CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

marți, 15 noiembrie 2016

VERSETELE ZILEI


Iata ca zilele mele sunt cat un lat de mana, si viata mea este ca o nimica inaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricat de bine s-ar tine. (Ps.39:5)

Doamne, prin indurarea Ta se bucura omul de viata, prin ea mai am si eu suflare, caci Tu ma faci sanatos si imi dai iarasi viata. (Isa.38:16)


Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va! (Filip.4:4)

Bucurati-va intotdeauna. (1Tes.5:16)

Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune. (Rom.12:12)

Multumesc Domnului Isus pentru fiecare clipa in care pot respira si trai , intr-adevar e o mare binecuvantare.


sâmbătă, 8 octombrie 2016

Hallelujah-Aleluia




Fiindca este scris: "Pe viata Mea Ma jur, zice Domnul, ca oricegenunchi se va pleca inaintea Mea si orice limba va da slava lui Dumnezeu." (Rom.14:11)



Andra Gogan - Aleluia
Poti sa-ncerci
Sa prinzi luna cazuta in put
Sau sa dai unui om necajit un banut 
Orcine poate visa, poate sa spere 
Daca-n sufletul tau sta de veghe Iisus
Nu-i nimic mult prea greu 
Si nici cerul prea sus 
Si-auzi ingerii cum cinta, Aleluia. 

Aleluia, Aleluia. 
Aleluia, Aleluuuuuia. 

Poti s-aduni flori superbe
Crescute-ntre spini
Sau sa rizi dupa ce ai incetat sa suspini
Si bine si rau te-ncearca 
Sa stii deopotriva
Daca-n sufletul tau sta de veghe Hristos
http://Versuri.ro/w/gggmdi 
Dup-o noapte de dus rasaritul frumos 
Si-auzi ingerii cum cinta, Aleluia. 

Aleluia, Aleluia. 
Aleluia, Aleluuuuuia. 

Pentru darul divin de a fi ceea ce esti
O porunca ai doar de urmat: Sa iubesti! 
Si-un dusman si un prieten
Cu aceeasi egala masura 
Doar asa-ti va zimbi neincetat Dumnezeu
Si-ai sa poti fi 
In soare sau ploaie mereu 
Si-auzi ingerii cum cinta, Aleluia. 

Aleluia, Aleluia. 
Aleluia, Aleluuuuuia.


Saida.'Hallelujah' in 3 languages.

Hallelujah(Aleluya) in 3 languages(English,Russian,Arabic).The Voice Kids Russia 2015
https://www.youtube.com/watch?v=74tM5lYmUw8

vineri, 23 septembrie 2016

Gandeste-te la ceea ce ai, nu la ceea ce ai pierdut


articolul de mai jos si imaginea preluate de aici: http://crestinablog.blogspot.ro/2015/10/gandeste-te-la-ceea-ce-ai-nu-la-ceea-ce.html?m=1

Din cand in cand „intamplator” Domnul ma face sa aiung pe unele bloguri in care unele postari parca ar fi fost scrise tocmai pentru mine. Sunt persoane inzestrate sa redea in cuvinte foarte precis unele trairi foarte exact  si sa spuna lucrurilor pe nume. De curand am mai „descoperit” un astfel de salas si am gasit lucruri foarte de folos de aceea vi le imartasesc si celor care „ intamplator” trec pe aici. Sper sa va fie si voua de folos. Iata mai jos mica postare  de care va vorbeam. Aveti mai sus si link-ul daca vreti sa vizitati sursa, credeti-ma nu o sa va para rau...

Gandeste-te la ceea ce ai, nu la ceea ce ai pierdut
Am pierdut un lucru esential pentru a-mi desfasura activitatea in continuare si nu a fost chip sa-l regasesc. Am descoperit in schimbat altceva : sentimentul pretuirii a ceea ce deja am si pe care l-am neglijat doar pentru faptul ca nu mi-a lipsit.
Pretuim picioarele pe care le avem cu mult mai mult atunci cand se intampla sa fim imobilizati la pat.
Pretuim mainile si intrebuintarea lor zilnica cu mult mai mult atunci cand se intampla sa suferim o fractura care face imposibila folosirea membrelor.
Pretuim vederea cu mult mai mult atunci cand se intampla sa ne fie afectat vazul sau cand ne pierdem ochelarii.
Pretuim glasul pe care il avemcu mult mai mult atunci cand avem o raguseala dincolo de care de-abia mai putem sopti cateva vorbe.
Dar, iata ca se intampla sa pretuim toate aceste lucrurisi sa le vedem adevarata valoare de-abia atunci cand nu le mai avem sau cand le pierdem.

De aceea sa pretuim acum ceea ce avem si sa fim multumitori pentru ceea ce deja folosim. Este valabil si in cazul relatiilor, bunurilor, simturilor, s.a.m.d. Gandeste-te la ceea ce ai, si nu la ceea ce ai pierdut.


duminică, 11 septembrie 2016

NU CONTEAZĂ CINE TE-A RĂNIT, CI CINE TE-A FĂCUT SĂ ZÂMBEȘTI DIN NOU

Articolul de mai jos e preluat de  aici
În fiecare zi ar fi bine să ascultăm măcar un cântec, să citim ceva bun, să vedem ceva frumos şi să spunem câteva cuvinte dulci, calde. Toată lumea vrea fericire, nimeni nu vrea durere, dar nu poţi să ai un curcubeu fără un pic de ploaie.
Mugurele devine floare. În viață câștigi, pierzi, suferi, dar cel mai important este că înveți. Restul e abur, fum. Se cuvine să avem ochi care să vadă ce este mai bun și inimă care să ierte ce este mai rău. Nu contează cine te-a rănit, ci cine te-a făcut să zâmbești din nou. Visează ca și cum ai trăi pentru totdeauna, trăiește ca și cum ai muri mâine. Timpul șterge, dar știe să păstreze, ca nimeni altul, ceea ce trebuie pierdut. Lasă să treacă ce a fost. Ai credinţă în ce va fi. Eroii sunt printre noi. Nu au costume speciale, nici dublă personalitate. Viaţa te poate surprinde oricând. Într-o clipă s-a terminat totul şi te trezeşti că Cineva te apasă pe piept. Resuscitare. Avem destule să ne spunem, nu-i aşa?
Modestia este cartea de vizită a omului deştept. Nu trebuie să faci tot drumul până la destinație. Fă primul pas și vei ști care este următorul. Unui bătrân măturător de străzi, într-o dimineață, i s-a prezentat la lucru un tânăr care vroia să înveţe meşteşugul măturatului. Tânărul luă măturoiul în mână, dar când se uită în depărtare și zări cât de lungă e strada îl apucă descurajarea spunând: „Nu o să terminăm de măturat strada aceasta nici în două zile, darminte într-o singură zi. Eu mă dau bătut”. Şi se aşeză trist pe marginea trotuarului. Atunci bătrânul îi spuse: „Păi nu trebuie să te uiţi în capătul străzii, căci aşa nu mai faci niciodată nimic şi te aşezi deoparte. Mai un vin, mai o ţuică, mai o  ţigară şi aştepţi să treacă timpul convins că nu se poate. Nu aşa! Ia mătura în mănă şi nu te uita înainte! Priveşte doar în jos, dă în stânga cu măturoiul, dă în dreapta cu măturoiul. Stânga-dreapta, stânga-dreapta şi fără să-ţi dai seama ai ajuns în capătul străzii”. Vezi astăzi, aici, acum, stânga-dreapta ce ai de făcut şi fără să-ţi dai seama ajungi la capătul străzii.
Inimile la început erau gemene. Și nu erau basme. Oamenii au creat legile și au definit părțile. Au apărut regulile, pedepsele. Conflictul a schimbat armele pentru a doborî țintele. Armurile de indiferență sunt spade care împiedică gloanțele privirii. Nu se văd rănile, dar curge sângele. E cald și mult. Ñici nu se văd semnele că s-ar încheia luptele. Ți se pare că este aproape la fel, dar la un alt nivel. Greșit. Tu nu mai ești cel de ieri și mâine nu vei mai fi cel de astăzi. Crești, evoluezi, înveți. Când dorurile frunții ți le topești, în suflet sunt simfonii de lacrimi fără de popas. Nu lăsa drapelul negru să coboare în inimă a toamnă târzie… Un vis pierdut e un roman trecut, citit, pus în raft. Treci mai departe.  Urmează și alte titluri și alte romane. Nu îți este poftă de citit?!
Rugăciuni. Se întâmplă minuni. Sufletele zâmbesc în felinare uitate de florăresele din colț în soare. Miraj. Plutim ușor. Singurătatea este pentru suflet ceea ce este dieta pentru trup. Momente de claritate. Mă uit pe vizor în sufletul meu și nu e nimeni acasă. În tandreţea serii pătrund încet, tip-til, pe un geam. Tăcerea apasă. Seara este ca o pasăre rănită. Număr amintiri și scad dezamăgiri. Îmi asum totul. Mă așez pe jos. În sufletul meu s-a făcut răcoare. M-aș muta într-unul mai cu vedere spre mare… Aleg să fac curat, șterg praful și aerisesc. Scutur. Scot toată mizeria, tot gunoiul afară. Lumină. Oxigen. Prea multe cuvinte complicate bune de pus într-o carte. Am dreptul la soarele de după ploi. Aprind un nou foc, încep un nou joc. Eu nu sunt al nimănui. Eu, sunt al Tău Doamne.
Să fim cu sufletele rânduite doar de gânduri pline. Lipsa de piper și sare din viață, ne pot păcăli cu miere. Sarea în bucate rămâne sacră. Îți spun ce vrei să auzi, spune-mi ce vreau să aud. Eu fac legătura, tu o desfaci. Am sentimentul acut, atent, direct. Tatuaj pe suflet. Tatuaj pe minte. Am scris „îmi pare rău” pe un nor. Am scris „te iubesc” pe o stea ca noaptea să-ți lumineze odaia inimii. Iubirea nu se ține în buzunar. Iubirea este ca o reacţie chimică. Soarele îmi zâmbește, mă iubeşte. Ce îți spun eu ție când te uiți în ochii mei ? Eu nu mă mai întorc înapoi în viitor. Viaţa este despre frumuseţe, despre zâmbet, despre puritate, despre dragoste, despre… Iartă-i pe cei care ţi-au greşit. Nu pentru că ar merita iertarea, ci pentru că tu meriţi liniştea.
Încheie fiecare zi cu iertare şi un gând bun. Nu contează cât de grea este viaţa ta, mâine este o nouă ocazie să o faci mai bună. Fii bun şi lucuri bune ţi se vor întâmpla. Emoţiile se împart cu cei din jur. Nu lăsa conflictul interior să te macine. Fii puternic! Cine nu îţi înţelege tăcerile nu îţi va înţelege niciodată cuvintele. Eu nu îţi dau nimic din ceea ce nu ai deja. Ai forţa interioară să dai pagina în cartea vieţii tale şi să scrii frumos, de la capăt cu aliniat. Şi nu uita de cele 6 nevoi esenţiale: siguranţă, diversitate, semnificaţie, conexiune-iubire, creştere, contribuţie-dăruire. Indiferent ce-ai fi făcut în viaţă meriţi să fii iubit ! O carte bună, o muzică bună, o discuţe antrenantă, bucuria în faţa naturii şi a frumuseţii de orice fel dau nobleţe sufletului. Iubire, atenţie, tandreţe !
Un prea puţin este întotdeauna mai bun decât un prea mult… Dumnezeu ştie mai bine decât mine ce vreau. Ce ai tu să nu-ţi fi dat Dumnezeu?! Dumnezeu niciodată nu se grăbeşte, dar întotdeauna ajunge la timp. Dumnezu nu spune niciodată „Nu!”, ci „Nu Acum!”.  E o mare diferenţă! Dumnezeu priveşte cu ochii iubirii şi ai milei nu spre cea ce ai fost, nici spre ceea ce eşti, ci spre ceea ce vrei să fii. Ai nădejde !
Hrisostom Filipescu

ACCEPTAREA PRIMUL PAS AL IERTARII

Dar Eu va spun: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, (Mat.5:44)

Binecuvantati pe cei ce va prigonesc: binecuvantati, si nu blestemati. (Rom.12:14)

Unele beneficii ale iertarii vazute din perspectiva linistii pe care o dobandesti
Trebuie sa ierti pe cei ce-ti gresesc nu pentru ca ei ar merita ci pentru linistea ta sufleteasca.

10 pași pentru ca să-i accepți pe cei care ti-au greșit

Articol preluat de  aici  nu subscriu ca iertarea nu exista, dar cred ca acceptarea face parte din iertare( am pus puncte puncte cu afirmatiile pe care eu nu le impartasesc. Dar cum majoritatea ideiilor sunt foarte bune am gasit articolul folositor). 1 Tesaloniceni 5:21 Ci cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.
............................................................................................................................................................. Mai bine încearcă să accepți ce s-a întâmplat. Îți vei face ție un mare bine. Atunci cand poți accepta, tensiunea arteriala scade, nivelul de stres si suparare se reduce, iar fericirea si speranta revin. În momentul în care accepți, atunci supararea nu mai există și poți să rămâi concentrat pe fericire. În acest fel, viața va deveni mai puțin stresantă și pânza de sentimente negative va fi sfâșiată.
Iată cei 10 pași pentru ca să-i accepți pe cei care ți-au greșit.
1. Să știi exact cum te simți în legătură cu ce s-a întamplat și să descoperi motivul care a dus la apariția acelei situații. Gândește-te ce efecte a avut asupra ta această situație și cât de mult te-a afectat emoțional.
2. Pune-te în pielea celui care ți-a greșit, analizează motivele lui. Oare tu, în locul lui, având motivele lui, ai fi făcut la fel?
3. Ia-ți angajamentul că vei face tot ce trebuie pentru a te simți bine. Acceptarea situației îți va reda ție libertatea și te va elibera, este bună pentru tine, nu pentru altcineva.
4. Acceptarea nu înseamnă că te vei împăca cu persoana care te-a rănit sau că trebuie să taci și să accepți ce ți-a făcut.
De fapt, odată ce ai reușit să accepți, ți-ai găsit liniștea sufletească și poți reacționa în modul cel mai bun pentru situația creată.

5. Încearcă să ai perspectiva corectă în legătură cu ce s-a întamplat.
Recunoașterea faptului că supărarea provine din sentimentele rănite și din propriile tale gânduri negative este un pas înainte. Aceste gânduri nu fac decât să-ți producă mai multă durere, ele se învârt iar și iar în jurul subiectului, adâncind în fiecare moment rana. În momentul în care reușești să privești evenimentul negativ ca o lecție de viață, pe care era 
necesar să o trăiești, vei reuși să rupi cercul rememorare-furie-rememorare-furie.
6. Gestionează stresul
Dacă esti supărat sau furios, încearcă să practici meditația pentru a te liniști, lasă să treacă primul moment de furie sau de durere, și abia apoi analizează situația.
7. Renunță să mai ai așteptări de la ceilalți.
În momentul în care ai așteptări, înseamnă că Eul tău vrea recunoaștere, faimă și orgoliul tău cere ca lumea să-l aprecieze. De fapt, tu nu ai nevoie de acestea, ești bine așa cum ești, iar ceilalți acționează după cum gândesc, sau sunt educați. Ei nu sunt problema ta.
8. Concentrează-te mai degrabă pe găsirea unor noi căi de atingere a obiectivelor, decât pe experiențele neplacute pe care le-ai avut.
Dacă ai încercat într-un fel și ți-a ieșit prost, atunci nu insista. De ce crezi că dacă vei face din nou același lucru, rezultatul va fi diferit? Încearcă altceva, sau pornește pe altă cale pentru a ajunge la rezultatul dorit.
9....................................................................................
În loc sa te concentrezi pe sentimentele negative, învață sa vezi frumusetea si bunatatea din jurul tău. Capacitatea ta de a accepta lumea, cu bune și cu rele, va crește și nu vei mai fi atât de afectat de evenimentele neplăcute.
10. Nu există niciun eroism în acceptare
Pentru a ierta ai nevoie de o luptă cu tine însuți și oricât te-ai strădui, va rămâne mereu în tine un sâmbure de supărare. .......................................................................... Dacă ai acceptat, atunci nu mai ai ce să ierți. Sentimentele negative s-au risipit în vânt. Nu ești un erou dacă faci asta, ci, pur și simplu, ești cel mai bun prieten al tău, întrucât te alimentezi numai cu sentimente bune de dragoste și compasiune, sentimente care își aduc beneficii atât morale cât și fizice. Corpul tău devine mai sănătos și mai viguros, iar oamenii din jur mai prietenoși și te împing mai degrabă către succes.

joi, 1 septembrie 2016

EU SUNT UN OM, SUNT DOAR OM....



Eu sunt un om, sunt doar un om


https://www.youtube.com/watch?v=sM5l6wNKVNY
Eu sunt un om, sunt doar un om
Ajută-mi, te rog să văd mai mult ce pot a fi
Să cred mai mult în al meu Domn
Ajută-mi te rog să Te slujesc timp de o zi.
Un timp de o zi, Isuse
Atât este tot ce-mi doresc.
O dă-mi Tu puteri ce-am de făcut, să-nfăptuiesc.
Căci mâine nu ştiu Isuse,
Dacă va mai fi înc-o zi
Nu ştiu timpul când viaţa mea se va sfârşi.
Îmi amintesc cum pe pământ
Cu oameni umblai şi le vorbeai prin Duhul Sfânt.
O, vin’ şi azi, prezent să fii!
Să ne vorbeşti prin Duhul Tău timp de o zi.
Când sus în ceruri, voi fi chemat
Te voi privii, o Tată sfânt neîncetat
Uita-voi toate, dureri, necaz
Și lacrima ce-a curs ades pe-al meu obraz

miercuri, 24 august 2016

M-AM HOTARAT SA RASCUMPAR TIMPUL

Rascumparati vremea, caci zilele sunt rele. (Efes.5:16)
Purtati-va cu intelepciune fata de cei de afara; rascumparati vremea. (Col.4:5)
Azi la radio cineva spunea ca privind la o ora de varf trecatorii a vazut ca marea majoritate era foarte grabita. Doar copiii si batranii nu se grabeau.
Si asa este cand devenim persoane cu resposabilitati normal ca trebui sa ne ingrijim de cele trebuincioase, dar fara sa realizam sigur iuresul vietii ne face sa trecem nebanuit de usor de la ingrijire la ingrijorare, si de aici din teama din inertie nu mai realizam ce se intampla cu noi. Gonim in nestire speriati ingrijorati dornici sa le rezolvam pe toate, dar sfarsim epuizati depresivi si de multe ori cu sanatatea deteriorata. Ma intreb cand dispare candoarea copilariei si de ce nu suntem in stare sa o pastram dealungul vietii noastre..si ma intreb de ce uneori momentul trezirii la realitate apare doar spre batranete...Ca fiecare si eu am trecut prin aceste trepte ale vietii. Si eu am sacrificat chiar si sanatartea ca sa fac totul asa cum imi dictau cei din jur ca trebuie.  M-am conformat la regulile celor din jur incat ajunsesem sa nu mai traiesc efectiv deloc. In afara de munca dormit si mancat , astfel incat sistemul imunitar a scazut , au aparut bolile si tensiunea arteriara a crescut ingrijorator.
In iarna trecuta am ajuns la spital cu crize de rinichi, peste iarna am facut bronsite repetate care au necesitat ingrijire acasa, si a culminat cu spitalizare in urma unei tensiuni cu hemoragie pe nas. A fost un moment foarte dificil. Dar eu nu o data am fost  incredintata ca este peste puterea mea de intelegere, dar ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce Il iubesc pe Dumnezeu Romani 8:28.
Doar a fost un semnal de alarma ca ceva nu merge cum trebuie cu viata mea si directia in care ma indrept e posibil sa fie gresita. Viata mea cum am spus mai sus a devenit goala si lipsita  de o traire fireasca si spirituala. Ma aflam tot timpul in defensiva incercand sa ma apar de ce? De niste forte peste puterile mere care ma daramau cu fiecare zi. A fost un moment major in care am inceput sa ma intreb ce este gresit in viata mea si ce trebuie facut. Presiunile si obligatiile materiale ma tintuiau intr-un loc unde desi eram plina de ravna datorita exagerarii cu care eram fortata sa lucrez peste capacitatile mele, faceau ca tot trupul si psihicul meu sa devina neputincios. Am simtit ca e un timp inutil folosit intrun sistem sclavagist inuman care nu facea decat sa ma distruga lent dar sigur. Am cautat sa discut si sa indrept lucrurle dar in loc de rezolvare am primit doar umilinta frustrare si un regim dragonic de lucru . Stiu din experienta ca de cate ori incerc eu sa indrept lucrurile nu o pot face. Dar de fiecare data dorinta de a rezolva eu situatiile ma cuprinde uitand ca e imposibil sa te lupti cu astfel de forte pentru care esti doar o resursa si nimic mai mult pentru ei.  De la persoane am fost „retrogradate” la „resurse”. Asa ca in momentul in care am fost tintuita la pat, am inceput sa reflectez si sa incep sa las problema din mana mea si sa o incredintez Domnuui Isus pana ce nu as fi devenit pe post de Don Quijote sa ma lupt cu morile de vant. Usor usor am inceput sa inteleg ca locul meu nu mai este acolo si sa las toate ingijoraile in grija Lui si sa cer calauzire cum sa ies din aceasta situatie. Intr-o luna de zile am reusit sa inteleg ca trebui sa rascupar vremea si timpul pe care mi l-a dat Dumnezeu e mai pretios decat venitul decent si prioritatile materiale, iar sanatatea e un dar extrem de pretios.. Apoi mai stiu ca niciodata Domnul nu m-a lasat sa duc lipsa si s-a ingrijit de mine asa ca prin credinta am luat decizia sa imi inchei activitatea la locul de munca si ca e timpul sa invat sa traiesc si sa ma bucur de viata si de partasie cu El. Nu e pentru prima data in viata cand Domnul ma scote cu mana tare din situatii critice si imi ia valul de pe ochi pentru a vedea clar ce decizie sa iau.
Prioritatile mele cred acum ca sunt altele; precum cele de mai jos pentru a folosi timpul de aici asa cum trebuie dupa voia Lui, traind fiecare clipa si zi ca si cum ar putea fi ultima, sa tranfor timpul petrecut aici intr-o valoare vesnica.
Cand ma voi intalni cu Domnul Isus nu ma va intreba cat de mult am lucrat la servici si cat de buna am fost in meseria mea ma va intreba cum am folosit timpul de aici pentru a face ceva cu adevarat din punct de vedere spiritual spre slava Lui
De aceea zice: "Desteapta-te tu care dormi, scoala-te din morti, si Hristos te va lumina." (Efes.5:14)
Luati seama deci sa umblati cu bagare de seama, nu ca niste neintelepti, ci ca niste intelepti. (Efes.5:15)
Umblati, dar, dupa darurile cele mai bune. Si va voi arata o cale nespus mai buna. (1Cor.12:31)

“Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Ps. 90:12)