CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

marți, 23 august 2016

CAT DE ATASAT ESTI DE LUCRURILE DE AICI?




Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. (Ioan.16:12)
Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi lucrurile viitoare. (Ioan.16:13)
In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. (Ioan.14:2)

Ca si crestin cand trec prin incercari realizez ca va veni vremea cand voi pleca de aici si durerile si necazurile or sa se sfarseasca atunci cand voi pleca la Domnul. Si cred ca e sincera dorinta asta de a merge  dupa ce sfarsim timpul petrecut aici. Si totusi am observat ca inima mea e legata nu numai de cei ce sunt aici, si asta e un lucru bun , deoarece trebuie sa ii iubim pe semenii nostrii. Dar am observat si un lucru care imi este mai greu sa il recunoasc ca sunt legata si de ceea ce imi apartine din punct de vedere material  vremelnic  de anumite obiceiuri de confortul meu, de „performantele” mele.
De cateva ori in viata a trebuit sa renunt dint-un motiv sau altul la locuinta in care ma obisnuisem si de care ma legasem emotional. Chiar la ultima mea locuinta unde investisem timp si bani si in care ma  simteam foarte bine am constatat ca inima mea  tanjeste dupa confortul lumii acesteia. M-am simtit foarte trista si apasata cand a trebuit sa schimb locul de resedinta, si imi era greu sa inteleg de ce afirmam cu gura si credeam cu minte ceva si inima mea era invaluita de tristete. Nu e rau sa iti amintesti si sa te bucuri de binecuvantari, dar cand acestea pun stapanire pe tine asta poate fi o problema. Eu cred ca uneori trecem prin anumite incercari tocmai pentru ca si credinta noastra sa fie reanviata readusa in parametrii normali si sa vedem adevarata dimensiune a vietii de aici si a celei ce va urma. Ma gandesc cand eram la scoala, pana am terminat,  a trebuit sa schimb , clase, profesori, colegi, manuale, si sa tot invat, pana sa beneficiez de toata aceasta experienta.  Si cu viata noastra aici pe pamant e la fel, trebuie sa depasim diferite trepte de invatare si sa schimbam, locuri, sa relationam cu multi oameni si sa crestem spiritual acumuland cunostinte dar si intelepciune.
Uitandu-ma de-alungul timpului am recunoscut ca de multe ori Domnul mi-a vorbit in multe feluri si uneori am inteles alteori nu. Si cand nu am stiut sa ascult soapta Duhului, sau nu am recunoscut dorinta Domnului pentru mine, evenimente mai putin placute m-au facut sa ajung sa iau totusi decizia corecta.
Am inceput sa inteleg un fapt ,care candva mi se parea bizar si de neconceput, ca uneori o incercare dureroasa de fapt te pazeste de ceva mult mai rau si daunator nu numai pentru trup dar si pentru viata spirituala.

Duhul Sfant care vine sa locuiasca in noi ne invat in timp sa putem purta si lucruri , adica sa le intelegem si sa le percepem spiritual. Toate experientele capata un sens la un moment dat si intelegem din ce in ce mai bine ca modelarea inimii uneori este anevoiasa, si de aceea pentru a face schimbarile necesare uneori anumite experiente inevitabil vor trece peste noi , nu ca sa ne doboare, nu ca o nedreptate, nu ca sa ne simtim abandoanati si frustrati, ci ca sa invatam sa iesim biruitori si sa ne aducem aminte ca , noi apartinem altei Imparatii si aici suntem doar trecatori, si ca de fapt ar trebui sa fim ambasadori al tarii in care ne vom duce si de care apartinem de fapt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu