https://www.youtube.com/watch?v=PAutzWx_cOw#t=54
Vladimir Pustan | Povestea unui creion | Ciresarii Tv | 28-decembrie-2014
CATEVA CUVINTE...
Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.
luni, 29 decembrie 2014
vineri, 26 decembrie 2014
NASTEREA DOMNULUI ISUS HRISTOS
"Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul"! (Luca 2:10,11)
marți, 23 decembrie 2014
marți, 2 decembrie 2014
DUMNEZEU E TARIA MEA
"Fiindca este scris: "Pe viata Mea Ma jur, zice Domnul, ca orice genunchi se va pleca inaintea Mea si orice limba va da slava lui Dumnezeu." (Rom.14:11)“Atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustie vor ţîşni ape, şi în pustietate pîraie…” Isaia 35:6 https://www.youtube.com/watch?v=ZnWME3x872o
"Dumnezeu e taria mea" interpretat prin limbajul semnelor de un grup de surdo muti
"Dumnezeu e taria mea" interpretat prin limbajul semnelor de un grup de surdo muti
joi, 27 noiembrie 2014
O CINA PE INTUNERIC
O CINĂ ÎN ÎNTUNERIC
Alwyn Menezes
Alwyn Menezes
Vreau să vă împărtășesc
o experiență minunată pe care am avut-o recent în Singapore. Într-o seară de vineri
am fost invitat la un eveniment organizat de MNC Vendor [o firmă de recrutare
de forță de muncă], cu scopul de a strânge fonduri pentru orbii aflați într-un
centru pentru persoane cu dizabilități. Pentru că era vorba de vineri seara,
primul meu impuls a fost să nu mă duc, gândindu-mă că o să fie ceva plictisitor
și ar fi mai bine să-mi încep week-end-ul într-un mod mai relaxant. Dar, fiind
singur și neștiind cum aș putea să-mi omor timpul în Singapore, m-am decis să
accept invitația și mi-am confirmat online participarea, motivat fiind și de
faptul că în invitație se menționa că este vorba de o cină gratuită. De asemenea,
m-am gândit la eveniment și ca la o oportunitate de a întâlni câțiva oameni
interesanți, cu care aș putea conversa.
Ajuns la fața locului, am remarcat că se adunaseră vreo 40 de persoane din diferite domenii de afaceri, și chiar câțiva indieni, cu care am putut vorbi în limba mea despre viața în Singapore și alte lucruri plăcute. Apoi a început evenimentul pentru care fuseserăm invitați.
Pentru început, ni s-a arătat un film despre centrul pentru handicapați – activitățile care se desfășoară acolo și modul în care sunt ajutați orbii din Singapore să ducă o viață cât mai aproape de normal. A fost un video de numai 15 minute, captivant și inspirațional. Am văzut oameni de diferite vârste și profesii care-și dedicau o parte din timpul lor pentru a-i ajuta pe acești ghinioniști ai soartei, fără să aștepte nimic în schimb. Am citit satisfacția și împlinirea pe chipurile lor, pentru simplul fapt că reușeau să-i ajute.
După film, am fost adunați toți într-o sală, unde am fost informați despre următorul eveniment. Tema acestuia era „Cina în întuneric”, și acesta este evenimentul pe care vreau să vi-l împărtășesc, pentru că merită. În ce consta această cină? Toți cei 40 de participanți urma să luăm cina într-o încăpere cufundată într-un întuneric total. Următoarele două ore au fost plănuite, organizate, conduse și executate de către trei tineri nevăzători – o fată (șefa) și doi băieți (ajutoarele ei) – care formau echipa de voluntari. Mai întâi, șefa ne-a învățat câteva reguli, pe care trebuia să le respectăm, pentru a putea lua masa în mod normal. Acestea sunt, de fapt, unele dintre standardele pentru nevăzători,care le fac viața mai ușoară:
Ajuns la fața locului, am remarcat că se adunaseră vreo 40 de persoane din diferite domenii de afaceri, și chiar câțiva indieni, cu care am putut vorbi în limba mea despre viața în Singapore și alte lucruri plăcute. Apoi a început evenimentul pentru care fuseserăm invitați.
Pentru început, ni s-a arătat un film despre centrul pentru handicapați – activitățile care se desfășoară acolo și modul în care sunt ajutați orbii din Singapore să ducă o viață cât mai aproape de normal. A fost un video de numai 15 minute, captivant și inspirațional. Am văzut oameni de diferite vârste și profesii care-și dedicau o parte din timpul lor pentru a-i ajuta pe acești ghinioniști ai soartei, fără să aștepte nimic în schimb. Am citit satisfacția și împlinirea pe chipurile lor, pentru simplul fapt că reușeau să-i ajute.
După film, am fost adunați toți într-o sală, unde am fost informați despre următorul eveniment. Tema acestuia era „Cina în întuneric”, și acesta este evenimentul pe care vreau să vi-l împărtășesc, pentru că merită. În ce consta această cină? Toți cei 40 de participanți urma să luăm cina într-o încăpere cufundată într-un întuneric total. Următoarele două ore au fost plănuite, organizate, conduse și executate de către trei tineri nevăzători – o fată (șefa) și doi băieți (ajutoarele ei) – care formau echipa de voluntari. Mai întâi, șefa ne-a învățat câteva reguli, pe care trebuia să le respectăm, pentru a putea lua masa în mod normal. Acestea sunt, de fapt, unele dintre standardele pentru nevăzători,care le fac viața mai ușoară:
1.Când
sunteți așezați la masă, lucrurile din fața dv. sunt plasate în felul următor:-
farfuria se află în mijloc;- la ora 6:00 față de farfurie se află un
șervet împăturit;- la ora 3:00 față de
farfurie se află lingura;- la ora 9:00
față de farfurie se află furculița;- la ora 12:00 față de farfurie se află
cuțitul;- la ora 2:00 față de farfurie se află un pahar gol;2. Două carafe mari vor circula în jurul mesei. Cea de formă dreaptă conține apă, iar cea de formă curbată conține suc de portocale.
3. Când, pe baza alegerii dv., una dintre cele două carafe ajunge la dv., trebuie să vă turnați singuri în pahar. Pentru aceasta, trebuie mai întâi să vă introduceți degetul mare de la mâna stângă în pahar, așa încât, atunci când îl umpleți și lichidul vă atinge degetul, să vă opriți.
Acestea fiind zise, fata a întrebat dacă toată lumea a înțeles. Toți am răspuns „da”, dar de fapt eram confuzi, încercând să ne amintim ce ne-a spus și să ne confirmăm unul altuia ce am reținut.
Următoarele minute au fost instructive și amuzante în același timp. Toți invitații am fost împărțiți în grupuri mai mici și direcționați spre sala de mese întunecată. Fiecare dintre noi a fost condus la scaunul său de o persoană oarbă, care a plecat numai după ce s-a asigurat că ne-am așezat. Am avut toți același sentiment ciudat, pentru că, de fapt, noi, văzătorii ar fi trebuit să-i ghidăm și să-i ajutăm pe nevăzători.
Într-o beznă totală, în care nu puteam zări nimic, am mâncat mai multe preparate delicioase, fără să le vedem. Ni s-au servit băuturi, două aperitive, felul principal și deserturi. Uimitor mi s-a părut faptul că cei trei orbi au știut să-i servească pe vegetarieni cu preparate vegetariene, deși aceștia erau așezați la întâmplare la mese (am uitat să vă spun că atunci când mi-am confirmat participarea online, una din întrebările la care a trebuit să răspund a fost „vegetarian” sau „non vegetarian”; evident că am bifat „vegetarian”, pentru că asta sunt). Serviciul echipei a fost impecabil, n-a trebuit să așteptăm între feluri. Cum terminam un preparat, ni se servea următorul, fără nicio întârziere.
După vreo oră și jumătate de luat masa în întuneric, șefa ne-a întrebat dacă toată lumea a terminat de mâncat, iar după ce a primit confirmarea, a aprins luminile în sală. Toți am părăsit sala de mese cu lacrimi în ochi. Ne-am dat seama cât de norocoși am fost să fim dăruiți cu ochi pentru a vedea această lume frumoasă în care ne-am născut. Ne-am dat seama cât de grea este viața pentru un om căruia îi este imposibil să vadă. Ne-am dat seama cât de inconfortabil ne-am simțit noi timp de 90 de minute, cât am fost privați de vedere, și cum trebuie să se simtă ei, trăind toată viața așa. Ne-am dat seama că nu știm să apreciem lucrurile simple, că alergăm toată viața după ce nu avem, fără să fim recunoscători pentru ce ni s-a dat. Fiți bucuroși și iubiți tot ce vi s-a dat în această viață.
Puteți
încerca să obțineți ceea ce nu aveți, dar nu fiți triști dacă nu reușiți.
Gândiți-vă că oricum aveți deja mai mult decât alții. Gândiți-vă la experiența
pe care am trăit-o eu și poate filozofia voastră de viață se va schimba.
(Am cautat
pe Net si am vazut ca exista si pe la noi un restaurant unde nu vei mai judeca dupa
ceea ce vezi ,dupa aparente .... ar fi interesant de experimentat
asa ceva pentru doua ore , asta ne-ar ajuta sa ne schimbam putin perceptiile....)
miercuri, 26 noiembrie 2014
INTELEGEM CE NE CERE UNEORI DUMNEZEU SA FACEM ?
Decat sa fim nemultumiti si "carcotasi" mai bine am "deschide ochii" si am "asculta cu urechile" si am filtra cu inima credintei cu adevarat mesajul pe care ni-l trimite Dumnezeu in fiecare imprejurare si am icerca sa stim ce asteapta El sa facem....
videoclipul de mai jos este foarte sugestiv
E DE FOLOS SA INVATAM SA NE INFRANAM GURA SI LIMBA
Postarea pe care am citit-o scrisa de Rodica si m-a indemnat sa reflectez despre a fi mai
atenta cand imi folosesc limba http://www.peginduri.com/2009/06/cum-sa-omori-spiritul-cuiva_13.html
Ca de obicei ca majoritatea postarilor pe care le editeza
prietena mea ma fac sa reflectez si sa
studiez ce zice Cuvantul despre tema respectiva . Sunt recunoscatoaere sorei
mele deoarece "imi pui mintea sa
lucreze si inima sa reflecteze" Cred ca de aceea se spune ca suntem
madularele aceluiasi trup . Cred ca de aici s-a nascut si vorba aceea: o mana
spala una pe alta si amandoua fata. Eu de multe ori am simtit cum mana ei o
spala pe a mea si probabil amandoua spala o fata pe care noi nu o vedem ...Dar iata doar o parte din ce am gasit prin Cuvant:
Oare ce e bine si ce nu sa rostim cu ajutorul acestui madular- limba?
Cine isi pazeste gura si limba, isi scuteste sufletul de multe necazuri. - (Prov.21:23)
si orice limba sa marturiseasca, spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul. (Filip.2:11)
Daca crede cineva ca
este religios, si nu-si infraneaza limba, ci isi insala inima, religia unui
astfel de om este zadarnica. (Iac.1:26)
Tot asa si limba este
un mic madular, si se faleste cu lucruri mari. Iata, un foc mic ce padure mare
aprinde! (Iac.3:5)Limba este si ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre madularele noastre care intineaza tot trupul si aprinde roata vietii, cand este aprinsa de focul gheenei. (Iac.3:6)
dar limba niciun om
n-o poate imblanzi. Ea este un rau care nu se poate infrana, este plina de o
otrava de moarte. (Iac.3:8)
"Caci cine
iubeste viata si vrea sa vada zile bune sa-si infraneze limba de la rau si
buzele de la cuvinte inselatoare, (1Pet.3:10)
Copilasilor, sa nu
iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul. (1Ioan.3:18)
In clipa aceea, i s-a
deschis gura, i s-a dezlegat limba, si el vorbea si binecuvanta pe Dumnezeu. (Luc.1:64)
Fiindca este scris:
"Pe viata Mea Ma jur, zice Domnul, ca orice genunchi se va pleca inaintea
Mea si orice limba va da slava lui Dumnezeu." (Rom.14:11)
Vantul de miazanoapte
aduce ploaia, si limba clevetitoare aduce o fata mahnita. - (Prov.25:23)
Domnul Dumnezeu Mi-a
dat o limba iscusita, ca sa stiu sa inviorez cu vorba pe cel doborat de
intristare. El Imi trezeste in fiecare dimineata, El Imi trezeste urechea sa
ascult cum asculta niste ucenici. (Isa.50:4)
Iti voi lipi limba de
cerul gurii, ca sa ramai mut si sa nu-i poti mustra, caci sunt o casa de
indaratnici! (Ezec.3:26)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







