O frumoasa aducere aminte despre
doamna Tony
Amintirile mele bat de multe ori la
usa gandurilor mele si imi aduc in atentie diverse intamplari mai bune sau mai rele si oameni buni sau mai putin
buni. Si constat de multe ori cum versetul din Romani 8:28 a fost todeauna
prezent in viata mea.
Am citit un articol al unei prietene
foarte interesant „Miroase a familie” si gandul m-a dus la copilaria mea unde
mama m-a crescut singura si a apelat de
multe ori la cei apropiati ,sa o ajute , locuind pentru perioade mai lungi de
timp la bunica si bunicul meu si matusa si unchiul meu in casa lor, unde Domnul
m-a ajutat sa simt de multe ori sa „miros atmosfera calda a unei familii”. Eram
prea mica si pe timpul cat era la serviciu era nevoie ca cineva sa vegheze
asupra mea si a nevoilor mele.
Sunt multi oameni care au intervenit
in viata mea si care au avut un efect placut asupra vietii mele lasandu-mi in
amintire o mireasma placuta pentru care ii multumesc lui Dumnezeu.
Azi
mi-am amintit de doamna Tony. Era
pe vremea cand stateam la matusa si unchiul meu la curte. Era mama unui baietel,care
era coleg de clasa cu mine, si care deseori ma invita sa fac lectiile sau sa
petrec in bucataria ei ceva timp impreuna. Nu imi mai amintesc discutiile clar
cu dansa, dar nu pot uita dragostea din privirea ei si bunatatea si caldura cu
care ma primea, in bucataria ei unde trebaluia mai tot timpul. Cand uneori mai
faceam lectiile cu baiatul ei se apleca si spre mine cu rabdare si imi explica
ce nu intelegeam. Facea niste bucate
minunate si ma simteam tare bine in prezenta ei. Pentru mine atentia doamnei
Tony era extrem de placuta. Unchiul si matusa mea sunt niste oameni deosebiti
si au fost minunati cat am stat la ei si ma rog ca Domnul Isus sa-i
rasplateasca si sa-i tina sanatosi si acum la varsta inaintata pe care o
au. Doamna Tony pentru mine era la acea
varsta ca un teritoriu nou de exploatat era ceva neobisnuit ca un strain sa iti acorde atata atentie. Ma coplesea ca
cineva din afara familiei imi acorda atata atentie si afectiune. Imi raspundea
la unele intrebari, ma corecta cu blandete la teme. Poate ca vazuse la mine
lipsa mea de incredere in mine, „aripile” frante si vroia sa ma ajute sa capat
respectul de sine. Am petrecut multe ore minunate in casa doamnei Tony, si
chiar dupa ce am plecat de acolo peste ani am reusit sa revin si sa o vizitez
cu recunostinta. Ultima oara cand am cautat-o acum cativa ani nu am reusit sa o
gasesc si nici nu mai comunic cu fiul dansei. Dar amintirea ei ca si a multor
oameni deosebiti a ramas adanc incrustata in inima mea.
 |
| Eu 8 ani mama 28 ani |
Imi amintesc ca eram in clasa a treia si ne-a
intrebat invatatoarea ce am vrea sa devenim cand ne vom face mari. Imi amintesc
cu cata siguranta si admiratie mi-a trecut prin cap doamna Tony si am raspuns
ca eu vreau sa fiu casnica. Pentru ca atunci cand am intrebat-o o data pe
doamna Tony ce lucreaza imi spusese ca e casnica, mi s-a parut cea mai grozava
slujba fata de celelalte pe care le stiam pana atunci deoarecece munceai acasa
si stateai alaturi de familie, si de aceea mi s-a parut ca ceea ce face ea e cea
mai frumoasa meserie.
Am scris aceste cateva randuri in
dorinta de ai aduce un omagiu acelei doamne care a rupt din timpul ei si a
coplesit cu bunatate si dragoste un copil pe care l-a ajutat sa vada ca oamenii
pot fi buni chiar daca nu sunt din familia ta.
Din pacate nu am nici o poza cu dansa
dar am o poza in casa dansei facuta de catre sotul ei mie si mamei mele .
