Rascumparati vremea, caci zilele sunt rele. (Efes.5:16)
Purtati-va cu intelepciune fata de cei de afara; rascumparati vremea.
(Col.4:5)
Azi la radio cineva spunea ca
privind la o ora de varf trecatorii a vazut ca marea majoritate era foarte
grabita. Doar copiii si batranii nu se grabeau.
Si asa este cand devenim
persoane cu resposabilitati normal ca trebui sa ne ingrijim de cele
trebuincioase, dar fara sa realizam sigur iuresul vietii ne face sa trecem
nebanuit de usor de la ingrijire la ingrijorare, si de aici din teama din
inertie nu mai realizam ce se intampla cu noi. Gonim in nestire speriati
ingrijorati dornici sa le rezolvam pe toate, dar sfarsim epuizati depresivi si
de multe ori cu sanatatea deteriorata. Ma intreb cand dispare candoarea
copilariei si de ce nu suntem in stare sa o pastram dealungul vietii
noastre..si ma intreb de ce uneori momentul trezirii la realitate apare doar
spre batranete...Ca fiecare si eu am trecut prin aceste trepte ale vietii. Si
eu am sacrificat chiar si sanatartea ca sa fac totul asa cum imi dictau cei din
jur ca trebuie. M-am conformat la
regulile celor din jur incat ajunsesem sa nu mai traiesc efectiv deloc. In
afara de munca dormit si mancat , astfel incat sistemul imunitar a scazut , au
aparut bolile si tensiunea arteriara a crescut ingrijorator.
In iarna trecuta am ajuns la
spital cu crize de rinichi, peste iarna am facut bronsite repetate care au
necesitat ingrijire acasa, si a culminat cu spitalizare in urma unei tensiuni cu
hemoragie pe nas. A fost un moment foarte dificil. Dar eu nu o data am
fost incredintata ca este peste puterea
mea de intelegere, dar ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce Il
iubesc pe Dumnezeu Romani 8:28.
Doar a fost un semnal de alarma
ca ceva nu merge cum trebuie cu viata mea si directia in care ma indrept e
posibil sa fie gresita. Viata mea cum am spus mai sus a devenit goala si
lipsita de o traire fireasca si
spirituala. Ma aflam tot timpul in defensiva incercand sa ma apar de ce? De niste
forte peste puterile mere care ma daramau cu fiecare zi. A fost un moment major
in care am inceput sa ma intreb ce este gresit in viata mea si ce trebuie
facut. Presiunile si obligatiile materiale ma tintuiau intr-un loc unde desi
eram plina de ravna datorita exagerarii cu care eram fortata sa lucrez peste
capacitatile mele, faceau ca tot trupul si psihicul meu sa devina neputincios.
Am simtit ca e un timp inutil folosit intrun sistem sclavagist inuman care nu
facea decat sa ma distruga lent dar sigur. Am cautat sa discut si sa indrept
lucrurle dar in loc de rezolvare am primit doar umilinta frustrare si un regim
dragonic de lucru . Stiu din experienta ca de cate ori incerc eu sa indrept
lucrurile nu o pot face. Dar de fiecare data dorinta de a rezolva eu situatiile
ma cuprinde uitand ca e imposibil sa te lupti cu astfel de forte pentru care
esti doar o resursa si nimic mai mult pentru ei. De la persoane am fost „retrogradate” la „resurse”.
Asa ca in momentul in care am fost tintuita la pat, am inceput sa reflectez si
sa incep sa las problema din mana mea si sa o incredintez Domnuui Isus pana ce
nu as fi devenit pe post de Don Quijote sa ma
lupt cu morile de vant. Usor usor am inceput sa
inteleg ca locul meu nu mai este acolo si sa las toate ingijoraile in grija Lui
si sa cer calauzire cum sa ies din aceasta situatie. Intr-o luna de zile am
reusit sa inteleg ca trebui sa rascupar vremea si timpul pe care mi l-a dat
Dumnezeu e mai pretios decat venitul decent si prioritatile materiale, iar sanatatea e
un dar extrem de pretios.. Apoi mai stiu ca niciodata
Domnul nu m-a lasat sa duc lipsa si s-a ingrijit de mine asa ca prin credinta
am luat decizia sa imi inchei activitatea la locul de munca si ca e timpul sa
invat sa traiesc si sa ma bucur de viata si de partasie cu El. Nu e pentru
prima data in viata cand Domnul ma scote cu mana tare din situatii critice si
imi ia valul de pe ochi pentru a vedea clar ce decizie sa iau.
Prioritatile mele cred acum ca sunt altele; precum cele de
mai jos pentru a folosi timpul de aici asa cum trebuie dupa voia Lui, traind
fiecare clipa si zi ca si cum ar putea fi ultima, sa tranfor timpul petrecut
aici intr-o valoare vesnica.
Cand ma voi intalni cu Domnul Isus nu ma va
intreba cat de mult am lucrat la servici si cat de buna am fost in meseria mea
ma va intreba cum am folosit timpul de aici pentru a face ceva cu adevarat din
punct de vedere spiritual spre slava Lui
De aceea zice: "Desteapta-te tu care dormi, scoala-te din
morti, si Hristos te va lumina." (Efes.5:14)
Luati seama deci sa umblati cu bagare de seama, nu ca niste
neintelepti, ci ca niste intelepti. (Efes.5:15)
Umblati, dar, dupa darurile cele mai bune. Si va voi arata o cale nespus
mai buna. (1Cor.12:31)
“Învaţă-ne să
ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Ps. 90:12)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu