CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

duminică, 27 martie 2016

SA MULTUMIM CA EXISTAM SI SA IUBIM...


Da, sunt recunoscător că exist şi disperat că va veni o vară în care nu voi mai putea să urmăresc cum înnegreşte lumina chiparoşii la amiază, nu e firesc la vârsta mea? Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumuseţe sfârşitul, dar poate că aşa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice.

SCRISOARE DIN PRIMUL SECOL


SCRISOARE DIN PRIMUL SECOL: «Nimeni nu-l poate privi în ochi. Dacă mustră, inspiră frică, dar, îndată ce a mustrat, plânge.»
“Guvernatorul din Iudeea, Publius Ventulus către Cezarul Roman
Am înțeles Cezare că ai dori să știi despre bărbatul plin de virtute, cu numele Isus Cristos pe cre poporul îl ține de profet, iar învățăceii lui zic că este Fiullui Dumnezeu, creatorul Cerului și al Pământului. În adevăr, Cezare, în fiecare zi se aud despre acest bărbat lucruri minunate; în scurt se spune că El înviază morții și vindecă bolnavii.
Este de statură mijlocie, fața este plină de bunătate și iradiază o deminitate înălțătoare, astfel că, privind la El, te cuprind, fără să vrei, simțăminte de teamă dar și de iubire. Părul Lui, până la urechi, are culoarea nucilor mari, coapte, și de acolo până la umeri este de culoare deschisă, blondă strălucitoare. Îl poartă după datina Nazarinenilor, cu cărarea pe mijloc. Fruntea este netedă, fața fără încetituri și pete. Barba este de culoarea părului capului, creață, dar nu prea lungă și împărțită în mijloc. Privirea este serioasă și are puterea razelor soarelui. Nimeni nu-l poate privi în ochi. Dacă mustră, inspiră frică, dar, îndată ce a mustrat, plânge. Se zice că nimeni nu L-a văzut râzând niciodată, adeseori, însă, plângând.
Mâinile și brațele sunt frumoase, toți află petrecerea cu El plăcută și interesantă. Rar îl vezzi în public, dar dacă se prezintă undeva, se arată foarte modest. Are o ținută foarte frumoasă și maiestoasă. Mama sa ste cea mai frumoasă femeie din aceste părți.

Dacă dorești să-l vezi, Cezare, precum mi-ai scris odată, atunci mă înștiințează și eu ți-l voi trimite îndată. Deși n-a studiat niciodată, cu toate acestea cunoaște toate științele. El umblă desculț și fără acoperemânt pe cap. Mulți râd de El dacă îl văd de departe, dar îndată ce vin în apropierea Lui, tremură și totodată îl admiră. Se zice că în aceste părți nu s-a văzut niciodată un asemenea bărbat. Iudeii afirmă că n-au mai auzit de un învățământ ca cel primit de la El.
Mulți zic că El este Fiul lui Dumnezeu, alții că este amicul lui. Acești iudei mă supără în tot felul. Se zice că El niciodată nu este mulțumit și caută să îndestuleze pe fiecare. În tot cazul, stau gata, a îndeplini oeice poruncă referitoare la El.
Ierusalim, ziua a șaptea, luna a unsprezecea.
Publius Ventulus, guvernator în Iudeea.”
***
Post scriptum:
Scrisoarea s-a găsit în în Biblioteca “lazaristilor” din Roma și are o mare importanță istorică. Este o epistolă pe care ar fi scris-o Publius Ventulus, ca guvernator din Iudeea Cezarului, in care este vorba de Mântuitorul Isus. Epistola este scrisă in limba latină, din timpul in  care Isus Cristos își săvârșea lucrarea Sa pe Pământ înaintea poporului Israel. Scrisoarea este redactată mai sus.