CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

miercuri, 24 august 2016

M-AM HOTARAT SA RASCUMPAR TIMPUL

Rascumparati vremea, caci zilele sunt rele. (Efes.5:16)
Purtati-va cu intelepciune fata de cei de afara; rascumparati vremea. (Col.4:5)
Azi la radio cineva spunea ca privind la o ora de varf trecatorii a vazut ca marea majoritate era foarte grabita. Doar copiii si batranii nu se grabeau.
Si asa este cand devenim persoane cu resposabilitati normal ca trebui sa ne ingrijim de cele trebuincioase, dar fara sa realizam sigur iuresul vietii ne face sa trecem nebanuit de usor de la ingrijire la ingrijorare, si de aici din teama din inertie nu mai realizam ce se intampla cu noi. Gonim in nestire speriati ingrijorati dornici sa le rezolvam pe toate, dar sfarsim epuizati depresivi si de multe ori cu sanatatea deteriorata. Ma intreb cand dispare candoarea copilariei si de ce nu suntem in stare sa o pastram dealungul vietii noastre..si ma intreb de ce uneori momentul trezirii la realitate apare doar spre batranete...Ca fiecare si eu am trecut prin aceste trepte ale vietii. Si eu am sacrificat chiar si sanatartea ca sa fac totul asa cum imi dictau cei din jur ca trebuie.  M-am conformat la regulile celor din jur incat ajunsesem sa nu mai traiesc efectiv deloc. In afara de munca dormit si mancat , astfel incat sistemul imunitar a scazut , au aparut bolile si tensiunea arteriara a crescut ingrijorator.
In iarna trecuta am ajuns la spital cu crize de rinichi, peste iarna am facut bronsite repetate care au necesitat ingrijire acasa, si a culminat cu spitalizare in urma unei tensiuni cu hemoragie pe nas. A fost un moment foarte dificil. Dar eu nu o data am fost  incredintata ca este peste puterea mea de intelegere, dar ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce Il iubesc pe Dumnezeu Romani 8:28.
Doar a fost un semnal de alarma ca ceva nu merge cum trebuie cu viata mea si directia in care ma indrept e posibil sa fie gresita. Viata mea cum am spus mai sus a devenit goala si lipsita  de o traire fireasca si spirituala. Ma aflam tot timpul in defensiva incercand sa ma apar de de? De niste forte peste puterile mere care ma daramau cu fiecare zi. A fost un moment major in care am inceput sa ma intreb ce este gresit in viata mea si ce trebuie facut. Presiunile si obligatiile materiale ma tintuiau intr-un loc unde desi eram plina de ravna datorita exagerarii cu care eram fortata sa lucrez peste capacitatile mele, faceau ca tot trupul si psihicul meu sa devina neputincios. Am simtit ca e un timp inutil folosit intrun sistem sclavagist inuman care nu facea decat sa ma distruga lent dar sigur. Am cautat sa discut si sa indrept lucrurle dar in loc de rezolvare am primit doar umilinta frustrare si un regim dragonic de lucru . Stiu din experienta ca de cate ori incerc eu sa indrept lucrurile nu o pot face. Dar de fiecare data dorinta de a rezolva eu situatiile ma cuprinde uitand ca e imposibil sa te lupti cu astfel de forte pentru care esti doar o resursa si nimic mai mult pentru ei.  De la persoane am fost „retrogradate” la „resurse”. Asa ca in momentul in care am fost tintuita la pat, am inceput sa reflectez si sa incep sa las problema din mana mea si sa o incredintez Domnuui Isus pana ce nu as fi devenit pe post de Don Quijote sa ma lupt cu morile de vant. Usor usor am inceput sa inteleg ca locul meu nu mai este acolo si sa las toate ingijoraile in grija Lui si sa cer calauzire cum sa ies din aceasta situatie. Intr-o luna de zile am reusit sa inteleg ca trebui sa rascupar vremea si timpul pe care mi l-a dat Dumnezeu e mai pretios decat venitul decent si prioritatile materiale, iar sanatatea e un dar extrem de pretios.. Apoi mai stiu ca niciodata Domnul nu m-a lasat sa duc lipsa si s-a ingrijit de mine asa ca prin credinta am luat decizia sa imi inchei activitatea la locul de munca si ca e timpul sa invat sa traiesc si sa ma bucur de viata si de partasie cu El. Nu e pentru prima data in viata cand Domnul ma scote cu mana tare din situatii critice si imi ia valul de pe ochi pentru a vedea clar ce decizie sa iau.
Prioritatile mele cred acum ca sunt altele; precum cele de mai jos pentru a folosi timpul de aici asa cum trebuie dupa voia Lui, traind fiecare clipa si zi ca si cum ar putea fi ultima, sa tranfor timpul petrecut aici intr-o valoare vesnica.
Cand ma voi intalni cu Domnul Isus nu ma va intreba cat de mult am lucrat la servici si cat de buna am fost in meseria mea ma va intreba cum am folosit timpul de aici pentru a face ceva cu adevarat din punct de vedere spiritual spre slava Lui
De aceea zice: "Desteapta-te tu care dormi, scoala-te din morti, si Hristos te va lumina." (Efes.5:14)
Luati seama deci sa umblati cu bagare de seama, nu ca niste neintelepti, ci ca niste intelepti. (Efes.5:15)
Umblati, dar, dupa darurile cele mai bune. Si va voi arata o cale nespus mai buna. (1Cor.12:31)

“Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Ps. 90:12)  

marți, 23 august 2016

Cand incercarile prea grele

https://www.youtube.com/watch?v=biOnPu_TLkU

1. Când încercările prea grele ni se par
Și zilele-s prea lungi, poverile-s prea mari
Ne mângaie Isus, El se va arăta
Să-Și ia pe nori Mireasa, să-i șteargă lacrima

R: /: Când vom vedea pe nori fața lui Isus
Necazul greu de aici îl vom uita
Și doar privirea Lui atunci va lumina
Deci, călător pribeag, nu dispera. :/

2. Sub cerul furtunos când rănile mă dor
De valuri încercat, când stau fără ajutor
E Cineva în cer ce știe chinul meu
El vine printre valuri să-Și ia pe fiul Său.




3. Curând se va sfârși al vieții greu suspin
Vom trece peste râu, în țara de lumini
Acolo vom gusta din slava lui Hristos
Ispita va dispare, vom pune crucea jos.

CAT DE ATASAT ESTI DE LUCRURILE DE AICI?




Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. (Ioan.16:12)
Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi lucrurile viitoare. (Ioan.16:13)
In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. (Ioan.14:2)

Ca si crestin cand trec prin incercari realizez ca va veni vremea cand voi pleca de aici si durerile si necazurile or sa se sfarseasca atunci cand voi pleca la Domnul. Si cred ca e sincera dorinta asta de a merge  dupa ce sfarsim timpul petrecut aici. Si totusi am observat ca inima mea e legata nu numai de cei ce sunt aici, si asta e un lucru bun , deoarece trebuie sa ii iubim pe semenii nostrii. Dar am observat si un lucru care imi este mai greu sa il recunoasc ca sunt legata si de ceea ce imi apartine din punct de vedere material  vremelnic  de anumite obiceiuri de confortul meu, de „performantele” mele.
De cateva ori in viata a trebuit sa renunt dint-un motiv sau altul la locuinta in care ma obisnuisem si de care ma legasem emotional. Chiar la ultima mea locuinta unde investisem timp si bani si in care ma  simteam foarte bine am constatat ca inima mea  tanjeste dupa confortul lumii acesteia. M-am simtit foarte trista si apasata cand a trebuit sa schimb locul de resedinta, si imi era greu sa inteleg de ce afirmam cu gura si credeam cu minte ceva si inima mea era invaluita de tristete. Nu e rau sa iti amintesti si sa te bucuri de binecuvantari, dar cand acestea pun stapanire pe tine asta poate fi o problema. Eu cred ca uneori trecem prin anumite incercari tocmai pentru ca si credinta noastra sa fie reanviata readusa in parametrii normali si sa vedem adevarata dimensiune a vietii de aici si a celei ce va urma. Ma gandesc cand eram la scoala, pana am terminat,  a trebuit sa schimb , clase, profesori, colegi, manuale, si sa tot invat, pana sa beneficiez de toata aceasta experienta.  Si cu viata noastra aici pe pamant e la fel, trebuie sa depasim diferite trepte de invatare si sa schimbam, locuri, sa relationam cu multi oameni si sa crestem spiritual acumuland cunostinte dar si intelepciune.
Uitandu-ma de-alungul timpului am recunoscut ca de multe ori Domnul mi-a vorbit in multe feluri si uneori am inteles alteori nu. Si cand nu am stiut sa ascult soapta Duhului, sau nu am recunoscut dorinta Domnului pentru mine, evenimente mai putin placute m-au facut sa ajung sa iau totusi decizia corecta.
Am inceput sa inteleg un fapt ,care candva mi se parea bizar si de neconceput, ca uneori o incercare dureroasa de fapt te pazeste de ceva mult mai rau si daunator nu numai pentru trup dar si pentru viata spirituala.

Duhul Sfant care vine sa locuiasca in noi ne invat in timp sa putem purta si lucruri , adica sa le intelegem si sa le percepem spiritual. Toate experientele capata un sens la un moment dat si intelegem din ce in ce mai bine ca modelarea inimii uneori este anevoiasa, si de aceea pentru a face schimbarile necesare uneori anumite experiente inevitabil vor trece peste noi , nu ca sa ne doboare, nu ca o nedreptate, nu ca sa ne simtim abandoanati si frustrati, ci ca sa invatam sa iesim biruitori si sa ne aducem aminte ca , noi apartinem altei Imparatii si aici suntem doar trecatori, si ca de fapt ar trebui sa fim ambasadori al tarii in care ne vom duce si de care apartinem de fapt.

sâmbătă, 20 august 2016

VERSETE BIBLICE

Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. (Evr.11:1)





Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveticredinta in Mine. (Ioan.14:1)

duminică, 26 iunie 2016

UN CANTEC FRUMOS PENTRU SUFLET

https://www.youtube.com/watch?v=trvf5c9q2nI
Rege al Regilor

Psalmul 13.6: „Cânt Domnului, căci mi-a făcut bine“.
 Psalmul 22.22: „Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării“.
Psalmul 28.6: „Binecuvântat să fie Domnul, pentru că ascultă glasul rugăciunilor mele“.
Psalmul 42.11: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, pentru că iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu“.

 Psalmul 44.8: „Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu şi pururea slăvim Numele Tău“.
 Psalmul 47.1: „Bateţi din palme, toate popoarele! Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie!“

 Psalmul 47.6: „Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi! Cântaţi Împăratului nostru, cântaţi!“
Psalmul 56.4: „Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?“
 Psalmul 57.7: „Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele“
Psalmul 63.4: „Te voi binecuvânta dar toată viaţa mea şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile“
Psalmul 63.5: „Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze“.
Psalmul 66.2: „Cântaţi glorie Numelui Său, măriţi gloria Lui prin laudele voastre“.
 Psalmul 66.8: „Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!"
Psalmul 68.19: „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră“.
 Psalmul 69.30: „Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări“.
Psalmul 71.8: „Să mi se umple gura de laudele Tale şi-n fiecare zi să Te slăvească!“
Psalmul 71.14: „Şi eu voi nădăjdui pururi, Te voi lăuda tot mai mult“.

joi, 9 iunie 2016

O SIMPLA VIZITA LA UN MUZEU...

Vi s-a intamplat uneori sa simtiti ca sunteti pe aceiasi lungime de unda cu o persoana?
Mie mi s-a intamplat si cu acele persoane imi e usor sa comunic si ma simt foarte atasata de ele devenindu-mi prietene pentru sufletul meu. Am cunoscut o astfel de persoana cu ceva ani in urma, care in ciuda faptului ca e la mii de kilometrii departare o simt aproape. E beneficiul internetului ca am reusit sa  dau " intamplator" de ea, dar e bunavointa Domnului ca am ajuns sa o cunosc si sa ma bucur  de randurile care le asterne pe blogul ei. Deseori reda cu foarte multa ingeniozitate ce gandeste ea, sau traduce anumite relatari la fel de interesante pe care le-a apreciat.
Ador modul in care prietena mea Rodica reuseste sa vizualizezi unele evenimente comparandu-le cu trairea noastra aici. Si eu dupa anuminte evenimente traite personal sau de altii stau uneori si reflectez gandindu-ma: oare ce trebuie sa invat din  experienta asta a mea sau din a celorlati?. Si nu deseori sunt surprinsa cum mi se ia valul de pe ochi si vad cu totu ceva nou plin de invataminte. E bine sa fi pragmatic , dar la fel de bine e si sa cugeti dincolo de cuvinte si intamplari aparent fara nici o semnificatie. Dar asta se face in liniste si departe de iuresul cotidian. Nu putem auzi soapta duhului sfant in galagie...
Mai jos e unul din articole care reflecta modul interesant in care se pot revela concluzii interesante chiar si dintr-o simpla vizita la un muzeu...Uneorii Domnul ne vorbeste in diverse feluri dar oare suntem noi gata sa auzim si pricepe ce ne spune? Cand era aici pe pamant Domnul vorbea deseori in pilde. Oare de ce nu ar face-o si acum?



UN TICKET PENTRU... TITANIC

Joe Stowell 
(traducere de Rodica Botan)

     Cu ceva timp in urma, un prieten de-al meu a vizitat expozitia ramasitelor faimosei nave de calatorie Titanic. Fiecarui vizitator al expozitiei i s-a dat o un tichet - copie a biletelor originale -  cu numele pasagerilor sau ale membrilor echipajului, cei care, cu decenii inainte, s-au imbarcat pentru calatoria vietii lor… Dupa ce au facut turul expozitiei si au vazut argintaria, vasele, si alte obiecte expuse, vizita s-a incheiat cu ceva deosebit… a luat o intorsatura de neuitat.
     Pe un panou urias s-au afisat numele tuturor pasagerilor originali, incluzind statutul social si daca au calatorit la clasa intii sau a doua, sau daca au facut parte din echipajul vasului. In timp ce prietenul meu cauta pe panou numele persoanei al carui ticket il detinea el, a vazut o linie de-a lungul panoului care impartea aceste nume in doua. Deasupra acestei linii erau numele celor care au supravietuit acestui naufragiu, si dedesupt erau numele celor care s-au pierdut in naufragiu - s-au inecat.
     O paralela facuta cu viata noastra pe pamint este profunda. Nu face niciun fel de diferenta cum ne vede lumea si cum ne clasifica in functie de rang si statut. La sfirsit, ceea ce conteaza este daca esti salvat sau pierdut pentru eternitate. Asa cum a spus Isus: "Si ce ar folosi unui om sa cistige toata lumea daca si-ar pierde sufletul?" (Matei 16:26). Poate ca tu ti-ai incredintat viata Domnului Isus ca sa fii salvat. Dar ce se intimpla cu prietenul tau de linga tine? In loc sa discuti cu el lucruri de mica importanta… vorbeste-i mai bine despre destinatia finala...

sursa :http://www.peginduri.com/2010/12/un-ticket-pentrutitanic.html

miercuri, 8 iunie 2016

NICI O FAPTA BUNA NU RAMANE NEPEDEPSITA /PE CINE NU LASI SA MOARA NU TE LASA SA TRAIESTI

NICI O FAPTA BUNA NU RAMANE NEPEDEPSITA /
PE CINE NU LASI SA MOARA NU TE LASA SA TRAIESTI

"Sa nu dati cainilor lucrurile sfinte si sa nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si sa se intoarca sa va rupa. "(Mat.7:6)


Recunostinta măgarului
Vasile Militaru

Un măgăruș, odată, având abia un an,
Și care rămăsese, fără părinți, orfan,
Ne mai având nici hrană, nici pic de adăpost,
Și, numai din pomană trăind, mai mult în post,
S-a-mbolnăvit, sărmanul, umblând prin vânt și ploaie,
Și s-a lăsat să moară, pe-un maldăr de gunoaie…
Trecând însă pe-acolo un cal, cu-argint pe frâu,
Ce-avea livezi întinse, hambare mari cu grâu,
Și se plimba, ca omul sătul și fără păs,
Având căpițe multe de otavă și ovăs,
Îl prinse-atâta mila de bietul băietan
Sărac, uitat de lume, bolnav, ba și orfan,
Că l-a luat îndată de pe gunoi pe sus, Și drept la el acasă, milosul cal l-a dus.
Aici, dormind pe moale și cu-ngrijire bună,
S-a-nzdrăvenit măgarul, în mai puțin de-o lună.
Și, ca sa nu-nșir vorbe prea multe și deșarte,
Voi spune că măgarul fu dat să-nvețe carte…
La școală, măgărușul nu mai avea pereche, De multă-nvățătură ce tot băga-n ureche ;
Ba chiar, dormind cu cartea mereu sub căpătâi,
În fiecare clasă, fu premiat întâi !
Și, nu mai putea-n sine, prea milostivul cal,
Când fiecare dascăl îi tot spunea :
"Halal… Mai rar elev să aibă la carte-atâta har… Mai rar așa măgar !”
Și…. s-a făcut măgarul un mare cărturar !
Dar calul, cu atâta nu-i mulțumit în sine
Și, ca să-l fericească, îi face mai mult bine :
Îi caută, cu zestre, de mare neam soție,
Pornește nuntă-n lege, cu o-ntreagă herghelie.
Și, dar fără pereche, îi dă a lui moșie !
E fericit măgarul cum nici nu se mai poate,
Când viața lui e plină în totul, cu de toate…
Mergându-i numai bine, având în toate spor,
Cu tot mai multă vază în ochii tuturor,
Mi s-a trezit măgarul că-i mare dregător.
Și, cum poporul zice că e sub cer o scară,
Pe care unii suie, iar alții se coboară,
În timp ce Dregătorul e tot mai cu noroc,
Spre calul plin de milă, se năpustește-un foc ; Îi arde tot avutul, cu cel din urmă-arac,
Și bietul cal rămâne, ca nimeni de sărac…
Și, cât pe-aci, sărmanul să moară, de durere,
Dar i-a venit îndată o mare mângâiere :
Măgarul n-o să-l lase pe drum în vânt și ploaie,
Cum el a fost odată, pe-un maldăr de gunoaie…
"Ce bine-mi pare, Doamne, căci am putut prin Tine,
"Să fac și eu pe lume, măgarului un bine…
Mă duc acum la dânsul… la cine m-aș mai duce,
Pân-oi avea la creștet și eu, o sfântă cruce... ?
La el găsesc odihnă, otavă prin poiene,
Și mângâieri, să-mi zvânte o lacrimă prin gene…
" Așa gândea sărmanul de cal, mergând pe drum,
Văzând în față-i totul, ca-nvăluit în fum,
Dar când bătu la poarta ce-avea să-i fie scut,
Măgarul, fără suflet, nici nu l-a cunoscut !
Un an întreg, pe urmă, zăcu în vânt și ploaie,
Sărmanul cal, pe-aceleași mormane de gunoaie,
Pe-cari odinioara, măgarul bolnăvior,
Zăcea, trăgând să moară, făr-nici un ajutor.
Și-ntr-un amurg de toamnă frumoasă și târzie,
Când bietul cal intrase aproape-n agonie,
Trecu pe-acolo, mândru, măgarul cel bogat,
Care-ngâna un cântec domol, tărăgănat…
Dar când văzu de-aproape, pe calul muribund,
Cu răsuflarea stinsă, cu ochii duși afund, Măgarul zise-n sine :
"Tot moare până mâine… să-i fac și eu un bine,
Să nu se chinuiască prea mult pe-aci-n poteci…
" Și-i dete una-n frunte, de-l adormi pe veci…
 Așa fac și-unii oameni : luați de prin bordeie,
Și-nveștmântați în aur, prin sfântul milei har,
Ei nu-nțeleg pe lume, recunoștința ce e,
Cum n-a-nțeles aceasta, nici secul de măgar !

(Poezia preluata din brosura "De sub finicul Deborei")