CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

marți, 15 noiembrie 2016

VERSETELE ZILEI


Iata ca zilele mele sunt cat un lat de mana, si viata mea este ca o nimica inaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricat de bine s-ar tine. (Ps.39:5)

Doamne, prin indurarea Ta se bucura omul de viata, prin ea mai am si eu suflare, caci Tu ma faci sanatos si imi dai iarasi viata. (Isa.38:16)


Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va! (Filip.4:4)

Bucurati-va intotdeauna. (1Tes.5:16)

Bucurati-va in nadejde. Fiti rabdatori in necaz. Staruiti in rugaciune. (Rom.12:12)

Multumesc Domnului Isus pentru fiecare clipa in care pot respira si trai , intr-adevar e o mare binecuvantare.


sâmbătă, 8 octombrie 2016

Hallelujah-Aleluia




Fiindca este scris: "Pe viata Mea Ma jur, zice Domnul, ca oricegenunchi se va pleca inaintea Mea si orice limba va da slava lui Dumnezeu." (Rom.14:11)



Andra Gogan - Aleluia
Poti sa-ncerci
Sa prinzi luna cazuta in put
Sau sa dai unui om necajit un banut 
Orcine poate visa, poate sa spere 
Daca-n sufletul tau sta de veghe Iisus
Nu-i nimic mult prea greu 
Si nici cerul prea sus 
Si-auzi ingerii cum cinta, Aleluia. 

Aleluia, Aleluia. 
Aleluia, Aleluuuuuia. 

Poti s-aduni flori superbe
Crescute-ntre spini
Sau sa rizi dupa ce ai incetat sa suspini
Si bine si rau te-ncearca 
Sa stii deopotriva
Daca-n sufletul tau sta de veghe Hristos
http://Versuri.ro/w/gggmdi 
Dup-o noapte de dus rasaritul frumos 
Si-auzi ingerii cum cinta, Aleluia. 

Aleluia, Aleluia. 
Aleluia, Aleluuuuuia. 

Pentru darul divin de a fi ceea ce esti
O porunca ai doar de urmat: Sa iubesti! 
Si-un dusman si un prieten
Cu aceeasi egala masura 
Doar asa-ti va zimbi neincetat Dumnezeu
Si-ai sa poti fi 
In soare sau ploaie mereu 
Si-auzi ingerii cum cinta, Aleluia. 

Aleluia, Aleluia. 
Aleluia, Aleluuuuuia.


Saida.'Hallelujah' in 3 languages.

Hallelujah(Aleluya) in 3 languages(English,Russian,Arabic).The Voice Kids Russia 2015
https://www.youtube.com/watch?v=74tM5lYmUw8

vineri, 23 septembrie 2016

Gandeste-te la ceea ce ai, nu la ceea ce ai pierdut


articolul de mai jos si imaginea preluate de aici: http://crestinablog.blogspot.ro/2015/10/gandeste-te-la-ceea-ce-ai-nu-la-ceea-ce.html?m=1

Din cand in cand „intamplator” Domnul ma face sa aiung pe unele bloguri in care unele postari parca ar fi fost scrise tocmai pentru mine. Sunt persoane inzestrate sa redea in cuvinte foarte precis unele trairi foarte exact  si sa spuna lucrurilor pe nume. De curand am mai „descoperit” un astfel de salas si am gasit lucruri foarte de folos de aceea vi le imartasesc si celor care „ intamplator” trec pe aici. Sper sa va fie si voua de folos. Iata mai jos mica postare  de care va vorbeam. Aveti mai sus si link-ul daca vreti sa vizitati sursa, credeti-ma nu o sa va para rau...

Gandeste-te la ceea ce ai, nu la ceea ce ai pierdut
Am pierdut un lucru esential pentru a-mi desfasura activitatea in continuare si nu a fost chip sa-l regasesc. Am descoperit in schimbat altceva : sentimentul pretuirii a ceea ce deja am si pe care l-am neglijat doar pentru faptul ca nu mi-a lipsit.
Pretuim picioarele pe care le avem cu mult mai mult atunci cand se intampla sa fim imobilizati la pat.
Pretuim mainile si intrebuintarea lor zilnica cu mult mai mult atunci cand se intampla sa suferim o fractura care face imposibila folosirea membrelor.
Pretuim vederea cu mult mai mult atunci cand se intampla sa ne fie afectat vazul sau cand ne pierdem ochelarii.
Pretuim glasul pe care il avemcu mult mai mult atunci cand avem o raguseala dincolo de care de-abia mai putem sopti cateva vorbe.
Dar, iata ca se intampla sa pretuim toate aceste lucrurisi sa le vedem adevarata valoare de-abia atunci cand nu le mai avem sau cand le pierdem.

De aceea sa pretuim acum ceea ce avem si sa fim multumitori pentru ceea ce deja folosim. Este valabil si in cazul relatiilor, bunurilor, simturilor, s.a.m.d. Gandeste-te la ceea ce ai, si nu la ceea ce ai pierdut.


duminică, 11 septembrie 2016

NU CONTEAZĂ CINE TE-A RĂNIT, CI CINE TE-A FĂCUT SĂ ZÂMBEȘTI DIN NOU

Articolul de mai jos e preluat de  aici
În fiecare zi ar fi bine să ascultăm măcar un cântec, să citim ceva bun, să vedem ceva frumos şi să spunem câteva cuvinte dulci, calde. Toată lumea vrea fericire, nimeni nu vrea durere, dar nu poţi să ai un curcubeu fără un pic de ploaie.
Mugurele devine floare. În viață câștigi, pierzi, suferi, dar cel mai important este că înveți. Restul e abur, fum. Se cuvine să avem ochi care să vadă ce este mai bun și inimă care să ierte ce este mai rău. Nu contează cine te-a rănit, ci cine te-a făcut să zâmbești din nou. Visează ca și cum ai trăi pentru totdeauna, trăiește ca și cum ai muri mâine. Timpul șterge, dar știe să păstreze, ca nimeni altul, ceea ce trebuie pierdut. Lasă să treacă ce a fost. Ai credinţă în ce va fi. Eroii sunt printre noi. Nu au costume speciale, nici dublă personalitate. Viaţa te poate surprinde oricând. Într-o clipă s-a terminat totul şi te trezeşti că Cineva te apasă pe piept. Resuscitare. Avem destule să ne spunem, nu-i aşa?
Modestia este cartea de vizită a omului deştept. Nu trebuie să faci tot drumul până la destinație. Fă primul pas și vei ști care este următorul. Unui bătrân măturător de străzi, într-o dimineață, i s-a prezentat la lucru un tânăr care vroia să înveţe meşteşugul măturatului. Tânărul luă măturoiul în mână, dar când se uită în depărtare și zări cât de lungă e strada îl apucă descurajarea spunând: „Nu o să terminăm de măturat strada aceasta nici în două zile, darminte într-o singură zi. Eu mă dau bătut”. Şi se aşeză trist pe marginea trotuarului. Atunci bătrânul îi spuse: „Păi nu trebuie să te uiţi în capătul străzii, căci aşa nu mai faci niciodată nimic şi te aşezi deoparte. Mai un vin, mai o ţuică, mai o  ţigară şi aştepţi să treacă timpul convins că nu se poate. Nu aşa! Ia mătura în mănă şi nu te uita înainte! Priveşte doar în jos, dă în stânga cu măturoiul, dă în dreapta cu măturoiul. Stânga-dreapta, stânga-dreapta şi fără să-ţi dai seama ai ajuns în capătul străzii”. Vezi astăzi, aici, acum, stânga-dreapta ce ai de făcut şi fără să-ţi dai seama ajungi la capătul străzii.
Inimile la început erau gemene. Și nu erau basme. Oamenii au creat legile și au definit părțile. Au apărut regulile, pedepsele. Conflictul a schimbat armele pentru a doborî țintele. Armurile de indiferență sunt spade care împiedică gloanțele privirii. Nu se văd rănile, dar curge sângele. E cald și mult. Ñici nu se văd semnele că s-ar încheia luptele. Ți se pare că este aproape la fel, dar la un alt nivel. Greșit. Tu nu mai ești cel de ieri și mâine nu vei mai fi cel de astăzi. Crești, evoluezi, înveți. Când dorurile frunții ți le topești, în suflet sunt simfonii de lacrimi fără de popas. Nu lăsa drapelul negru să coboare în inimă a toamnă târzie… Un vis pierdut e un roman trecut, citit, pus în raft. Treci mai departe.  Urmează și alte titluri și alte romane. Nu îți este poftă de citit?!
Rugăciuni. Se întâmplă minuni. Sufletele zâmbesc în felinare uitate de florăresele din colț în soare. Miraj. Plutim ușor. Singurătatea este pentru suflet ceea ce este dieta pentru trup. Momente de claritate. Mă uit pe vizor în sufletul meu și nu e nimeni acasă. În tandreţea serii pătrund încet, tip-til, pe un geam. Tăcerea apasă. Seara este ca o pasăre rănită. Număr amintiri și scad dezamăgiri. Îmi asum totul. Mă așez pe jos. În sufletul meu s-a făcut răcoare. M-aș muta într-unul mai cu vedere spre mare… Aleg să fac curat, șterg praful și aerisesc. Scutur. Scot toată mizeria, tot gunoiul afară. Lumină. Oxigen. Prea multe cuvinte complicate bune de pus într-o carte. Am dreptul la soarele de după ploi. Aprind un nou foc, încep un nou joc. Eu nu sunt al nimănui. Eu, sunt al Tău Doamne.
Să fim cu sufletele rânduite doar de gânduri pline. Lipsa de piper și sare din viață, ne pot păcăli cu miere. Sarea în bucate rămâne sacră. Îți spun ce vrei să auzi, spune-mi ce vreau să aud. Eu fac legătura, tu o desfaci. Am sentimentul acut, atent, direct. Tatuaj pe suflet. Tatuaj pe minte. Am scris „îmi pare rău” pe un nor. Am scris „te iubesc” pe o stea ca noaptea să-ți lumineze odaia inimii. Iubirea nu se ține în buzunar. Iubirea este ca o reacţie chimică. Soarele îmi zâmbește, mă iubeşte. Ce îți spun eu ție când te uiți în ochii mei ? Eu nu mă mai întorc înapoi în viitor. Viaţa este despre frumuseţe, despre zâmbet, despre puritate, despre dragoste, despre… Iartă-i pe cei care ţi-au greşit. Nu pentru că ar merita iertarea, ci pentru că tu meriţi liniştea.
Încheie fiecare zi cu iertare şi un gând bun. Nu contează cât de grea este viaţa ta, mâine este o nouă ocazie să o faci mai bună. Fii bun şi lucuri bune ţi se vor întâmpla. Emoţiile se împart cu cei din jur. Nu lăsa conflictul interior să te macine. Fii puternic! Cine nu îţi înţelege tăcerile nu îţi va înţelege niciodată cuvintele. Eu nu îţi dau nimic din ceea ce nu ai deja. Ai forţa interioară să dai pagina în cartea vieţii tale şi să scrii frumos, de la capăt cu aliniat. Şi nu uita de cele 6 nevoi esenţiale: siguranţă, diversitate, semnificaţie, conexiune-iubire, creştere, contribuţie-dăruire. Indiferent ce-ai fi făcut în viaţă meriţi să fii iubit ! O carte bună, o muzică bună, o discuţe antrenantă, bucuria în faţa naturii şi a frumuseţii de orice fel dau nobleţe sufletului. Iubire, atenţie, tandreţe !
Un prea puţin este întotdeauna mai bun decât un prea mult… Dumnezeu ştie mai bine decât mine ce vreau. Ce ai tu să nu-ţi fi dat Dumnezeu?! Dumnezeu niciodată nu se grăbeşte, dar întotdeauna ajunge la timp. Dumnezu nu spune niciodată „Nu!”, ci „Nu Acum!”.  E o mare diferenţă! Dumnezeu priveşte cu ochii iubirii şi ai milei nu spre cea ce ai fost, nici spre ceea ce eşti, ci spre ceea ce vrei să fii. Ai nădejde !
Hrisostom Filipescu

ACCEPTAREA PRIMUL PAS AL IERTARII

Dar Eu va spun: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, (Mat.5:44)

Binecuvantati pe cei ce va prigonesc: binecuvantati, si nu blestemati. (Rom.12:14)

Unele beneficii ale iertarii vazute din perspectiva linistii pe care o dobandesti
Trebuie sa ierti pe cei ce-ti gresesc nu pentru ca ei ar merita ci pentru linistea ta sufleteasca.

10 pași pentru ca să-i accepți pe cei care ti-au greșit

Articol preluat de  aici  nu subscriu ca iertarea nu exista, dar cred ca acceptarea face parte din iertare( am pus puncte puncte cu afirmatiile pe care eu nu le impartasesc. Dar cum majoritatea ideiilor sunt foarte bune am gasit articolul folositor). 1 Tesaloniceni 5:21 Ci cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun.
............................................................................................................................................................. Mai bine încearcă să accepți ce s-a întâmplat. Îți vei face ție un mare bine. Atunci cand poți accepta, tensiunea arteriala scade, nivelul de stres si suparare se reduce, iar fericirea si speranta revin. În momentul în care accepți, atunci supararea nu mai există și poți să rămâi concentrat pe fericire. În acest fel, viața va deveni mai puțin stresantă și pânza de sentimente negative va fi sfâșiată.
Iată cei 10 pași pentru ca să-i accepți pe cei care ți-au greșit.
1. Să știi exact cum te simți în legătură cu ce s-a întamplat și să descoperi motivul care a dus la apariția acelei situații. Gândește-te ce efecte a avut asupra ta această situație și cât de mult te-a afectat emoțional.
2. Pune-te în pielea celui care ți-a greșit, analizează motivele lui. Oare tu, în locul lui, având motivele lui, ai fi făcut la fel?
3. Ia-ți angajamentul că vei face tot ce trebuie pentru a te simți bine. Acceptarea situației îți va reda ție libertatea și te va elibera, este bună pentru tine, nu pentru altcineva.
4. Acceptarea nu înseamnă că te vei împăca cu persoana care te-a rănit sau că trebuie să taci și să accepți ce ți-a făcut.
De fapt, odată ce ai reușit să accepți, ți-ai găsit liniștea sufletească și poți reacționa în modul cel mai bun pentru situația creată.

5. Încearcă să ai perspectiva corectă în legătură cu ce s-a întamplat.
Recunoașterea faptului că supărarea provine din sentimentele rănite și din propriile tale gânduri negative este un pas înainte. Aceste gânduri nu fac decât să-ți producă mai multă durere, ele se învârt iar și iar în jurul subiectului, adâncind în fiecare moment rana. În momentul în care reușești să privești evenimentul negativ ca o lecție de viață, pe care era 
necesar să o trăiești, vei reuși să rupi cercul rememorare-furie-rememorare-furie.
6. Gestionează stresul
Dacă esti supărat sau furios, încearcă să practici meditația pentru a te liniști, lasă să treacă primul moment de furie sau de durere, și abia apoi analizează situația.
7. Renunță să mai ai așteptări de la ceilalți.
În momentul în care ai așteptări, înseamnă că Eul tău vrea recunoaștere, faimă și orgoliul tău cere ca lumea să-l aprecieze. De fapt, tu nu ai nevoie de acestea, ești bine așa cum ești, iar ceilalți acționează după cum gândesc, sau sunt educați. Ei nu sunt problema ta.
8. Concentrează-te mai degrabă pe găsirea unor noi căi de atingere a obiectivelor, decât pe experiențele neplacute pe care le-ai avut.
Dacă ai încercat într-un fel și ți-a ieșit prost, atunci nu insista. De ce crezi că dacă vei face din nou același lucru, rezultatul va fi diferit? Încearcă altceva, sau pornește pe altă cale pentru a ajunge la rezultatul dorit.
9....................................................................................
În loc sa te concentrezi pe sentimentele negative, învață sa vezi frumusetea si bunatatea din jurul tău. Capacitatea ta de a accepta lumea, cu bune și cu rele, va crește și nu vei mai fi atât de afectat de evenimentele neplăcute.
10. Nu există niciun eroism în acceptare
Pentru a ierta ai nevoie de o luptă cu tine însuți și oricât te-ai strădui, va rămâne mereu în tine un sâmbure de supărare. .......................................................................... Dacă ai acceptat, atunci nu mai ai ce să ierți. Sentimentele negative s-au risipit în vânt. Nu ești un erou dacă faci asta, ci, pur și simplu, ești cel mai bun prieten al tău, întrucât te alimentezi numai cu sentimente bune de dragoste și compasiune, sentimente care își aduc beneficii atât morale cât și fizice. Corpul tău devine mai sănătos și mai viguros, iar oamenii din jur mai prietenoși și te împing mai degrabă către succes.

joi, 1 septembrie 2016

EU SUNT UN OM, SUNT DOAR OM....



Eu sunt un om, sunt doar un om


https://www.youtube.com/watch?v=sM5l6wNKVNY
Eu sunt un om, sunt doar un om
Ajută-mi, te rog să văd mai mult ce pot a fi
Să cred mai mult în al meu Domn
Ajută-mi te rog să Te slujesc timp de o zi.
Un timp de o zi, Isuse
Atât este tot ce-mi doresc.
O dă-mi Tu puteri ce-am de făcut, să-nfăptuiesc.
Căci mâine nu ştiu Isuse,
Dacă va mai fi înc-o zi
Nu ştiu timpul când viaţa mea se va sfârşi.
Îmi amintesc cum pe pământ
Cu oameni umblai şi le vorbeai prin Duhul Sfânt.
O, vin’ şi azi, prezent să fii!
Să ne vorbeşti prin Duhul Tău timp de o zi.
Când sus în ceruri, voi fi chemat
Te voi privii, o Tată sfânt neîncetat
Uita-voi toate, dureri, necaz
Și lacrima ce-a curs ades pe-al meu obraz

miercuri, 24 august 2016

M-AM HOTARAT SA RASCUMPAR TIMPUL

Rascumparati vremea, caci zilele sunt rele. (Efes.5:16)
Purtati-va cu intelepciune fata de cei de afara; rascumparati vremea. (Col.4:5)
Azi la radio cineva spunea ca privind la o ora de varf trecatorii a vazut ca marea majoritate era foarte grabita. Doar copiii si batranii nu se grabeau.
Si asa este cand devenim persoane cu resposabilitati normal ca trebui sa ne ingrijim de cele trebuincioase, dar fara sa realizam sigur iuresul vietii ne face sa trecem nebanuit de usor de la ingrijire la ingrijorare, si de aici din teama din inertie nu mai realizam ce se intampla cu noi. Gonim in nestire speriati ingrijorati dornici sa le rezolvam pe toate, dar sfarsim epuizati depresivi si de multe ori cu sanatatea deteriorata. Ma intreb cand dispare candoarea copilariei si de ce nu suntem in stare sa o pastram dealungul vietii noastre..si ma intreb de ce uneori momentul trezirii la realitate apare doar spre batranete...Ca fiecare si eu am trecut prin aceste trepte ale vietii. Si eu am sacrificat chiar si sanatartea ca sa fac totul asa cum imi dictau cei din jur ca trebuie.  M-am conformat la regulile celor din jur incat ajunsesem sa nu mai traiesc efectiv deloc. In afara de munca dormit si mancat , astfel incat sistemul imunitar a scazut , au aparut bolile si tensiunea arteriara a crescut ingrijorator.
In iarna trecuta am ajuns la spital cu crize de rinichi, peste iarna am facut bronsite repetate care au necesitat ingrijire acasa, si a culminat cu spitalizare in urma unei tensiuni cu hemoragie pe nas. A fost un moment foarte dificil. Dar eu nu o data am fost  incredintata ca este peste puterea mea de intelegere, dar ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce Il iubesc pe Dumnezeu Romani 8:28.
Doar a fost un semnal de alarma ca ceva nu merge cum trebuie cu viata mea si directia in care ma indrept e posibil sa fie gresita. Viata mea cum am spus mai sus a devenit goala si lipsita  de o traire fireasca si spirituala. Ma aflam tot timpul in defensiva incercand sa ma apar de ce? De niste forte peste puterile mere care ma daramau cu fiecare zi. A fost un moment major in care am inceput sa ma intreb ce este gresit in viata mea si ce trebuie facut. Presiunile si obligatiile materiale ma tintuiau intr-un loc unde desi eram plina de ravna datorita exagerarii cu care eram fortata sa lucrez peste capacitatile mele, faceau ca tot trupul si psihicul meu sa devina neputincios. Am simtit ca e un timp inutil folosit intrun sistem sclavagist inuman care nu facea decat sa ma distruga lent dar sigur. Am cautat sa discut si sa indrept lucrurle dar in loc de rezolvare am primit doar umilinta frustrare si un regim dragonic de lucru . Stiu din experienta ca de cate ori incerc eu sa indrept lucrurile nu o pot face. Dar de fiecare data dorinta de a rezolva eu situatiile ma cuprinde uitand ca e imposibil sa te lupti cu astfel de forte pentru care esti doar o resursa si nimic mai mult pentru ei.  De la persoane am fost „retrogradate” la „resurse”. Asa ca in momentul in care am fost tintuita la pat, am inceput sa reflectez si sa incep sa las problema din mana mea si sa o incredintez Domnuui Isus pana ce nu as fi devenit pe post de Don Quijote sa ma lupt cu morile de vant. Usor usor am inceput sa inteleg ca locul meu nu mai este acolo si sa las toate ingijoraile in grija Lui si sa cer calauzire cum sa ies din aceasta situatie. Intr-o luna de zile am reusit sa inteleg ca trebui sa rascupar vremea si timpul pe care mi l-a dat Dumnezeu e mai pretios decat venitul decent si prioritatile materiale, iar sanatatea e un dar extrem de pretios.. Apoi mai stiu ca niciodata Domnul nu m-a lasat sa duc lipsa si s-a ingrijit de mine asa ca prin credinta am luat decizia sa imi inchei activitatea la locul de munca si ca e timpul sa invat sa traiesc si sa ma bucur de viata si de partasie cu El. Nu e pentru prima data in viata cand Domnul ma scote cu mana tare din situatii critice si imi ia valul de pe ochi pentru a vedea clar ce decizie sa iau.
Prioritatile mele cred acum ca sunt altele; precum cele de mai jos pentru a folosi timpul de aici asa cum trebuie dupa voia Lui, traind fiecare clipa si zi ca si cum ar putea fi ultima, sa tranfor timpul petrecut aici intr-o valoare vesnica.
Cand ma voi intalni cu Domnul Isus nu ma va intreba cat de mult am lucrat la servici si cat de buna am fost in meseria mea ma va intreba cum am folosit timpul de aici pentru a face ceva cu adevarat din punct de vedere spiritual spre slava Lui
De aceea zice: "Desteapta-te tu care dormi, scoala-te din morti, si Hristos te va lumina." (Efes.5:14)
Luati seama deci sa umblati cu bagare de seama, nu ca niste neintelepti, ci ca niste intelepti. (Efes.5:15)
Umblati, dar, dupa darurile cele mai bune. Si va voi arata o cale nespus mai buna. (1Cor.12:31)

“Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Ps. 90:12)  

marți, 23 august 2016

Cand incercarile prea grele

https://www.youtube.com/watch?v=biOnPu_TLkU

1. Când încercările prea grele ni se par
Și zilele-s prea lungi, poverile-s prea mari
Ne mângaie Isus, El se va arăta
Să-Și ia pe nori Mireasa, să-i șteargă lacrima

R: /: Când vom vedea pe nori fața lui Isus
Necazul greu de aici îl vom uita
Și doar privirea Lui atunci va lumina
Deci, călător pribeag, nu dispera. :/

2. Sub cerul furtunos când rănile mă dor
De valuri încercat, când stau fără ajutor
E Cineva în cer ce știe chinul meu
El vine printre valuri să-Și ia pe fiul Său.




3. Curând se va sfârși al vieții greu suspin
Vom trece peste râu, în țara de lumini
Acolo vom gusta din slava lui Hristos
Ispita va dispare, vom pune crucea jos.

CAT DE ATASAT ESTI DE LUCRURILE DE AICI?




Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. (Ioan.16:12)
Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi lucrurile viitoare. (Ioan.16:13)
In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. (Ioan.14:2)

Ca si crestin cand trec prin incercari realizez ca va veni vremea cand voi pleca de aici si durerile si necazurile or sa se sfarseasca atunci cand voi pleca la Domnul. Si cred ca e sincera dorinta asta de a merge  dupa ce sfarsim timpul petrecut aici. Si totusi am observat ca inima mea e legata nu numai de cei ce sunt aici, si asta e un lucru bun , deoarece trebuie sa ii iubim pe semenii nostrii. Dar am observat si un lucru care imi este mai greu sa il recunoasc ca sunt legata si de ceea ce imi apartine din punct de vedere material  vremelnic  de anumite obiceiuri de confortul meu, de „performantele” mele.
De cateva ori in viata a trebuit sa renunt dint-un motiv sau altul la locuinta in care ma obisnuisem si de care ma legasem emotional. Chiar la ultima mea locuinta unde investisem timp si bani si in care ma  simteam foarte bine am constatat ca inima mea  tanjeste dupa confortul lumii acesteia. M-am simtit foarte trista si apasata cand a trebuit sa schimb locul de resedinta, si imi era greu sa inteleg de ce afirmam cu gura si credeam cu minte ceva si inima mea era invaluita de tristete. Nu e rau sa iti amintesti si sa te bucuri de binecuvantari, dar cand acestea pun stapanire pe tine asta poate fi o problema. Eu cred ca uneori trecem prin anumite incercari tocmai pentru ca si credinta noastra sa fie reanviata readusa in parametrii normali si sa vedem adevarata dimensiune a vietii de aici si a celei ce va urma. Ma gandesc cand eram la scoala, pana am terminat,  a trebuit sa schimb , clase, profesori, colegi, manuale, si sa tot invat, pana sa beneficiez de toata aceasta experienta.  Si cu viata noastra aici pe pamant e la fel, trebuie sa depasim diferite trepte de invatare si sa schimbam, locuri, sa relationam cu multi oameni si sa crestem spiritual acumuland cunostinte dar si intelepciune.
Uitandu-ma de-alungul timpului am recunoscut ca de multe ori Domnul mi-a vorbit in multe feluri si uneori am inteles alteori nu. Si cand nu am stiut sa ascult soapta Duhului, sau nu am recunoscut dorinta Domnului pentru mine, evenimente mai putin placute m-au facut sa ajung sa iau totusi decizia corecta.
Am inceput sa inteleg un fapt ,care candva mi se parea bizar si de neconceput, ca uneori o incercare dureroasa de fapt te pazeste de ceva mult mai rau si daunator nu numai pentru trup dar si pentru viata spirituala.

Duhul Sfant care vine sa locuiasca in noi ne invat in timp sa putem purta si lucruri , adica sa le intelegem si sa le percepem spiritual. Toate experientele capata un sens la un moment dat si intelegem din ce in ce mai bine ca modelarea inimii uneori este anevoiasa, si de aceea pentru a face schimbarile necesare uneori anumite experiente inevitabil vor trece peste noi , nu ca sa ne doboare, nu ca o nedreptate, nu ca sa ne simtim abandoanati si frustrati, ci ca sa invatam sa iesim biruitori si sa ne aducem aminte ca , noi apartinem altei Imparatii si aici suntem doar trecatori, si ca de fapt ar trebui sa fim ambasadori al tarii in care ne vom duce si de care apartinem de fapt.

sâmbătă, 20 august 2016

VERSETE BIBLICE

Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. (Evr.11:1)





Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveticredinta in Mine. (Ioan.14:1)

duminică, 26 iunie 2016

UN CANTEC FRUMOS PENTRU SUFLET

https://www.youtube.com/watch?v=trvf5c9q2nI
Rege al Regilor

Psalmul 13.6: „Cânt Domnului, căci mi-a făcut bine“.
 Psalmul 22.22: „Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării“.
Psalmul 28.6: „Binecuvântat să fie Domnul, pentru că ascultă glasul rugăciunilor mele“.
Psalmul 42.11: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, pentru că iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu“.

 Psalmul 44.8: „Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu şi pururea slăvim Numele Tău“.
 Psalmul 47.1: „Bateţi din palme, toate popoarele! Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie!“

 Psalmul 47.6: „Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi! Cântaţi Împăratului nostru, cântaţi!“
Psalmul 56.4: „Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?“
 Psalmul 57.7: „Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele“
Psalmul 63.4: „Te voi binecuvânta dar toată viaţa mea şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile“
Psalmul 63.5: „Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze“.
Psalmul 66.2: „Cântaţi glorie Numelui Său, măriţi gloria Lui prin laudele voastre“.
 Psalmul 66.8: „Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!"
Psalmul 68.19: „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră“.
 Psalmul 69.30: „Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări“.
Psalmul 71.8: „Să mi se umple gura de laudele Tale şi-n fiecare zi să Te slăvească!“
Psalmul 71.14: „Şi eu voi nădăjdui pururi, Te voi lăuda tot mai mult“.

joi, 9 iunie 2016

O SIMPLA VIZITA LA UN MUZEU...

Vi s-a intamplat uneori sa simtiti ca sunteti pe aceiasi lungime de unda cu o persoana?
Mie mi s-a intamplat si cu acele persoane imi e usor sa comunic si ma simt foarte atasata de ele devenindu-mi prietene pentru sufletul meu. Am cunoscut o astfel de persoana cu ceva ani in urma, care in ciuda faptului ca e la mii de kilometrii departare o simt aproape. E beneficiul internetului ca am reusit sa  dau " intamplator" de ea, dar e bunavointa Domnului ca am ajuns sa o cunosc si sa ma bucur  de randurile care le asterne pe blogul ei. Deseori reda cu foarte multa ingeniozitate ce gandeste ea, sau traduce anumite relatari la fel de interesante pe care le-a apreciat.
Ador modul in care prietena mea Rodica reuseste sa vizualizezi unele evenimente comparandu-le cu trairea noastra aici. Si eu dupa anuminte evenimente traite personal sau de altii stau uneori si reflectez gandindu-ma: oare ce trebuie sa invat din  experienta asta a mea sau din a celorlati?. Si nu deseori sunt surprinsa cum mi se ia valul de pe ochi si vad cu totu ceva nou plin de invataminte. E bine sa fi pragmatic , dar la fel de bine e si sa cugeti dincolo de cuvinte si intamplari aparent fara nici o semnificatie. Dar asta se face in liniste si departe de iuresul cotidian. Nu putem auzi soapta duhului sfant in galagie...
Mai jos e unul din articole care reflecta modul interesant in care se pot revela concluzii interesante chiar si dintr-o simpla vizita la un muzeu...Uneorii Domnul ne vorbeste in diverse feluri dar oare suntem noi gata sa auzim si pricepe ce ne spune? Cand era aici pe pamant Domnul vorbea deseori in pilde. Oare de ce nu ar face-o si acum?



UN TICKET PENTRU... TITANIC

Joe Stowell 
(traducere de Rodica Botan)

     Cu ceva timp in urma, un prieten de-al meu a vizitat expozitia ramasitelor faimosei nave de calatorie Titanic. Fiecarui vizitator al expozitiei i s-a dat o un tichet - copie a biletelor originale -  cu numele pasagerilor sau ale membrilor echipajului, cei care, cu decenii inainte, s-au imbarcat pentru calatoria vietii lor… Dupa ce au facut turul expozitiei si au vazut argintaria, vasele, si alte obiecte expuse, vizita s-a incheiat cu ceva deosebit… a luat o intorsatura de neuitat.
     Pe un panou urias s-au afisat numele tuturor pasagerilor originali, incluzind statutul social si daca au calatorit la clasa intii sau a doua, sau daca au facut parte din echipajul vasului. In timp ce prietenul meu cauta pe panou numele persoanei al carui ticket il detinea el, a vazut o linie de-a lungul panoului care impartea aceste nume in doua. Deasupra acestei linii erau numele celor care au supravietuit acestui naufragiu, si dedesupt erau numele celor care s-au pierdut in naufragiu - s-au inecat.
     O paralela facuta cu viata noastra pe pamint este profunda. Nu face niciun fel de diferenta cum ne vede lumea si cum ne clasifica in functie de rang si statut. La sfirsit, ceea ce conteaza este daca esti salvat sau pierdut pentru eternitate. Asa cum a spus Isus: "Si ce ar folosi unui om sa cistige toata lumea daca si-ar pierde sufletul?" (Matei 16:26). Poate ca tu ti-ai incredintat viata Domnului Isus ca sa fii salvat. Dar ce se intimpla cu prietenul tau de linga tine? In loc sa discuti cu el lucruri de mica importanta… vorbeste-i mai bine despre destinatia finala...

sursa :http://www.peginduri.com/2010/12/un-ticket-pentrutitanic.html

miercuri, 8 iunie 2016

NICI O FAPTA BUNA NU RAMANE NEPEDEPSITA /PE CINE NU LASI SA MOARA NU TE LASA SA TRAIESTI

NICI O FAPTA BUNA NU RAMANE NEPEDEPSITA /
PE CINE NU LASI SA MOARA NU TE LASA SA TRAIESTI

"Sa nu dati cainilor lucrurile sfinte si sa nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si sa se intoarca sa va rupa. "(Mat.7:6)


Recunostinta măgarului
Vasile Militaru

Un măgăruș, odată, având abia un an,
Și care rămăsese, fără părinți, orfan,
Ne mai având nici hrană, nici pic de adăpost,
Și, numai din pomană trăind, mai mult în post,
S-a-mbolnăvit, sărmanul, umblând prin vânt și ploaie,
Și s-a lăsat să moară, pe-un maldăr de gunoaie…
Trecând însă pe-acolo un cal, cu-argint pe frâu,
Ce-avea livezi întinse, hambare mari cu grâu,
Și se plimba, ca omul sătul și fără păs,
Având căpițe multe de otavă și ovăs,
Îl prinse-atâta mila de bietul băietan
Sărac, uitat de lume, bolnav, ba și orfan,
Că l-a luat îndată de pe gunoi pe sus, Și drept la el acasă, milosul cal l-a dus.
Aici, dormind pe moale și cu-ngrijire bună,
S-a-nzdrăvenit măgarul, în mai puțin de-o lună.
Și, ca sa nu-nșir vorbe prea multe și deșarte,
Voi spune că măgarul fu dat să-nvețe carte…
La școală, măgărușul nu mai avea pereche, De multă-nvățătură ce tot băga-n ureche ;
Ba chiar, dormind cu cartea mereu sub căpătâi,
În fiecare clasă, fu premiat întâi !
Și, nu mai putea-n sine, prea milostivul cal,
Când fiecare dascăl îi tot spunea :
"Halal… Mai rar elev să aibă la carte-atâta har… Mai rar așa măgar !”
Și…. s-a făcut măgarul un mare cărturar !
Dar calul, cu atâta nu-i mulțumit în sine
Și, ca să-l fericească, îi face mai mult bine :
Îi caută, cu zestre, de mare neam soție,
Pornește nuntă-n lege, cu o-ntreagă herghelie.
Și, dar fără pereche, îi dă a lui moșie !
E fericit măgarul cum nici nu se mai poate,
Când viața lui e plină în totul, cu de toate…
Mergându-i numai bine, având în toate spor,
Cu tot mai multă vază în ochii tuturor,
Mi s-a trezit măgarul că-i mare dregător.
Și, cum poporul zice că e sub cer o scară,
Pe care unii suie, iar alții se coboară,
În timp ce Dregătorul e tot mai cu noroc,
Spre calul plin de milă, se năpustește-un foc ; Îi arde tot avutul, cu cel din urmă-arac,
Și bietul cal rămâne, ca nimeni de sărac…
Și, cât pe-aci, sărmanul să moară, de durere,
Dar i-a venit îndată o mare mângâiere :
Măgarul n-o să-l lase pe drum în vânt și ploaie,
Cum el a fost odată, pe-un maldăr de gunoaie…
"Ce bine-mi pare, Doamne, căci am putut prin Tine,
"Să fac și eu pe lume, măgarului un bine…
Mă duc acum la dânsul… la cine m-aș mai duce,
Pân-oi avea la creștet și eu, o sfântă cruce... ?
La el găsesc odihnă, otavă prin poiene,
Și mângâieri, să-mi zvânte o lacrimă prin gene…
" Așa gândea sărmanul de cal, mergând pe drum,
Văzând în față-i totul, ca-nvăluit în fum,
Dar când bătu la poarta ce-avea să-i fie scut,
Măgarul, fără suflet, nici nu l-a cunoscut !
Un an întreg, pe urmă, zăcu în vânt și ploaie,
Sărmanul cal, pe-aceleași mormane de gunoaie,
Pe-cari odinioara, măgarul bolnăvior,
Zăcea, trăgând să moară, făr-nici un ajutor.
Și-ntr-un amurg de toamnă frumoasă și târzie,
Când bietul cal intrase aproape-n agonie,
Trecu pe-acolo, mândru, măgarul cel bogat,
Care-ngâna un cântec domol, tărăgănat…
Dar când văzu de-aproape, pe calul muribund,
Cu răsuflarea stinsă, cu ochii duși afund, Măgarul zise-n sine :
"Tot moare până mâine… să-i fac și eu un bine,
Să nu se chinuiască prea mult pe-aci-n poteci…
" Și-i dete una-n frunte, de-l adormi pe veci…
 Așa fac și-unii oameni : luați de prin bordeie,
Și-nveștmântați în aur, prin sfântul milei har,
Ei nu-nțeleg pe lume, recunoștința ce e,
Cum n-a-nțeles aceasta, nici secul de măgar !

(Poezia preluata din brosura "De sub finicul Deborei")