CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

sâmbătă, 26 ianuarie 2013

DACA NICIODATA NU AI...! IF YOU NEVER...! (1)

If you never felt pain, Then how would you know that I am a Healer?

Daca niciodata nu ai fi simtit durere,
Atunci, cum ai stii ca EU sunt un Vindecator/Tamaduitor?
 
 
" Au ajuns la Ierihon. Si pe cand iesea Isus din Ierihon cu ucenicii Sai si cu o mare multime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cersetor orb, sedea jos langa drum si cerea de mila.
El a auzit ca trece Isus din Nazaret si a inceput sa strige: "Isuse, Fiul lui David, ai mila de mine!"
Multi il certau sa taca; dar el si mai tare striga: "Fiul lui David, ai mila de mine!"
Isus S-a oprit si a zis: "Chemati-l!" Au chemat pe orb si i-au zis: "Indrazneste, scoala-te, caci te cheama."
Orbul si-a aruncat haina; a sarit si a venit la Isus.
Isus a luat cuvantul si i-a zis: "Ce vrei sa-ti fac?" "Rabuni", I-a raspuns orbul, "sa capat vederea."
Si Isus i-a zis: "Du-te, credinta ta te-a mantuit." Indata orbul si-a capatat vederea si a mers pe drum dupa Isus." (Marcu 10:46...52)

vineri, 25 ianuarie 2013

CHIPURILE SUNT OGLINZI

Casa Celor 1000 de oglinzi
Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un catelus mititel, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ciulite si dand din coada.
Spre marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit: “Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!”.
In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. O data iesit afara, s-a gandit: “E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata”.
Morala: Toate chipurile sunt oglinzi.

CRACA DE SUB PICIOARE

SOIMII
Un imparat a primit doi soimi. Unul a fost antrenat, despre celalalt i s-a spus ca refuza sa se dezlipeasca de creanga pe care statea. Unul dintre slujitori trebuia sa se catere in fiecare zi in copac sa-i duca de mancare.
Dupa ce a incercat in fel si chip sa faca soimul sa zboare de pe creanga, imparatul si-a rugat supusii sa-l ajute. Un batran intelept s-a oferit sa faca el asta si, a doua zi cand s-a trezit, imparatul a vazut soimul zburand de colo-colo.
- Cum ai facut? si-a intrebat supusul
- A fost foarte simplu. Nu a trebuit decat sa ii tai craca de sub picioare.
Morala: uneori Dumnezeu ne taie craca de sub picioare ca sa ne aducem aminte ca putem zbura.

miercuri, 16 ianuarie 2013

TEMA PENTRU ACASA - UN EXERCITIU DE FOLOS

MOMENTE DE SINCERITATE CU NOI INSINE
Am citit pe blogul Rodicai Botan o postare foarte de folos. U superb  momentul de sinceritate si un exercitu util. Privegheati si va rugati intruna, spune Cuvantul si o veche cantare crestina,  asta in seamna asfel spus sa fim cu ochii in patru asupra noastra in primul rand evident. Foarte de folos sa ne cercetam si sa indreptat degraba ce e gresit in atitudinea noastra. Acest exercitiu e ca o oglinda in care ar trebui sa ne uitam din cand in cand sa vedem cum " mai aratam", daca nu cumva imaginea din oglinda ne arata ca ceva nu e in regula cu noi.

"Am auzit ca la un meeting audienta a fost rugata sa citeasca tare 1Corinteni 13:4-8, inlocuind cuvintul Dragoste cu Isus.
“Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda; nu se umfla de mindrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se minie, nu se gindeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodata...”
"Audienta a citit si versetele au fost perfecte…si au facut sens. Apoi oamenii au fost rugati sa citeasca si sa inlocuiasca cuvintul Dragoste cu propriul lor nume. Si sa citeasca tare…Si oamenii au inceput sa se codeasca si sa ingine si sa sopteasca din ce in ce mai slab…Frazele erau din ce in ce mai false...
Ar fi interesant sa incercam si noi exercitiul asta.
Sa incep eu…
”Rodica este indelung rabdatoare ( nu chiar), este plina de bunatate ( citeodata), Rodica nu pizmuieste (??? sa trecem peste ), Rodica nu se lauda ( inghitit in sec…alta minciuna), nu se umfla de mindrie ( asta ma dezumfla), nu se poarta necuviincios ( cunosc situatii…) nu cauta folosul sau ( sa ma vedeti la taxe…), nu se minie ( mi-am bagat ochii inapoi in orbite sa nu-i vedeti…), nu se gindeste la rau ( …de obicei), nu se bucura de nelegiuire ( trebuia sa am si ceva bun in mine, nu?, ci se bucura de adevar ( cind e in dreptul meu), acopere totul ( as vrea…), crede totul (...nu mi se potriveste ), nadajduieste totul ( lucrez la credinta chiar acuma), sufere totul (dar nu in tacere ci oftind si gemind)…Rodica nu va pieri niciodata ( prin mila Domnului Isus)…"

VERSETELE ZILEI

Gajini
"Prietene, tie nu-ti fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
Ia-ti ce ti se cuvine si pleaca. Eu vreau sa platesc si acestuia din urma ca si tie.
Nu pot sa fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tau rau, fiindca eu sunt bun?" (Matei 20:13...15)

DE CE AVEM NOI SENZATIA CA LOGICA NOASTRA E INFAILIBILA?

Ipolit Strambu - Pe ganduri
Hristos a venit în primul rînd ca să ne scandalizeze; să aducă foc şi dezbinare; să laude pe Maria care stă degeaba, şi s-o certe pe Marta care nu-şi vede capul de atîta muncă; să se ferească de neîntinaţii farisei şi să caute dinadins tovărăşia hoţilor şi a târfelor; să nu piardă nici un prilej de a călca sfinţenia Sabatului; să ne scuture, zgîlţîie, ameţească, scoată din ţîţîni, din prejudecăţile cele mai onorabile şi ancestrale, din raţionamentele cele mai impecabile, din obiceiurile cele mai sancţionate de obşte, din adîncurile noastre cele mai stratificate; să ne ardă cu sabia înroşită în foc. Pentru ca să ne poată trezi la ceva nou, la ceva cu totul nou, neaşteptat şi nebănuit: la libertate şi milă.
Scoţîndu-ne de sub lege şi din păcat, nu la o biată moralistă de virtute ne cheamă, ci la deplina libertate, la condiţia de onoare. Şi totodată, cum zice Fericitul Augustin, răpindu-ne îngrijorării căreia îi cedase Marta, ne duce la Bucurie: „Marta trebăluia, iar Maria benchetuia".

De la condiţia de sclav trecem la aceea de om liber. De la trudă şi agitaţie la linişte şi la ospăţ.

* extras din volulmul "Jurnalul Fericirii"Nicolae Steinhard
(preluat de pe blogul Nickbags)

vineri, 11 ianuarie 2013

„Nu mă recunoști? Eu sunt Isus! Nu mă recunoști?”

În timpul celui de-al doilea război mondial, naziștii au arestat pe toți evreii dintr-un sat din Polonia, i-au aliniat la marginea satului și i-au împușcat. Trupurile moarte au căzut într-o groapă uriașă săpată de aceiași evrei în aceeași zi. În timp ce acopereau cadavrele cu pământ, nimeni nu știa că printre trupurile moarte era un băiat care, prin minune, nu fusese atins de gloanțele naziste.

După plecarea nemților, cu mari efortul băiatul a scăpat de sub trupurile moarte și pământul mormântului comun. Era seară și se lăsa întunericul. Băiatul a alergat în sat nădăjduind ca sătenii să-l primească în casele lor. Dar, fiecare ușă la care a bătut i s-a închis repede în nas. La vederea unui copil cu steaua lui David în piept, plin de pământ și sânge, nu trebuia făcut mare efort să-ți dai seama că era unul dintre copiii evreilor executați. Nimeni nu voia să aibă de-aface cu naziștii pentru adăpostirea unui evreu. Oamenii închideau ușile plini de frică.

Băiatul a bătut la ușa unei case și înainte de a i se trânti în față, a strigat femeii dinăuntru: „Nu mă recunoști? Eu sunt Isus! Nu mă recunoști?”
Femeia a luat copilul în casă și din momentul acela l-a crescut ca pe copilul ei.

Mai târziu în viață, băiatul acela, care a ajuns om mare își aducea mereu aminte de seara aceea unică în care viața i-a fost salvată. Nu pricepea cum de a putut spune ceea ce a spus.
Pentru asemenea momente cruciale, Duhul lui Dumnezeu pune cuvintele potrivite în gura noastră.

(preluat de pe blogul "pasi spre lumina")