2013


Foto Cristi Davidovici

"25. De aceea va spun: nu va ingrijorati de viata voastra, gandindu-va ce veti manca sau ce veti bea; nici de trupul vostru, gandindu-va cu ce va veti imbraca. Oare nu este viata mai mult decat hrana, si trupul mai mult decat imbracamintea?
26. Uitati-va la pasarile cerului: ele nici nu seamana, nici nu secera si nici nu strang nimic in granare; si totusi Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai de pret decat ele?
27. Si apoi, cine dintre voi, chiar ingrijorandu-se, poate sa adauge macar un cot la inaltimea lui?" (Matei 6)

duminică, 14 iulie 2013


Mie imi place sa spun ca logica noastra nu se potriveste de multe ori cu logica lui Dumnezeu. Sunt multe lucruri carora nu le inteligi sensul si ele par bizare, inexplicabile si fara nici o logica. Dar ele cu siguranta au o logica chiar daca  nu o poti intelege. Ma gandesc la copiii care inca nu au invatat literele si privesc o carte. Cat de ciudat li se pare sa vada insiruirea de semne care aparent nu au nici o logica si ce mirati privesc un adult care sta ore in sir si se uita la semnele alea ciudate si uneori zambeste, alteori rade si uneori chiar plange. Abia dupa ce invata literele si sa citeasca poate intelege logica acelor semne si doar in timp poate aprofunda ce spun ele. E greu sa delimitezi de multe ori ce e adevarat de ce nu e adevarat, si e riscant sa judeci parerile altora ca fiind gresite pentru ca nu stii daca peste un timp nu vei ajunge si tu la aceleasi concluzii.
Eu ma gandesc la un verset interesant spus de Domnul Isus ucenicilor care vine in sprijinul acestor ganduri . "Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta." (Ioan.16:12) Si eu cred ca multe din ce nu intelegem   inca "nu le putem purta". Cred ca suntem intr-un proces de crestere fiecare si  chiar daca fiziologic avem varste asemanatoare spiritual pot fi diferite. Si cred ca Dumnezeu ne descopera anumite lucruri atunci cand suntem pregatiti sa le putem "purta". Revenind la exemplu cu copilul daca deabia a invatat sa citeasca nu ii vom da sa citeasca decat ce poate si intelege , nu-i vom pune in brate o carte de filozofie ci una de povesti usoara de inteles pentru el. Eu cred ca si Dumnezeu, ca un Tata bun si intelept procedeaza cu noi in mod asemanator. Ne deschide minte sa intlegem  ce putem "purta" si progresiv ne creste si ne descopera adevaruri pe masura ce si noi ne lasam invatati in timp.

(multumesc Mihaellei ca m-a facut sa reflectez din nou asupra acestui aspect)
(pozele Cristi Davidovici- muguri de brazi in stadii diferite de dezvoltare)

duminică, 7 iulie 2013


Foto cristi Davidovici
Niciun cuvant stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud. (Efes.4:29)


Foto Cristi Davidovici
Eu am sadit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca: (1Cor.3:6)

sâmbătă, 6 iulie 2013


Foto Cristi Davidovici

Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nimic nu trebuie sa puna stapanire pe mine. (1Cor.6:12)

Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate zidesc. (1Cor.10:23)

sâmbătă, 22 iunie 2013


mircea said, on septembrie 19, 2011 at 12:14 pm
Bre, Dumnezeu nu vrea ziduri mari. Vrea suflete mari. Cica un singur suflet valoreaza mai mult decat toata
materia din lumea asta. Ce a avut a face Iisus cu materia, cu bogatiile materiale?
Umbla descult si nu avea un loc al Sau unde sa doarma.
Asta e cea mai pura logica umana: Sa facem o biserica mare si asa o sa-l impresionam pe Dumnezeu.
Daca citesti o singura data Noul Testament, iti dai seama ca o astfel de logica e de rasul curcilor.

Ioan C. said, on septembrie 18, 2011 at 6:25 pm
Pe săraci nu ajutăm,
Catedrala înălţăm.
Iar la dreapta judecată
Focul ne va fi de plată.
Domnul ne va spune în faţă
Nu veţi intra în Viaţă,
Că de Mine aţi uitat,
Apă, haine nu Mi- aţi dat.
( Matei 25: 34- 45).

(material preluat de pe Youtobe)

luni, 3 iunie 2013

DOMNUL MEU ITI MULTUMESC -शुक्रिया मेरे खुदा

Psalmii 92

1. (Un psalm. O cantare pentru ziua Sabatului.) Frumos este sa laudam pe Domnul si sa marim Numele Tau, Preainalte,
2. sa vestim dimineata bunatatea Ta, si noaptea, credinciosia Ta,
3. cu instrumentul cu zece corzi si cu lauta, in sunetele harpei.
4. Caci Tu ma inveselesti cu lucrarile Tale, Doamne, si eu cant de veselie, cand vad lucrarea mainilor Tale.
5. Cat de mari sunt lucrarile Tale, Doamne, si cat de adanci sunt gandurile Tale!
6. Omul prost nu cunoaste lucrul acesta, si cel nebun nu ia seama la el.
7. Daca cei rai inverzesc ca iarba si daca toti cei ce fac raul infloresc, este numai ca sa fie nimiciti pe vecie.
8. Dar Tu, Doamne, esti inaltat in veci de veci!
9. Caci iata, Doamne, vrajmasii Tai, iata vrajmasii Tai pier: toti cei ce fac raul sunt risipiti.
10. Dar mie, Tu-mi dai puterea bivolului si m-ai stropit cu untdelemn proaspat.
11. Ochiul meu isi vede implinita dorinta fata de vrajmasii mei, si urechea mea aude implinirea dorintei mele fata de potrivnicii mei cei rai.
12. Cel fara prihana inverzeste ca finicul si creste ca cedrul din Liban.
13. Cei saditi in Casa Domnului, inverzesc in curtile Dumnezeului nostru.
14. Ei aduc roade si la batranete, sunt plini de suc si verzi,
15. ca sa arate ca Domnul este drept, El, Stanca mea, in care nu este nelegiuire.

शुक्रिया मेरे खुदा- Mere Khuda Shukriya

sâmbătă, 1 iunie 2013


Evrei 11

1. Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.
2. Pentru ca, prin aceasta, cei din vechime au capatat o buna marturie.
3. Prin credinta pricepem ca lumea a fost facuta prin Cuvantul lui Dumnezeu, asa ca tot ce se vede n-a fost facut din lucruri care se vad


duminică, 19 mai 2013

सपना- VISUL


Visele pot avea multe conotatii. Ele pot fi dorinte  neamplinite, pot fi refulari a unor angoase , sau descarcari a unor momente socante din realitate sau filme vizionate, stiri, ele pot fi uneori adevarate cosmaruri sau alteori mesaje bune. . Vorbeam cu cutiva ani in urma cu un frate pe tema aceasta si spunea ca e bine sa nu ne punem increderea in vise ci mai degraba sa ne incredem in Domnul Isus. Si eu sunt de acord cu aceasta, si de multe ori trec multe vise neobservate. Sunt totusi uneori vise care au mesaj de la Domnul si in Biblie gasim astfel de relatari. Interesant este ca acestea sunt de cele mai multe ori “codificate” si nu oricine le intelege. Eu am avut rareori astfel de vise  si ele de obicei au aparut in  momente cheie in care eram gata sa imi pierd nadejdea si sa cad dintr-un motiv sau altul in deznadejde si aveam serios nevoie de o incurajare. Dar de cate ori au fost dimineata cand m-a trezit si le-am “revizualizat” am inteles imediat si mesajul lor.

De ceva vreme aproximativ un an si ceva volumul de munca in institutia in care lucrez s-a marit simtitor si stresul si efortul prelungit la care suntem supusie e foarte mare. In urma cu sase luni dupa cateva incercari nereusite de a schimba macar modul haotic in care lucram, si dupa ce mi-am dat seama ca nu mai depindea de mine sa traiesc in pace cu sefii mei, am luat hotararea sa plec. Initial am vrut sa parasesc institutia , dar Domnul a lucrat altfel si m-am mutat in cadrul altui departament. Singurul avantaj obtinut a fost ca pot trai in pace si cu seful meu direct si ca are pregatirea necesara sa ofere suport profesional si treaba este mai bine organizata. In rest acelas volum exagerat de munca, acelasi stres si multe ore de lucru. Ca sa dau un exemplu departamentul in care lucrez a fost instituit in urma cu doi ani cu un numar de  douazaci de oameni, in timp ramand saptesprezece, iar acum suntem treispazece suflete, in timp ce sarcinile de servici au mai crscut. Nimeni la nivel mai inalt din conducere nu recunoaste ca mai e nevoie de oameni, ba mai mult se merge pe formula lipsita de cel mai elementar bun simt insinuandu-se ca  daca nu termini munca in cele opt ore este pentru ca nu esti prea rapid si capabil si nu ca volumul de munca e imens. Tot acest efort are ca urmare o oboseala si un stres intens. Ca o mica paranteza foarte importanta de altfel vreau sa spun ca multumesc Domnului Isus pentru intelepciunea si puterea cu care m-a inzestrat cu multa pricepere si rabdare sa fac fata unor astfel de cerinte si conditii de lucru.

Am facut aceasta mica digresiune pentru a intelege de ce zilelele acestea dupa un mic concediu de o saptamana in care m-am odihnit un pic si am incercat sa ma inarmez cu calm si rabdare, trebuie sa ma duc din nou in acel loc desi stiu ca voi face fata cu ajutorul lui Dumnezeu in continuare, inima mea si mintea mea au incercat un sentiment de teama . De aceea cred ca Domnul mi-a dat visul acesta ca o incurajare si ca o mangaiere ca El e cu mine si ca ancorata in El pot merge fara teama in acel loc plin de valuri mari care de multe ori ma fac sa ma clatin.

Asteptam in statie sa merg la munca. O masina a oprit si m-am urcat. In mod firesc am vrut sa platesc pentru calatorie, dar soferul (a carui fata nu am putut sa o retin)a zis ca nu e nevoie sa platesc. Eram nehotarata as fi vrut sa merg in alt loc de munca. Am sunat un fost coleg care mi-a spus ca totusi trebuie sa ma duc la actualul meu loc de munca. Ma uitam pe fereastra masinii si nu recunosteam drumul. La un moment dat am trecut pe un fel de dig si ne apropiam de o mare. Uitandu-ma pe tarmul din departare pe partea drapta am vazut cum valuri uriase “maturau” tarmul de case si cladiri. M-am speriat si m-am utat in partea stanga . Valuri uriase veneau spre masina dar nu se spargeau pe noi. Cand valurile se potoleau erau mici locuri sub forma de cerc cu pesti care sareau in sus dar oricat s-ar fi straduit nu puteau iesi singuri din acele cercuri. Dupa un timp am ajuns la capatul digului. Soferul m-a luat de mana si ne-am dus in fata masinii. Acolo au inceput sa vina spre noi valuri mari imense. Sentimente de teama si groaza ma incercau. Teama de a fi lovita de val, si luata mai apoi imi taia respiratia. Primele valuri s-au “spart” inainte da a ajunge la noi. Dar a venit si unul foarte mare care ne-a acoperit si udat. Momentul impactului a fost uimitor pentru ca ma asteptam la o mare durere , dar nu a fost asa. Si cand valul s-a retras eram inca in picioare. Eram uimita cum de valurile care luau case in adancuri pe noi nu ne-a luat. Apoi in vis m-am uitat la picioare si am vazut ca eram asezata pe stanca si cel ce ma tinea de mana nu imi daduse drumul. Explicatia pe care mi-am dat-o in vis de nu m-a luat valul a fost ca nu eram cu picioarele pe nisip ci pe stanca si ca cel de langa mine m-a tinut cu putere.

Cand m-am trezit si am “rememorat” visul am inteles instantaneu si mesajul. Am plecat intr-o calatorie , unde Altcineva a platit pretul pentru ca eu sa merg la destinatie “Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.” (Rom.5:8) . Ca pe drum vor aparea valuri imense care ma vor speria “El le-a zis: "De ce va este frica, putin credinciosilor?" Apoi S-a sculat, a certat vanturile si marea, si s-a facut o liniste mare”. (Mat.8:26) , dar eu nu trebuie sa ma tem daca mi-am “zidit casa pe stanca” „A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentru ca avea temelia zidita pe stanca.” (Mat.7:25), si ca e Cineva care ma tine de mana ca sa pot trece de valurile furioase “Indata, Isus a intins mana, l-a apucat si i-a zis: "Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?" (Mat.14:31) si care va fi cu mine pana la sfarsitul calatoriei cum a promis “caci El insusi a zis: "Nicidecum n-am sa te las, cu niciun chip nu te voi parasi." (Evr.13:5). Apoi sunt atatia “pesti” ce doresc sa iasa din apa pe care trebuie sa ii ajutIsus le-a zis: "Veniti dupa Mine, si va voi face pescari de oameni." (Marc.1:17) ....
Azi la predica despre ce credeti ca s-a vorbit? Despre pescuirea minunata, de Petru care a mers pe apa si cand a vazut valurile s-a speriat si despre cele trei intrebari pe care Domnul Isus i le-a adresat lui Petru  precum si indemnurile pe care i le-a adresat:

Foto Cristi Davidovici
Dupa ce au pranzit, Isus a zis lui Simon Petru: "Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti tu mai mult decat acestia?" "Da, Doamne", I-a raspuns Petru, "stii ca Te iubesc." Isus i-a zis: "Paste mieluseii Mei." (Ioan.21:15)

I-a zis a doua oara: "Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti?" "Da, Doamne", I-a raspuns Petru, "stii ca Te iubesc." Isus i-a zis: "Paste oitele Mele." (Ioan.21:16)

A treia oara i-a zis Isus: "Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti?" Petru s-a intristat ca-i zisese a treia oara: "Ma iubesti?" si I-a raspuns: "Doamne, Tu toate le stii; stii ca Te iubesc." Isus i-a zis: "Paste oile Mele! (Ioan.21:17)


joi, 2 mai 2013


Muzica crestina - Stiind ca i viu, pot invinge teama [C163]
Biserica Betel Cluj Napoca


articol preluat de pe "MONEY.RO"

Cum arată o zi de muncă?
2 ore de somn pe noapte, 6 ( în weekend, 2 pachete de ţigări pe zi. E doar un exemplu. Dacă ai ajunge la noi, în open space ( birou), să vezi oamenii, te-ai speria. Arăţi groaznic, nu mai ai chef să ieşi din casă, şi ceilalţi îţi semnalează asta! Întrebarea de la sfârşitul zilei: oare merită?

Când a devenit copleşitoare munca?
 E ca un antrenament ce îţi intră în sânge. Simţi o oboseală acută, dar eşti obişnuit cu starea asta. În primul an a fost foarte greu să ma obişnuiesc cu programul, atunci am simţit pentru prima oară senzaţia de extenuare dusă la extrem, iar în anul 2 începuse să îmi intre în ritm. Dacă poţi să spui că ăsta e un ritm. Am avut o colegă care s-a internat în spital din cauza asta, probleme grave cu stomacul, tot din cauza oboselii, dar ea lucra foarte mult. Eu plecam la 1-2 noaptea, ea încă mai rămânea la birou.
Muncă la foc continuu

 Perioada cea mai aglomerată e între ianuarie şi iunie, iulie. E perioada criminală în care lucrezi şi 24 de ore şi tot nu e destul. Trebuia să mă trezesc în fiecare zi la ora 6, venea taxiul şi mă lua, stăteam la client până pe la 6-7 seara, până când terminau ei programul de muncă, până ajungeam înapoi la birou se făcea 8 seara, stăteam acolo până la 12-1, mă apuca şi 3 dimineaţa, veneam acasă, şi aşa am ţinut-o cam două săptămâni. Fără nicio pauză, la foc continuu. Asta a fost dintotdeauna, nu doar înainte de criză.

Tu câte ore dormi, în medie, pe noapte?

 În medie 4-5 ore. Programul ăsta e timp de 2 ani de zile.

Azi e sâmbătă...Ce faci de obicei sâmbăta?
Sâmbăta îţi rămâne liberă ca să dormi, să mai faci cumpărături, dacă apuci, eu în principiu nu mai apuc, pentru că nu mai îmi pasă, există magazinul de la colţ. Iar duminica începi să intri în fibrilaţii, te gândeşti că mâine e luni şi nu am terminat ( munca). În principiu, munca pe un client se face de luni până vineri, dar nu se întâmplă niciodată să termini. Decât în cazuri excepţionale, în care s-au bugetat mai multe ore decât ar fi fost necesar. Mi s-a întâmplat o singură dată să fie un client pe care să ştiu sigur că l-am terminat vineri seara. Dar anul ăsta, fiecare duminică înseamnă muncă de la 10 până la 3-4 dimineaţa. Şi te trezeşti lunea foarte obosit.
De ce nu pleci de acolo? O să mă gândesc la asta în iunie, după ce se termină şi anul ăsta, pentru că acum nu ai timp să cauţi, nu ai timp să mergi la interviuri, e foarte dificil când ai un client şi toate ard, eşti acolo în focuri, trebuie să dai peste o persoană foarte binevoitoare care să accepte: fie, du-te! Dar dacă o să fie mai rău? Trebuie să fii sigur că pleci undeva unde să ştii că o să şi merite.

La un moment dat am făcut o boală acută ce a necesitat intervenţie chirurgicală urgentă. Eram la client, mi-era rău, dar eu am crezut că am făcut o indigestie. Şi seara acasă am zis să mai lucrez un pic. Îmi intrase în sânge. Să mai deschid laptopul şi să mai lucrez câteva ore, şi atunci am simţit, am mers de urgenţă la spital, m-au operat în noaptea aia. A doua zi dimineaţa, nici bine nu mă trezisem din anestezie, că mă sună seniorul şi îmi spune: nu ai făcut nimic! ce s-a întâmplat? „Ştii, acum m-am trezit din anestezie, sunt la spital” zic eu. „Păi şi nu avut timp să lucrezi?” Îşi imagina că trebuia să lucrez înainte să mi se facă rău. „Timp mort. Până la spital ai stat degeaba”. Este o plantaţie de sclavi cu machiaj capitalist.
Ai vorbit cinstit cu şeful tău despre programul de lucru?
 Dar nu îi interesează, fiindcă nimeni nu e de neînlocuit. Şi te înlocuiesc imediat şi îţi spun: ok, nu faci faţă? noi nu te ţinem cu forţa. Pleacă! Vina e a ta! Cine ar fi putut să ia o decizie concret era partenerul. De obicei partenerul era din străinătate. Şi pe el nu-l interesa ce faci, care e problema ta, şi ca un bulgăre de zăpadă...venea presiune de la partener care punea presiune pe manageri, ei pe seniori şi tot aşa.

Ne plângeam noi între noi, şi cam atât. Dar nu te ajuta nimeni cu nimic. Tot tu trebuia să îţi faci treaba. Tu erai responsabil cu toată munca.

Dar oamenii din anturanjul tău, cei care nu lucrează “în sistem”, te înţeleg?Cu lumea din afara sistemului nu prea mai comunici, nu prea ai timp să ieşi, numai cu oamenii cu acelaşi program cu tine şi cu care te sincronizezi. Ştii deja povestea pe dinafară, şi când vii să vorbeşti despre asta unui om care nu ştie cum e, realizezi că că poate nu e foarte bine şi că poate e un stimul să iei o decizie radicală. Să pleci şi atât.

Când ţi-ai pus problema demisiei în mod categoric? Din primul an, de când am început să fac over time (ore suplimentare, serios, din aprilie-mai, începi să îţi spui întrebări. Grave! Şi de atunci, pe fiecare dintre noi ne bate gândul să ne dăm demisia. În fiecare luni aceeaşi dilemă. Nu mai pot.

Când nu mai poţi şi nu mai vrei, simţi tu că pentru tine experienţa s-a terminat, începi să cauţi în altă parte. Nu poţi să spui, gata! Azi îmi dau demisia. Ţine şi de siguranţa fiecărui om, nu vreau să rămân pe drumuri.

În afară de zilele de concediu din vară, mai ai timp liber să te refaci?
Se dau examene în mai, începutul lui iunie şi în principiu atunci se şi termină ce înseamnă dead-line-uri foarte stricte. Ţi se acordă două zile înainte de fiecare examen. Oamenii aşteaptă să ajungă la examene ca să doarmă. Iar alt timp liber mai sunt cursurile. Pentru fiecare examen participi la nişte cursuri, sunt 5 zile în care nu ai clienţi, nu ai nimic. Acum le-au comasat, în august, atunci nu sunt clienţi.

Dar măcar îţi poţi lua cele 21 de zile de concediu.. Mă gândeam cu groază cum ar fi să îţi spună că nu mai poţi să iei concediu, toată lumea a plecat în concediu şi tu eşti singura care a rămas. Şi nici nu poţi să faci nimic. După trei ani şi chiar în anul trei, poţi claca în orice moment. Foarte mulţi dintre noi au certitudinea că dacă au trecut prin asta pot să treacă prin orice.

Dar dacă ai o urgenţă? Poţi obţine înţelegere de la şef să pleci ca să rezolvi problema?
 Dacă ai o urgenţă, poţi să pleci pentru o oră, maxim două. Am plecat, dar după asta trebuie să recuperezi. O oră, nu mai mult de atât. Trebuie să fii foarte bolnav, cu perfuzii, cred că aşa te-ar crede!

Dar în perioadele mai relaxate ai mai mers la interviuri de angajare? 
 Da. Şi la interviuri mă întrebau de ce am plecat din companie. Volumul de muncă, am spus. ”Şi totuşi, nu îţi pare rău că nu ai stat mai mult?” mă întreabă. “Nu!”, am răspuns! Lumea nu înţelege.
Vorbim de angajatori...
Da. “De ce ai venit la noi? De la un jucător mare?” mă întreabă. „Înseamnă că ceva s-a întâmplat, înseamnă că nu ai plecat de acolo în condiţii foarte bune, ai venit la noi, dar poate nu te vom primi, pentru că cine ştie ce s-a întâmplat acolo”. “Cum adică lucrai peste program? Păi şi dacă la noi o să se întâmple să lucrezi peste program?”
Se ştie că se lucrează mult, mi se pare aberant că tocmai angajatorul pune întrebări din astea. Stai puţin, am şi eu dreptul la viaţă! De asta plec.

Cum se recrutează la voi? Ce fel de oameni caută?
Se orientează către oameni care au făcut lucruri peste măsură. Nu numai facultatea, au fost şi în organizaţii, au şi lucrat în acelaşi timp, oameni care pot să facă mai mult decât restul şi decât cere, legal, contractul de muncă.

Când te-ai angajat, ce variantă declarativă ţi-au livrat angajatorii despre programul de lucru?
Ştii că se lucrează cam mult, dar apoi îţi băgau în faţă renumele şi ce oportunităţi o să ai. Dacă rezişti, o să fie bine. Ca să poţi să faci ceva, stai, închizi ochii şi mergi mai departe. Stai un an, doi, cât îţi trebuie şi apoi majoritatea pleacă. După vreo trei ani toată lumea pleacă. Îmi spuneau că o să fie şi deplasări, nu am soţ, nu am copil, sunt ok cu deplasările. Dar şi deplasările deveneau la un moment dat o povară. Nu făceai altceva decât că te trezeai dimineaţa, mergeai la client, stăteai acolo, apoi veneai seara de la client şi lucrai mai departe. Doar că nu dormeai în patul tău. “Beneficiam” de un pat un pic mai mare.

Altfel, ei nu au fost foarte expliciţi în privinţa programului de muncă?
Au spus că se lucreză mult, în sensul de mai mult de opt ore. Dar nu au zis ce înseamnă mult. Că se face over time ( ore suplimentare). Punct.
În primul an se plăteau. Dar era foarte greu să accepte managerul acel over time, fiindcă tu, punându-ţi orele de over time, automat bugetul pe clientul respectiv sărea în aer, şi nu le mai ieşeau lor calculele. Erau acceptate, dar nu le aprobau managerii. Se întâmpla foarte rar să le aprobe. În anul al doilea, au schimbat politica şi au zis că mai bine transformă orele suplimentare în zile libere. Dar zilele libere puteai să le iei în vară, după busy season, nu când vrei tu! Ci doar când nu mai aveai de lucru. Dar chiar şi aşa, foarte greu se acceptau. Tot pe motivul ăsta, puneai mai multe ore, automat bugetul pe clientul respectiv urca şi nu mai ieşea la profit.
Şi a venit criza. Au făcut concedieri? Spuneai că oricum e foarte multă muncă.. Părea imposibil să dea afară. Şi aşa, volumul de muncă era foarte mare şi cine o să-l acopere? Totuşi, de când a început criza am pierdut mulţi clienţi şi mulţi oameni. Criza a venit cu costuri tăiate, şi asta înseamnă în primul rând salarii. Au dat afară oameni, după care oamenii au început să plece singuri. Au venit clienţi noi, mai mici, dar pe care tot trebuie să îi onorezi. Şi atunci volumul de muncă e mai mare.

În multe cazuri s-a ajuns la concluzia că oamenii nu erau potriviţi pentru job. După 7 ani de muncă în companie. S-a invocat nepotrivirea între profilul angajatorului şi al angajatului. Prin urmare, decizia de a renunţa la un angajat e “un bine” reciproc avantajos.
De pe ce poziţii au fost concediaţi? Când au început “să scuture”, au început de sus. “Semnează-ţi demisia, pentru că oricum te dăm afară!”. A fost un proces urât. Fiecare era sunat şi chemat. Eram la birou când se întâmpla asta şi când începeau să sune telefoanele în birou ţi se oprea respiraţia. Acum au rămas fără oameni şi angajează. Au plecat foarte mulţi şi din toate poziţiile.

De ce nu ai plecat şi tu?
 Dacă ai avea siguranţa că mâine te angajează cineva şi vine şi îţi pune contractul de muncă în faţă şi spune hai la mine să munceşti pe mai mulţi bani.... Nimeni nu pleacă pe acelaşi salariu. Toată lumea vrea mai mult. Toţi foştii noştri colegi care lucrează în altă parte au salarii mai mari decât noi, adică un post unde nu au la fel de mult de lucru şi salarii mai mari.

Câţi dintre cei care au fost constrânşi să îşi semneze demisia şi-au găsit de lucru în ultimul an? 
Aproape toţi care au plecat s-au reangajat. Erau juniori, dar anul 2 de juniorat, vorbim de oameni care nu fost promovaţi.

Cum ai perceput compania înainte să te angajezi? Când m-am angajat aici, am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Trei ani la rând mi-am dorit să ajung aici. Ziceam: la pensie ies de aici! Trei ani însă e maximul la care poţi rezista. Din moment ce ai stat trei ani, ai prins rădăcini, ai intrat în sistem, nu prea îţi mai vine să ieşi. Dacă rezişti.

Peste 50% dintre angajaţii români fac zilnic ore suplimentare, în timp ce alţi 12.67% fac ore suplimentare de cel puţin două ori pe săptămână, potrivit unui studiu al companiei de recrutare online Myjob.

Raluca Stroescu (31 de ani), manager de audit la Ernst & Young, a murit în 2007, cazul ei dezvăluind opiniei publice condiţiile în care se lucrează în unele dintre multinaţionalele care activează în România. Femeia muncea, de câteva săptămâni, circa 100 de ore pe săptămînă şi avea parte de doar 4-5 ore de somn pe noapte.

duminică, 28 aprilie 2013


Am invatat.....
de Kathy Kane Hansen

Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească.
Tot ce poți face este sa fii o persoană care iubeste.
Restul depinde de ceilalți.
Am învățat că oricât mi-ar păsa mie,
Altora s-a putea să nu le pese.
Am învățat că durează ani să câștigi încredere
Și că doar în câteva secunde, poți să o pierzi.
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă,
ci pe CINE ai.
Am învăţat că ţi-e de folos farmecul personal
circa 15 minute.
După accea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari
cu ceea ce pot alţii să facă mai bine,
ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am învăţat că nu contează ce necazuri li se întâmplă oamenilor,
ci ceea ce fac ei, pentru a le rezolva.
Am învățat că poți strica totul într-o clipă
si să te doară inima, o viață.
Am învățat că oricum ai tăia,
orice lucru are două fețe.
Am învățat că e nevoie de mult timp
ca să devii persoana care vrei să fii.
Am învățat că e mult mai ușor
să reacționezi, decât să gândești.
Am învățat că trebuie să te desparți de cei dragi,
cu cuvinte calde.
pentru ca s-ar putea sa fie ultima oară când îi vezi.
Am învățat că poți continua încă mult timp
după ce ai spus că nu mai poți.
Am învățat că suntem responsabili de ceea ce facem,
indiferent de cum ne simțim.
Am învățat că trebuie să te controlezi tu,
pentru a nu fi controlat de alții.
Am învățat că nu contează cât de fierbinte
este, la început, o relație;
pasiunea pălește cu timpul și ar trebui
să existe altceva care să-i ia locul.
Am învățat că eroi sunt cei care fac
ce trebuie, când trebuie,
Indiferent de consecințe.
Am învățat că pentru a ierta, e nevoie de exercițiu.
Am învăţat
că sunt oameni care te iubesc,
dar nu ştiu s-o arate.
Am învățat
că banii sunt o metodă jalnica de a-ți măsura valoarea.
Am învățat
că atunci când sunt supărat,
am DREPTUL să fiu supărat,
dar nu am dreptul să fiu și rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe,
chiar şi la distanţă.
iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată.
Am învăţat că dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu,
nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
Am învățat  că familia ta nu-ți va fi mereu aproape.
dar vor exista oameni cu care nu ești înrudit,
care vor avea grijă de tine, te vor iubi
și te vor învăța să te încrezi, din nou, în oameni.
Familie nu-ți este doar cea biologică.
Am învăţat că, indiferent cât de bun iţi este un prieten,
oricum te va răni din când în când,
iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii;
câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.
Am învăţat că, indiferent cât de mult suferi,
lumea nu se va opri în loc, pentru durerea ta.
Am învăţat că desi trecutul şi circumstanţele îți pot influenţa personalitatea,
TU eşti singurul responsabil pentru ceea ce devii.
Am învățat că, uneori, când prietenii mei se ceartă,
sunt nevoit să aleg între ei,
chiar dacă nu vreau.
Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă,
nu înseamnă că nu se iubesc.
Şi nici faptul că nu se ceartă, nu dovedeşte că se iubesc.
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
şi nu faptele sale.
Am învățat că nu vom fi nevoiți să ne schimbăm prietenii,
dacă înțelegem că și prietenii se schimbă.
Am învățat că nu trebuie să fii atât de nerăbdător
să afli secretele cuiva.
pentru ca asta ti-ar putea schimba viața pentru totdeauna.
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că, indiferent de consecinţe,
cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi
ajung mai departe în viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore,
de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat,
când te strigă un prieten,
vei putea găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul, ca şi vorbitul,
pot linişti durerile sufleteşti.
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
îţi sunt luaţi prea repede…
Am învățat că deși cuvântul “iubire” poate avea înțelesuri multiple,
își pierde valoarea, când e folosit prea des.
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama
unde să tragi linie între a fi amabil,
a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc, ca să pot să fiu iubit.
(Multumesc Lucian pentru poezie)

sâmbătă, 20 aprilie 2013


De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci, chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi. (2Cor.4:16)



Seminţele fructelor şi legumelor sunt adevărate medicamente naturiste. Statisticile spun că românii ronţăie mai multe seminţe decât americanii, consideraţi mari consumatori de popcorn. Ne plac seminţele, mai ales cele de floarea-soarelui şi de dovleac. Nu numai la meciuri de fotbal sau când vrem să ne lăsăm de fumat. Seminţele legumelor şi fructelor şi-au găsit la români o întrebuinţare şi mai valoroasă: leac pentru diferite afecţiuni. Seminţele făceau parte din reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară, iar astăzi sunt ingrediente pentru unele dintre cele mai eficiente preparate naturiste.
Micile uzine de medicamente
Pe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat şi de medicina modernă, care a descoperit că, înainte să se transforme în plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci în combinaţie cu un regim sănătos, bazat pe legume şi fructe. Pentru a fi eficiente terapeutic, seminţele se mănâncă neprăjite, deoarece prin preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este distrusă. Din seminţe se pot prepara şi remedii sub formă de pulberi, tincturi, uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie ştiut că seminţele, deşi par uscate şi moarte, sunt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea, consumul seminţelor între mese, în locul gustărilor, pe lângă rolul extrem de benefic, şi satură. Nu întâmplător, terapia cu seminţe este inclusă în regimurile dietetice. Consumate crude, au efectul cel mai puternic.
Seminţele de dovleac
Nutriţioniştii din Japonia pun seminţele de dovleac (bostan) pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin cca 50% grăsimi, vitamine, microelemente şi mai ales zinc. Ele sunt recomandate în lupta cu prostatita, constipaţia şi balonarea. Sunt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului, elimină metalele grele din organism. Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de bostan dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut de 3 ori pe zi, câte 1/2 de pahar, înainte de masă. Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, care desfundă vasele de sânge, reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor, au rol adjuvant în cancer, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice şi cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor.
Seminţe sunt cea mai hrănitoare parte din dovleac şi conţin mult magneziu. Un studiu realizat de cercetătorii francezi a arătat că bărbaţii cu un nivel ridicat de magneziu prezintă un risc cu 40% mai mic de a muri tineri. Seminţele de dovleac au un efect excelent şi împotriva paraziţilor intestinali. În caz de oxiuri, la copii se dau câte 10‑15 seminţe de dovleac decojite, zilnic, iar adulţii vor lua câte 20‑30 seminţe pe zi. Aceste seminţe trebuie să rămână neapărat cu pieliţa fină şi uscată pe ele şi să se mestece foarte bine. După o oră, se ia o linguriţă de ulei de ricin. Fitoterapia recomandă seminţele de dovleac şi contra teniei. Alături de o dietă severă, se mestecă bine, în 4 porţii, câte 80‑100 de seminţe de dovleac decojite, iar după o oră se ia 1/2 lingură de ulei de ricin. Dacă trebuie, în caz de o primă nereuşită, să se încerce încă o dată aceeaşi cură, pentru că nu apar fenomene secundare dăunătoare organismului.
Seminţele de susan
Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C şi E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă câte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de 3 ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan râşnite şi apă. Se schimbă pansamentul de 2-3 ori pe zi, până la vindecare. Susanul poate înlocui sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare, prăjită în prealabil într-o tigaie uscată. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine. Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decât se află în carne. Sunt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Consumul de susan previne osteoporoza. Seminţele au o mare valoare energetică, reprezintă un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie, sunt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc fertilitatea şi sunt afrodiziace. Seminţele de susan sunt o sursă bună de seleniu, magneziu şi fosfor, având un conţinut scăzut de grăsimi şi sodiu. Mâncaţi în fiecare dimineaţă o mână de seminţe de susan negru, sunt foarte bogate în calciu.
Seminţele de in
Cert este că, dacă urmaţi o cură cu seminţe de in, puteţi spune adio problemelor digestive. Seminţele de in normalizează tranzitul intestinal, dau senzaţia de saţietate şi încetinesc procesul de asimilare a grăsimilor. Sunt indicate dacă suferiţi de constipaţie, de o boală inflamatorie intestinală sau de sindromul colonului iritabil. Puteţi lua seara, de 4 ori pe săptămână, câte 2 linguriţe de seminţe de in măcinate, cu multă apă. Puteţi prepara şi un macerat la rece, din două linguriţe de seminţe de in la un pahar cu apă. Se lasă câteva ore şi apoi se consumă seminţele, cu tot cu apă. Uleiul de seminţe de in are efect calmant şi antiinflamator, fiind indicat în inflamaţiile tractului digestiv şi pentru prevenirea hemoroizilor şi litiazei biliare. Datorită acţiunii de stimulare a arderii grăsimilor şi combatere a retenţiei de apă, seminţele de in sunt eficiente şi în curele de slăbire. Seminţele de in conţin mai mulţi acizi graşi esenţiali Omega-3 decât peştele şi, în plus, sunt bogate în fibre, vitamine şi minerale. Sunt o sursă excelentă de fitoestrogeni, reglând tulburările hormonale şi contribuind la prevenirea cancerului. Măcinate, le puteţi adăuga în salate, mâncăruri, prăjituri, bolul de cereale de dimineaţă. Dacă aveţi probleme cardiovasculare, 2 capsule de ulei de seminţe de in pe zi ajută la scăderea tensiunii şi reducerea nivelului de colesterol şi de trigliceride. Seminţele de in reduc inflamaţiile, atenuând simptomele astmului şi îmbunătăţind funcţia pulmonară. Alte beneficii aduse de consumul de seminţe de in sunt reducerea stresului şi creşterea capacităţii de memorare. Uleiul de seminţe de in conţine acid linoleic şi lignină, substanţe care ajută la prevenirea cancerului de prostată, de colon şi de sân. Pentru a profita de aceste beneficii, luaţi zilnic câte două capsule cu ulei de seminţe de in, adăugaţi ulei alimentar de in sau seminţe de in în salate. Pentru a reduce riscul de osteoporoză, e suficient să adăugaţi ulei de seminţe de in în mâncare. Acest ulei menţine în stare bună oasele, prin creşterea nivelului unei proteine implicate în formarea sistemului osos. Uleiul de seminţe de in este benefic femeilor la menopauză, dar şi celor ce suferă de diabet, predispoziţia către osteoporoză fiind mai crescută în cazul lor. Dacă aveţi acnee, puteţi scăpa de această problemă folosind cataplasme cu făină din seminţe de in. Acestea se prepară prin amestecul făinii de in cu apă până la obţinerea unei paste. Cataplasmele aplicate săptămânal pe zonele afectate vor face ca pielea dumneavoastră să devină mai fină şi mai curată. Tot prin acţiunea de reglare hormonală, seminţele de in prevenirea căderea părului.
Preparatele pe bază de seminţe de in care se administrează intern pot reduce absorbţia substanţelor din unele medicamente. De aceea, cereţi sfatul medicului dacă urmaţi un tratament de durată. Altfel, evitaţi terapia cu seminţe de in doar dacă suferiţi de obstrucţii sau de hemoragii ale tubului digestiv, dacă sunteţi însărcinată ori dacă alăptaţi.
Semințele de in și Omega-3
Omega-3 sunt acizi grași polinesaturați, numiți esențiali deoarece nu pot fi produși de organismul uman, fiind nevoie de asimilarea lor din surse externe. Ei includ DHA (acid docosahexanoic), EPA (acid eicosapentanoic) și ALA (acid alfa-linoleic). Recomandările sunt ca 20% din totalul de grăsimi consumate să fie acizi grași esențiali Omega-3.
Beneficii ale consumului de semințe de in
- protecție împotriva bolilor de inimă (scade tensiunea arterială)
protecția plămânilor
- activitate anticancerigenă împotriva tumorilor
- protecție împotriva diabetului
- prevenirea și tratarea artritei
- tratarea astmului
- beneficii împotriva alergiilor
- beneficii împotriva bolilor inflamatorii
- beneficii împotriva retenției de apă
- beneficii pentru o piele uscată, dură
- beneficii pentru scleroza multiplă
- cresc vitalitatea și asigură o piele moale și un păr strălucitor
- normalizează zahărul în sânge
- cresc rezistența la frig
- îmbunătățesc sistemul imunitar
- îmbunătățesc vederea
- ajută la dezvoltarea creierului fătului și al adulților
- ajută funcțiile renale
- ajută la formarea spermei
- ameliorează unele dereglări psihice
E nevoie de 4-6 luni de la adăugarea surselor de Omega-3 în dietă pentru a observa rezultatele.
Surse de Omega-3 – uleiul de pește sau semințele de in?
În momentul în care decidem ce sursă de Omega-3 este mai bine să folosim, trebuie să luăm în considerare că sursele cele mai sănătoase și consistente sunt cele naturale. Astfel, deși Omega-3 se găsește ca supliment sub diferite forme (tablete, capsule, pastile, uleiuri), cea mai bună formă în care putem suplimenta acest nutrient este consumul alimentului integral. În natură, Omega-3 se găsește în cantități importante în pește și în semințele de in. Deși peștele este o sursă bună de acizi grași esențiali, uleiul de pește fiind recomandat pentru suplimentarea cu Omega-3, e mai puțin cunoscut faptul că semințele de in au un conținut de Omega-3 de 18-24%, față de numai 2% al peștelui.
8 motive pentru a consuma semințele de in în locul uleiului de pește
1. În primul rând, trebuie știut că acizii grași Omega-3 sunt cărămizile care ajută la îndeplinirea multor funcții în organism, dintre care una singură este de a face EPA (acid eicosapentanoic). Uleiul de pește, practic, nu furnizează Omega-3, el furnizează direct EPA, ceea ce limitează opțiunile corpului de a face ce are nevoie din Omega-3.
2. O altă mare diferență o face fibra conținută de semințele de in. Peștele nu conține nici un fel de fibre și este de asemenea o formă de hrană concentrată, nesănătoasă. Spre deosebire de alte plante alimentare, semințele de in conțin o formă de fibră numită lignină, pe care corpul nostru o transformă într-un antioxidant ce ajută sistemul imunitar și are proprietăți anticancerigene și antivirale. Nivelele mari de lignină din dietă au fost asociate cu rate reduse de cancer de colon sau de sân.
3. Încă un avantaj pe care îl are inul în fața peștelui este că uleiul extras din această plantă nu conține colesterol. În schimb, 100 de mililitri de ulei de cod conține 570 de miligrame de colesterol, cam aceeași cantitate aflată în gălbenușul a două ouă!
4. Peștele este extrem de contaminat cu substanțe toxice (mercur) din cauza poluării masive a apelor. Consumul de in nu prezintă nici un risc de acest fel.
5. Uleiul de in și uleiul de pește conțin cantități mari din vitaminele A și D. Aceste vitamine, dacă sunt de proveniență animală, sunt toxice pentru organismul uman. Vitaminele din in, precum provitamina caroten, care este convertită de corp în vitamina A, nu pot deveni toxice în organism, indiferent de cantitatea de semințe ingerate.
6. Omega-3 din semințele de in reduce colesterolul din sânge cu 25% și trigliceridele cu 65%.
7. Folosirea inului în locul uleiului de pește are și o componentă morală și etică.
8. Inul este ieftin și disponibil, ușor de păstrat și de manevrat.
Cum consumăm semințele de in
Un consum zilnic adecvat de semințe de in ar fi de aproximativ 3 lingurițe. În cazul în care se preferă uleiul din semințe de in, acesta trebuie luat câte o linguriță pe zi. De menționat că acestea sunt cantități de menținere. Dacă dorim să folosim inul în scop terapeutic, doza trebuie mărită la 5 lingurițe pe zi semințe și 2 lingurițe ulei, în funcție de necesitați.
Semințele pot fi puse la înmuiat ca și restul nucilor și semințelor, de cu seară, pentru dimineață. Acest procedeu favorizează dezactivarea enzimelor inhibitoare. O metodă bună este de a le pune în blender (după ce au fost înmuiate), amestecate cu fructe. Acesta le face mai ușor asimilabile. O altă metodă eficace și poate cea mai potrivită este măcinarea lor într-o râșniță de cafea și consumarea în salate, într-o băutură, ori pur și simplu ca atare.
Aportul de semințe de in în dietă e la fel de important pentru vegetarieni, ca și pentru cei care consumă doar hrană vie sau pentru nonvegetarieni. Sunt ieftine și ușor de găsit (în magazinele naturiste sau pe site-urile de profil, pe internet). Tot ce trebuie să facem este să le adăugăm la dieta noastră, și chiar să ne facem un obicei din asta!
Atenție: Semințele de in, ca de altfel și cele de susan, nu pot fi digerate de stomacul nostru în forma lor integrală. Nu c-ar exista vreun pericol, doar că vor ieși din corp așa cum au intrat, fără a ne aduce vreun beneficiu.
Seminţele de floarea-soarelui
Cele mai populare seminţe mâncate la noi au multiple întrebuinţări în medicina naturistă. „Bomboanele agricole“ combat nicotina. Sunt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de bilă şi de circulaţie. De asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale. Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor şi tratarea bolilor căilor respiratorii. Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă, pe nemâncate şi se suge vreme de 10 minute. Apoi lichidul plin de microbi se scuipă şi se clăteşte gura insistent. Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor. Sunt bogate în vitamina E, un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă. Sunt recomandate femeilor gravide şi copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină. Conţin vitamina E, acid folic, magneziu, seleniu, cupru. Sunt o sursă importantă de acizi graşi Omega-3, necesari în regenerarea celulelor. Pentru o mai bună asimilare a magneziului din ele se recomandă să le adăugaţi în salate. Atenţie însă, nu prăjite şi sărate, ci crude. Naturiştii susţin că seminţele de floarea-soarelui previn formarea cheagurilor de sânge şi reduc riscul de a vă îmbolnăvi de inimă. De asemenea, contribuie la o funcţionare normală a prostatei şi ajută la reglarea digestiei.
Seminţele de schinduf
Schinduful este o plantă ierboasă, ale cărei seminţe tratează diabetul de tip insulinodependent. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se beau câte două-trei căni pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Pentru valori crescute ale colesterolului, se ia câte o linguriţă de pulbere de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducând aşa-numitul colesterol rău şi protejând sistemul cardiovascular de apariţia ischemiei cardiace. Seminţele sporesc secreţia de lapte şi îmbunătăţesc starea de sănătate a mamei. Două linguriţe de pulbere de schinduf amestecată cu miere, luate cu o oră înainte de masă, vindecă anorexia. Infuzia de schinduf e de ajutor femeilor aflate la menopauză, prevenind eliminările masive de calciu şi ajutând la păstrarea forţei musculare. Infuzia vindecă şi sterilitatea, dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului. Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase şi a eczemelor însoţite de mâncărimi. În cosmetică, întăreşte unghiile şi părul, iar pe femeile prea slabe le ajută să-şi rotunjească formele, fără a creşte însă ţesutul adipos.
Seminţele de chimen
Chimenul este cunoscut pentru beneficiile sale medicale de sute de ani. El ajută digestia, prin uleiul esenţial din seminţele sale, care activează glandele salivare. De asemenea timolul prezent în seminţe asigură o digestie lentă şi grăbeşte vindecarea arsurilor. Dacă aveţi de insomnie, seminţele de chimen vă vor face să aveţi un somn liniştit, deoarece au efect calmant. Ameliorează greţurile de dimineaţă, aşa că fac minuni pentru femeile gravide. Se consumă sub formă de ceai – o  linguriţă de seminţe la un pahar cu apă. Seminţele de chimen ajută în vindecarea simptomelor răcelii, printre care şi tusea. De asemenea, durerile în gât pot fi ameliorate cu ajutorul acestor seminţe. Cu vârsta, metabolismul devine mai lent. Sucul de chimen vă va ajuta, deoarece sporeşte căldura în organism şi, în cele din urmă, creşte metabolismul. Adăugaţi seminţe de chimen dietei dumneavoastră şi vă veţi simţi mai bine. Ele acţionează ca un laxativ natural. De asemenea, seminţele de chimen previn astmul, bronşita şi alte probleme respiratorii.
Seminţele de coriandru
Proprietăţile antiinflamatorii ale coriandrului îl recomandă în tratarea afecţiunilor reumatice, bolilor rinichilor şi anemiilor. Acizii conţinuţi, printre care cel linoleic, oleic, ascorbic sau stearic, normalizează valorile ridicate ale colesterolului.
Dereglările stomacale îşi găsesc remediul în coriandru, pe care îl puteţi consuma la fiecare masă, ca adaos în supă, salată sau omleta de la micul dejun. Are şi rol antibacterian, deci îl puteţi consuma cu încredere pentru evitarea balonărilor, diareii sau durerilor de stomac. Are efect antiseptic şi e un bun leac împotriva ulcerului bucal. Împrospătează respiraţia, deci poate înlocui guma de mestecat după fiecare masă. Este o sursă sigură de fier, de aceea se recomandă anemicilor sau persoanelor predispuse anorexiei, deoarece stimulează secreţiile stomacale şi îmbunătăţeşte digestia. Pentru femei, este un bun remediu în normalizarea menstrei şi îndepărtarea durerilor. Conţinutul bogat în vitaminele A şi C, dar şi fosforul îi conferă proprietăţi dezinfectante şi protejează ochiul de conjunctivită şi de alte afecţiuni. Coriandrul este considerat şi un bun afrodiziac. Creşte libidoul şi, împreună cu tehnicile de aromaterapie, el poate fi remediul pentru îmbunătăţirea vieţii de cuplu.
Seminţele de mac
Seminţele de mac au fost descoperite cu mult timp în urmă de europeni, macul fiind considerat una dintre primele plante cultivate (încă din neolitic). Sunt abundente în hidraţi de carbon, acizi graşi, calciu. Planta întreagă are utilizări terapeutice în medicina tradiţională, dar cele mai utilizate sunt seminţele, care ajută la prevenirea multor boli. Seminţele sunt foarte bogate în acid linoleic – un complex important de acizi graşi Omega-6, ce oferă protecţie împotriva bolilor de inimă şi altor tulburări ale aparatului circulator. Uleiul din seminţele de mac este de mare ajutor în prevenirea şi tratarea cancerului mamar. Mai mult, acestea stabilizează nivelul zahărului în sânge, reduc considerabil colesterolul, împiedică apariţia cancerului la colon şi îmbunătăţesc sănătatea globală a intestinelor. În prezent, seminţele de mac sunt folosite ca un remediu blând, odihnitor pentru copii, dar şi pentru persoanele în vârstă. Au rezultate spectaculoase în tratarea tulburărilor comportamentale. În plus, faţă de efectele sale calmante, s-a dovedit că seminţele de mac îmbunătăţesc capacitatea de concentrare şi intelectuală. Ele contribuie totodată la îmbunătăţirea memoriei la copii şi la tineri. În California, uleiul de mac este utilizat în tratamentul stresului şi al stărilor de anxietate, precum şi la ameliorarea durerilor de cap şi insomniei. Cu un conţinut bogat în minerale, iod, mangan, magneziu, zinc şi cupru, seminţele de mac acţionează ca o sursă de energie naturală. De asemenea, ele oferă o serie de ingrediente ce includ lecitina, acidul oxalic şi alcaloizii. Acestea ajută la sporirea enzimelor şi a acizilor graşi conţinuţi deja de organismul uman, pentru a asigura o bună stare de funcţionare a acestuia. Creşterea nivelului de energie la nivelul organelor ce îndeplinesc funcţii de rutină se datorează hidraţilor de carbon conţinuţi de seminţe. Sunt de ajutor persoanelor cu digestie lentă, facilitând o mai bună funcţionare a aparatului şi tranzitului digestiv. Pentru a da mâncărurilor, în special prăjiturilor, o aromă specială, se folosesc seminţe de mac. Ele se pot adăuga în pâine pentru un gust deosebit sau în diferite tipuri de sosuri ca agent de îngroşare.
Macul combate cu succes osteoporoza, datorită conţinutului ridicat de fosfor care facilitează absorbţia mai bună a calciului în organism. Proprietăţile curative ale macului au ieşit la iveală în urmă cu câţiva ani, la mutarea unui cimitir vechi din secolul al XIX-lea dintr-un sat din Slovacia. Atunci s-a constatat că oasele celor îngropaţi nu erau atinse de osteoporoză. Locuitorii satului erau cunoscuţi ca mari cultivatori şi consumatori de mac şi miere. Cercetătorii slovaci au făcut ulterior un studiu pe două grupuri a câte 20 de femei care sufereau de osteoporoză. Primului grup i s-au administrat medicamente contra osteoporozei, iar celui de-al doilea grup, seminţe măcinate de mac în amestec cu miere şi ulei de mac. A rezultat fără dubii că persoanele tratate doar cu mac au scăpat de osteoporoză după administrare timp de 12 luni. Femeile din celălalt grup încă mai aveau osteoporoză după un an, iar oasele lor prezentau valori ale calciului sub limitele normale.
Seminţele de roşii
Un ingredient natural găsit în seminţele de roşii a fost identificat de oamenii de ştiinţă britanici drept o componentă cheie pentru o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă. Gelul făcut din aceste seminţe e promovat ca o alternativă naturală la aspirină. Gelul este deja utilizat într-un produs de suc de fructe şi se aşteaptă să fie adăugat în unele băuturi lactate. Uniunea Europeană a recunoscut că acest ingredient îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi a aprobat menţionarea pe ambalaje a acestui ingredient. Produsul este derivat din gelul aflat în jurul seminţelor de roşii, iar studiile au demonstrat că poate preveni apariţia cheagurilor de sânge.
Oleaginoasele sunt benefice în prevenirea maladiilor cardiovasculare. Datorită conţinutului în magneziu, contribuie la buna funcţionare a unor enzime cu rol în refacerea celulară. Consumul de oleaginoase este benefic sănătăţii cardiovasculare. Toate oleaginoasele (migdale, nuci pecan, alune etc.) şi arahidele (leguminoasele) conţin acizi graşi de acelaşi tip cu cei conţinuţi de uleiul de măsline. Astfel, consumând unt de arahide, obţii aceleaşi beneficii ca atunci când consumi ulei de măsline. În plus, oleaginoasele sunt bogate în proteine, fibre şi vitamina E, un antioxidant care neutralizează radicalii liberi responsabili de îmbătrânirea celulară. Pentru persoanele hipertensive, se recomandă însă oleaginoasele nesărate. Dacă ţii la silueta ta, nu le consuma în exces, deoarece la 100 g de oleaginoase corespund aproximativ 600 de calorii. Oleaginoasele au în general un conţinut ridicat de vitamina E, fibre, minerale şi oligoelemente (potasiu, magneziu, fosfor, calciu, fier, zinc şi cupru), o pondere importantă de lipide şi un conţinut proteic superior fructelor.
Migdalele sunt menţionate în istorie din cele mai vechi timpuri, fiind un ingredient de preţ în pâinea faraonilor egipteni. Originea exactă nu este ştiută, dar se crede că provin din China şi Orientul Mijlociu. Exploratorii din antichitate consumau migdale în călătoriile lor pe Drumul Mătăsii, ce lega Asia de zona Mediteraneană, în special Spania şi Italia, astfel încât aceasta plantă a fost curând aclimatizată şi în Europa. În America, migdalul a fost adus abia în secolul al XVIII-lea de către călugării franciscani, adaptându-se foarte bine în California, unde şi acum se cultivă intens. Pe parcursul istoriei, migdalele au avut o puternică semnificaţie religioasă, etnică sau socială. Românii aruncau cu migdale asupra mirilor ca semn de fertilitate, acest obicei regăsindu-se şi în zilele noastre, când la nunţi se dăruiesc invitaţilor săculeţe cu migdale glazurate. O altă tradiţie este împământenită în Suedia unde, în fiecare an, de Crăciun, se găteşte budinca de orez în care se ascunde o migdală, iar cel ce o găseşte va avea noroc tot anul următor. Arborele de migdal este înrudit cu cireşul, prunul şi piersicul, însă fructele sale nu sunt comestibile. Migdalele pe care le consumăm sunt de fapt seminţele acestui arbore, învelite cu o coajă tare în interiorul unui fruct ce ajunge la maturitate în aproximativ 7-8 luni de la înflorire. Spre deosebire de migdalele cultivate, cele sălbatice conţin o substanţă otrăvitoare, astfel încât, pentru a putea fi consumate, este necesar să fie prelucrate prin spălare şi prăjire. Migdalele sunt printre cele mai hrănitoare fructe uscate.
Cu un conţinut redus în grăsimi nocive şi bogate în minerale şi vitamine, ele ajută în combaterea bolilor cardiovasculare şi chiar în prevenirea unor forme de cancer. Migdalele sunt cea mai bună sursă de magneziu şi vitamina E, considerată vitamina antisterilităţii, cu rol în reglarea funcţiei de reproducere. Calciul conţinut ajută la menţinerea sănătăţii oaselor şi a dinţilor, în vreme ce fosforul ajută memoria. Nivelul ridicat de proteine şi fibre din migdale le fac un aliment valoros, în special într-o dietă vegetariană sau de post, când pot substitui carnea, păstrând aportul nutritiv. Studiile au demonstrat că este suficientă introducerea în dieta zilnică a migdalelor pe o perioadă de doar o lună, pentru ca efectele benefice ale acestora să se facă simţite. Migdala ca atare nu conţine carbohidraţi şi de aceea este recomandată persoanelor care suferă de diabet. Cantitatea zilnică recomandată este de 30 de grame, adică aproximativ 20 de migdale. 24 de sâmburi de migdale conţin aproximativ 6 g de proteine şi 3,35 g de fibre.
Arahidele sunt originare din America de Sud, Mexic şi America Centrală. Deşi sunt considerate a fi fructe uscate, ele fac parte din familia leguminoaselor. Fructele sunt nişte păstăi ce se dezvoltă sub pământ, fiecare putând conţine până la 4 seminţe din care se dezvoltă alunele. Cunoscute şi sub numele de „alune de pământ” sau „alune americane”, arahidele au fost folosite de oameni în alimentaţie din cele mai vechi timpuri. Cercetări arheologice au scos la iveală dovezi ale cultivării arahidelor în Peru cu circa 7.600 de ani în urmă. În cultura precolumbiană, arahidele ocupau un loc de cinste, regăsindu-se în diferite forme de artă, precum sculptură sau bijuteriile. Exploratorii portughezi au popularizat această plantă şi pe continentul european şi cel african în secolul al XIX-lea, de unde a fost adusă ulterior şi în America de Nord. În SUA, arahidele au fost aduse în secolul al XVIII-lea de către neguţătorii de sclavi, fiind cultivate în special pentru uleiul extras, ca hrană pentru animale sau ca înlocuitor pentru cacao. La începutul secolului XX, cercetările botanistului american George Washington Carver au scos la iveală potenţialul nutritiv al arahidelor, tot acum punându-se bazele popularităţii imense de care se bucură arahidele astăzi în SUA. Studiile lui Carver au identificat nu mai puţin de 300 de utilităţi ale arahidelor, atât în alimentaţie cât şi în industrie. Astăzi arahidele se regăsesc într-o varietate largă de produse alimentare şi în cultura culinară a multor ţări. Sunt consumate cel mai des ca gustare, încorporate în deserturi sau produse de patiserie, precum şi sub forma celebrului unt de arahide. Untul de arahide a fost produs prima dată în 1890, de către John Kellogg, cel care a inventat, printre altele, şi binecunoscuţii fulgi de porumb. Conceput iniţial ca înlocuitor al untului, cel de arahide a căpătat rapid popularitate, astăzi fiind extrem de apreciat ca gustare de dimineaţă  şi ca ingredient în diferite reţete. Arahidele, ca şi untul obţinut din ele, constituie o sursă semnificativă de proteine, mai mare decât orice altă plantă leguminoasă. Grăsimile conţinute sunt în principal nesaturate, benefice pentru organism prin efectul de reducere a nivelului de colesterol din sânge şi a riscului de boli cardiovasculare. Conţin minerale precum magneziul, zincul, cuprul, fosforul sau potasiul, precum şi o importantă cantitate de fibre. Cercetări ştiinţifice recente au demonstrat că arahidele conţin antioxidanţi, extrem de utili sănătăţii organismului uman. Nivelul de antioxidanţi din arahide rivalizează cu cel al multor fructe şi legume precum merele, murele, căpşunile sau morcovii. Arahidele sunt cultivate în numeroase regiuni ale lumii, principalii exportatori fiind SUA, China şi Argentina, cel mai mare importator fiind Uniunea Europeană.
Nucile. Consumate zilnic, împiedică îngroşarea arterelor şi previn bolile de inimă. Opt nuci pe zi menţin arterele flexibile, inima sănătoasă şi previn atacul vascular cerebral. Se recomandă consumul de nuci mai ales după o masă bogată în grăsimi, pentru a-i atenua efectele negative. Acidul alfa-linoleic din nuci este benefic pentru cei cu tulburări de ritm cardiac. Nucile mai conţin antioxidanţi şi arginină, un aminoacid utilizat de corp pentru a produce oxidul nitric, cu rol  în procesele de învăţare şi memorare, reglarea presiunii arteriale, digestie, erecţie peniană, combaterea cancerului. Nucile pot înlocui majoritatea nutrienţilor animali în cazul vegetarienilor, adică cele mai multe vitamine B, fosfor, fier, cupru, potasiu şi proteine. În combinaţie cu pâinea, cerealele sau leguminoasele (mai ales soia şi lintea) se poate obţine gama întreagă de aminoacizi esenţiali. Nuca este bogată în acizi graşi Omega-3 iar consumul ei poate duce la scăderea colesterolului. Miezul de nucă este recomandat în caz de slăbiciune generală şi extenuare. Se poate pregăti o excelentă băutură energizantă dintr-un pahar de suc proaspăt de fructe, amestecat cu miez de nucă pisat şi miere.
Caju este originar din nordul Braziliei şi face parte din aceeaşi familie cu mango-ul şi fisticul. În secolul al XVI-lea, exploratorii portughezi au introdus această plantă şi în alte regiuni tropicale, precum India şi unele ţări africane, unde e cultivat şi astăzi, cei mai mari producători din lume fiind India, Brazilia, Mozambic, Tanzania şi Nigeria. Unele persoane sunt alergice la caju, totuşi el se numără printre cele mai puţin alergenice nuci. Are un conţinut bogat de potasiu, fosfor şi magneziu, conţinând de asemenea, calciu, sodiu, fier, zinc, seleniu şi vitamina K. În plus, este una dintre cele mai gustoase tipuri de nuci. Uleiul de caju are aplicabilitate medicinală, fiind demonstrate proprietăţile sale antibacteriene. Din pudra de seminţe se extrage un antivenin.
Castana comestibilă este originară din regiunile temperate ale emisferei nordice. Poate fi consumată în stare proaspătă sau prelucrată industrial, sub formă de făină, din care se prepară un piure gustos şi hrănitor sau se foloseşte la fabricarea surogatului de cafea şi a uleiului de castane. Castanele conţin potasiu, fosfor, calciu, magneziu, sodiu, fier, seleniu şi magneziu şi vitaminele A, C şi K. 10 castane prăjite conţin 2,7 g proteine şi 4,3 g fibre. Castanele au numeroase calităţi curative. Ele vin în ajutorul celor cu probleme de inimă, anemicilor şi celor care suferă de boli ale stomacului. Castanele pot fi un aliat de nădejde în tratarea afecţiunilor respiratorii, precum tusea convulsivă. Conţin fibre, deci persoanele care au probleme de digestie sau cei care vor să-şi întărească musculatura n-ar trebui să le evite. Castanele sunt delicioase. Piureul din castane se află printre puţinele produse prelucrate termic care îşi menţin aproape în totalitate vitaminele. Castanele se pot folosi şi extern. Dacă aveţi acnee, folosiţi o combinaţie de miere şi miez de castane şi aplicaţi-o pe faţă, fiind o veritabilă mască revigorantă, cu acţiune antiinflamatorie şi de reducere a sebumului. Substanţele conţinute de castane refac găurile microscopice din vasele de sânge şi le conferă elasticitate. Tinctura este bună pentru varice.
Nuca de macadamia. Consideraţi iniţial plante ornamentale, arbuştii de macadamia au devenit o adevărată comoară după descoperirea lor în 1857 de către chimistul scoţian John Macadam, al cărui nume îl poartă. Înainte de secolul al XIX-lea, aceste nuci erau cunoscute doar de către populaţia aborigenă din Australia, care le consumau, însă nu cultivau planta. Doar două dintre cele 9 specii de macadamia existente produc celebrele nuci, cele mai scumpe din lume. Originari din Australia, arbuştii macadamia au fost plantaţi pentru prima dată în scop comercial în Hawaii, care astăzi reprezintă una dintre cele mai mari surse de nuci macadamia din lume, iar SUA cel mai important consumator. Alţi exportatori importanţi ai preţioaselor nuci sunt Africa de Sud, America Centrală şi Australia. Preţul ridicat al nucilor de macadamia se justifică nu doar prin faptul că arbuştii produc fructe abia după 7-10 ani, ci şi din cauza cojii foarte rezistente ce trebuie îndepărtată înainte de vânzare. Coaja acestor nuci este atât de tare, încât nu poate fi spartă cu un spărgător obişnuit. Se folosesc utilaje automatizate care, după spargerea şi îndepărtarea cojilor, sortează miejii în funcţie de calitate. Aceştia pot fi mâncaţi în stare naturală, prăjiţi sau înveliţi în ciocolată. Nucile de macadamia sunt preţuite nu doar pentru gustul lor dulce, rafinat, ci şi pentru uleiul pe care îl conţin (70-80%), folosit la fabricarea cosmeticelor de îngrijire a pielii. Ele au un conţinut bogat de potasiu, fosfor, magneziu, calciu, sodiu fier.
Mugurii de pin sunt seminţele comestibile ale arbustului cu acelaşi nume, pinul. În lume există aproximativ 20 de specii de pini care produc aceşti muguri comestibili. Obiceiul de a mânca seminţe de pin datează încă de pe vremea grecilor şi romanilor, care obişnuiau să le păstreze în  miere de albine. În prezent, mugurii se găsesc peste tot în lume, având diferite nume: nuci indiene, pinon, pignon, pignole, pinhao şi sunt utilizaţi în special la prepararea de salate şi în compoziţia unor deserturi delicioase. Pentru ca un astfel de pin să poată ajunge la producerea de seminţe, este necesar să treacă de la 15 până la 25 de ani de la plantare. Culegerea mugurilor se realizează manual, ceea ce impune şi costuri mari de vânzare pe piaţă. Din punct de vedere al conţinutului nutriţional, mugurii de pin pot au între 10 şi 30% proteine (în funcţie de specia de la care provin) şi aduc o cantitate importantă de fibre organismului. Prin presare la rece, se obţine uleiului de pin, apreciat atât pentru gustul plăcut, cât şi pentru proprietăţile antioxidante şi antiinflamatorii.
Nuca pecan. Provenind din America de Nord, pecanul este o specie înrudită cu nucul. Numele îi vine de la cuvântul indianAlgonquin paccan, însemnând o nucă atât de tare încât nu poate fi spartă decât cu piatra. Pecanul a devenit cunoscut în Europa abia în 1792, când exploratorul Alvar Nunez Cabeza de Vaca a scris primul despre această specie  de arbore. Aroma de pecan este considerată de gurmanzi ca fiind una desăvârşită, de o dulceaţă net superioară faţă de alte sortimente de nuci, respectiv sâmburi graşi. Miezul de pecan este unic datorită concentraţiei ridicate de grăsimi polisaturate, precum şi de substanţe cu rol antioxidant. Pecanul este un fruct oleaginos, foarte bogat în lipide (72%), ceea ce explică valoarea energetică ridicată: 700 kcalorii la 100 g. Pe lângă lipide, nuca pecan mai conţine un procent de proteine net superior faţă de alte nuci (9,3%). Uleiul conţinut de acesta este atât de concentrat, încât, dacă îl aprinzi cu un chibrit, focul va fi întreţinut până la arderea completă.
Pecanul e o sursă excelentă de proteine şi grăsimi nesaturate. Potrivit cercetătorilor, pecanul conţine mai mulţi antioxidanţi decât oricare alt sâmbure gras, fiind urmat de nuci şi alune. Cantitatea foarte mare de vitamina A din pecan este binevenită atunci când dorim să ne protejam vederea, oasele şi dinţii sau să ne îmbunătăţim starea generală de sănătate. De asemenea, consumul frecvent şi în cantităţi moderate de pecan duce la scăderea colesterolului rău.
Fisticul este sămânţa comestibilă, cu gust uleios, foarte plăcut, a unui arbore originar din vestul Asiei. Fisticul are un conţinut important de potasiu şi fosfor şi ceva mai mic de magneziu, calciu, sodiu, fier şi seleniu. E foarte bogat în vitamina A. Resveratrolul din fistic are un rol important combaterea cancerului şi a bolilor de inimă, triptofanul îmbunătăţeşte dispoziţia şi combate depresia sau insomnia, iar cistina (un factor important în prevenirea îmbătrânirii precoce) favorizează absorbţia fierului.
Alunele de pădure sunt o sursă excelentă de proteine, fibre şi magneziu. Au un conţinut scăzut de sare şi se pot mânca crude sau pastă cu unt. Sunt ingredientul principal din crema italiană Nutella. Uleiul de alune de pădure e folosit extern pentru a înlătura celulita. Alunele sunt foarte bogate în vitamina E şi săruri minerale. Atenţie însă! Nu exageraţi cu consumul lor. 100 g de alune au 650 kcal. În scopuri terapeutice, de la alun se utilizează: miezul fructelor, uleiul acestora, frunzele şi mugurii.
Aluna e fructul-sămânţă al alunului comun (Corylus avellana),arbust care creşte spontan, dar este şi cultivat. Fructele sunt mici şi sferice sau ovoidale, câte 2-4 într-un grup, alcătuite dintr-un înveliş lemnos ce închide o singură sămânţă comestibilă.
Alunele de pădure reprezintă una dintre culturile cele mai străvechi şi sunt originare din Asia. Manuscrisele chinezeşti de acum 5000 de ani menţionează alunele de pădure ca pe o hrană sacră din ceruri. Romanii şi grecii foloseau alunele de pădure în scopuri medicale. Medicul Dioscorides din Grecia Antică lăudaproprietatea alunelor de pădure de a vindeca tusea cronică şi răcelile şi de a ajuta la creşterea părului în zonele cu început de calviţie. Principalii producători de alune de pădure sunt Turcia, Italia, Spania şi Franţa.
Alunul românesc este un arbust care creşte mai ales la margini de pădure, acolo unde este lumină din belşug şi pământ afânat. Alunele româneşti se coc la începutul lunii septembrie. Alunul turcesc este mai productiv, dar fructele sale nu au virtuţile tămăduitoare şi vitalitatea alunului autohton.
Alunele sunt un aliment cu un înalt conţinut caloric şi bogat în săruri minerale. Ele conţin: grăsimi uleioase în mari cantităţi, proteine, zaharuri, fibre alimentare, săruri minerale (fosfor, magneziu, fier, mangan, cupru seleniu etc.) vitamine, mai ales vitamina E şi, în cantitate mai mică, vitaminele din grupul B şi vitamina A, răşini, pigmenţi şi tanini.
Alunele de pădure au o aromă puternică şi sunt deseori folosite în copturi, dar şi pentru a face unt de alune, faină şi paste. Alunele se găsesc în comerţ cu sau fără coajă, tăiate, măcinate sau prăjite şi se consumă mai ales uscate. Sunt întrebuinţate ca atare în cofetărie iar în industria dulciurilor ca înlocuitor al pudrei de cacao. Din alunele presate, se obţine un ulei apreciat atât în  alimentaţie, cât şi în industria cosmetică.
Alunele de pădure nu constituie doar o sursă de proteine de foarte bună calitate. Pe lângă vitamina E (un antioxidant puternic) ele mai conţin şi alte substanţe nutritive benefice sistemului imunitar. Sunt bogate în arginină, un aminoacid care relaxează vasele de sânge. Aceste nucifere de pădure au cea mai mare concentraţie de acid folic dintre toate tipurile de alune. Acidul folic reduce riscul apariţiei defectelor în tubul neural înainte de naştere şi poatereduce riscul apariţiei bolilor cardiovasculare, anumitor tipuri de cancer, bolii Alzheimer şi depresiei. Alunele conţin minerale care scad tensiunea: calciu, magneziu şi potasiu. Sunt şi o sursă bogată de squalenta, o substanţă naturală care se află şi în uleiul  de măsline, uleiul din germeni de grâu, uleiul de orez, uleiul de rechin şi în drojdie, cu efecte împotriva cancerului şi reduce colesterolul. Un studiu efectuat pe subiecţi umani a arătat că persoanele cu un nivel ridicat de colesterol care au consumat alune de pădure timp de 8 săptămâni au prezentat un nivel scăzut al lipidelor care formează placa arterelor (LDL) şi un nivel crescut al colesterolului pozitiv HDL, în comparaţie cu grupul de control.
Fructele alunului sunt o adevărata mină de energie, având o valoare calorică şi nutritivă apropiate de cea a cărnii, fiind în schimb mai digerabile şi total lipsite de toxicitate. Ca medicament, alunele au valoare terapeutică atunci când sunt consumate crude, neprăjite, fiind indicate pentru: anemie, creştere, colesterol mărit, diabet, fragilitate capilară, pietre la rinichi, sarcină, boli pulmonare.
Frunzele alunului se folosesc ca infuzie, decoct şi băi, au efect hemostatic, vasoconstrictor şi tonifiant venos. Ele se recoltează în lunile iunie-iulie.
Uleiul de alune virgin constituie un tratament excelent în eliminarea teniei şi împotriva infecţiilor căilor respiratorii. Uleiul de alune se obţine prin presare la rece. El nu poate fi conservat mult în timp. Are efecte tămăduitoare foarte puternice. O linguriţă de ulei luată seara şi una dimineaţa, timp de 15 zile, duce la eliminarea teniei. Luat zilnic, uleiul de alune protejează gâtul împotriva infecţiilor, fiind folosit cu mult succes şi în tratarea hipertensiunii arteriale; doza este aceeaşi.
Uleiul de alune conţine lecitină şi mulţi acizi graşi nesaturaţi: până la 83% acid oleic şi până la 25% acid linoleic. El influenţează pozitiv microcirculaţia şi penetrabilitatea pielii, atenuează luciul uleios, are efect astringent şi reglează secreţia de sebum, are efect nutritiv şi hidratant, nu usucă pielea şi nu lasă o senzaţie grasă. Este un ulei deosebit de delicat şi nu favorizează apariţia comedoanelor, diminuează vergeturile, repară cicatricele, asigură elasticitatea pielii. Este un ulei cunoscut şi pentru efectele de catifelare şi atenuare a semnelor îmbătrânirii. Poate fi utilizat pentru toate tipurile de ten. Se aplică 3-5 picături pe tenul curat, masând uşor. Evitaţi însă zona ochilor. Pentru rezultate optime, este de preferat a se aplica seara, înainte de culcare şi din nou dimineaţa.
Făina de alune este un energizant şi vitalizant de excepţie. Prin zdrobirea alunelor crude în piuă sau măcinarea lor cu râşniţa, se obţine o făină foarte gustoasă, care poate fi amestecată cu miere şi busuioc şi mâncată pe pâine, sau din care se poate prepara untul de alune, mixând alunele într-un blender, până devin o pastă groasă.
Sfaturi şi recomandări în folosirea alunelor de pădure:
- Dacă sunt în coajă, alegeţi alunele grele şi pline. Cele decojite pot fi păstrate în locuri răcoroase şi uscate aproape o lună, iar în frigider sau congelator se vor menţine proaspete 4 luni.
- Pieliţa poate fi îndepărtată prin prăjire uşoară şi apoi prin frecare. Alunele pot fi prăjite în cuptor, folosind o coală de hârtie de copt. În cantitate mică, se pot măcina cu râşniţa de cafea.
- Încercaţi untul de alune de pădure ca alternativă la untul de arahide. Este foarte gustos.
- Alunele de pădure se pot adăuga în salatele favorite şi se pot amesteca în cerealele de la micul dejun. De asemenea, puteţi adăuga alune de pădure, tăiate sau mixate, în iaurt.