Recent am vazut o reclama la filmul "Sunt o baba comunista", care mi-a placut si mi-am propus sa ma duc sa il vad.
Cineva a intrebat pe un site daca avem o amintire interesanta si hazlie legata de perioada comunista si mi-am amintit ca la un momendat cand am fost pusa sa completez un P.D.R . mi-am amintit un astfel de moment.
In zilele noastre avem P.D.R (Performance and Development Review) mai pe romaneste Revizuirea Performantei si Dezvoltarii. Cand am luat cunostinta cu "minunea" asta de "import", conform fluxului memoriei involuntare gandul m-a dus spre "Fisa postului" de pe vremea comunistilor. Atunci se dorea "omul nou" care in echipa sa faca "cincinalul in patru ani si jumatate" cu munca multa suplimentara; iar acum se vrea un "homo faber" care sa termine in opt ore volum de lucru de 16 ore. Sincer pentru mine e "aceiasi Marie cu alta palarie"
Legat de fisa postului in care trebuia sa spui nu numai ce faci dar si obiectivele "marete" ce trebuie sa le ralizezi, mi-am amintit un moment amuzant legat de aceasta. Periodic eram solicitati sa rescriem aceste fise si sa fim cat mai "inventivi" in a descrie sarcinile pe care le executam. Intr-o zi dupa ce seful nostru (care era singurul sef fara sa fie membru de partid pentru ca era baiat de preot)a citit aceste fise, vine exasperat in birou si il roaga pe unul din colegii nostri sa rescrie "fisa postului" deoarece el nu poate sa o dea mai departe. Motivul? colegul meu mentionase doua "activitati" foarte importante la vremea aceea
"fulg de nea" si
"frunzulita". Cati mai isi amintesc oare cum eram scosi la maturat strazile si dezapezit? La noi in biroul in care lucram era o atmosera linstita, si desi stiam cine primeste salariu "dublu" pentru functia de "turnator", ne permiteam totusi sa radem pe astfel de teme. Ziua aceea a fost extraordinar de amuzanta, mai ales ca acel coleg care a inserat in "fisa postului" lui aceste activitati a continuat pe un ton joivial, dar cu multa ironie subtila sa argumenteze beneficiile si importanta acestor activitati ale "omului nou".
Cred ca pe vremea comunistilor romanii mai stiau sa faca, pe ascuns cei drept, haz de necaz. Acum constat ca desi este " o libertate" exista o mai mare teama de a face haz de necaz, si de aceea poate uneori romanul cade in disperare si depresie. Eu incerc in continuare sa iau in deradere unele aberatii si situatii critice pentru a nu dispera intr-o lume in care umorul salvator pare sa dispara si asa zisa libertate nu e decat un cuvant care pe zi ce trece devine din ce in ce mai fals. De exemplu: esti liber sa muncesti oriunde , dar paradoxal nu mai gasesti de lucru decat in conditii de sclavagism bine mascat si camuflat exprimat fie prin plata mizera ce se ofera care nu iti permite nici sa iti achiti datoriile, fie prin volumul de munca extenuant la un salariu cat decat care sa iti permita sa iti achiti toate facturile si sa supravietuiesti decent.
Si atunci pe vremea comunistilor si acum in asa zisa democratie eram si suntem la fel ; niste marionete puse sa joace pana la epuizare pentru beneficiu conducatorilor. Dar e o vorba romaneasca care spune ca "nu mor caii cand vor cainii". Si daca Dumnezeu ne-a salvat si am trecut cu bine de "epoca de aur" ne va ajuta sa trecem si de aceasta "minunata democratie" si indiferent prin ce "vale trecem" sa nu ne pierdem speranta si sa facem" haz de necaz" caci totul e doar pentru o vreme....