6 minute…
Vorbitorul primise de la Dumnezeu un cuvânt, să nu pună el capăt îmbrățișării. S-a mai scurs 1 minut. Membrii echipei începeau să își arunce priviri întrebătoare. Duhul Domnului continua să-i repete celui ce vorbise mulțimii să nu fie primul care să întrerupă momentul. S-au mai scurs 2 minute. Oamenii care așteptau la rând au început să dea semne de nerăbdare… Și de indignare.
Vorbitorul rămânea în aceeași postură, îmbrățișându-l pe omul care nu voia ca acest moment să se sfârșească. Încă 1 minut – dificil pentru toți cei din jur, inclusiv pentru vorbitor. Îndemnul stăruia în continuare: Nu te desprinde primul din îmbrățișare!
1 nou minut scurs până la capăt. 6 minute de îmbrățișare… Omul decide că a fost suficient. Își ia rămas bun cu fața radioasă.
Vorbitorul Îl întreabă pe Dumnezeu ce-a fost asta, de ce a trebuit să se poarte așa cu omul acela. Răspunsul Lui: „Acest om n-a avut niciodată în viață un tată. Trebuia să-i arăt prin tine că dragostea Mea pentru el e fără limite, că nu are un timp mărginit la dispoziție, ci stau la dispoziția lui oricât are nevoie de Mine. 6 minute i-ai fost tată.”
un comentariu interesant la aceasta postare:
liviuspuraci
Vorbitorul rămânea în aceeași postură, îmbrățișându-l pe omul care nu voia ca acest moment să se sfârșească. Încă 1 minut – dificil pentru toți cei din jur, inclusiv pentru vorbitor. Îndemnul stăruia în continuare: Nu te desprinde primul din îmbrățișare!
1 nou minut scurs până la capăt. 6 minute de îmbrățișare… Omul decide că a fost suficient. Își ia rămas bun cu fața radioasă.
Vorbitorul Îl întreabă pe Dumnezeu ce-a fost asta, de ce a trebuit să se poarte așa cu omul acela. Răspunsul Lui: „Acest om n-a avut niciodată în viață un tată. Trebuia să-i arăt prin tine că dragostea Mea pentru el e fără limite, că nu are un timp mărginit la dispoziție, ci stau la dispoziția lui oricât are nevoie de Mine. 6 minute i-ai fost tată.”
un comentariu interesant la aceasta postare:
liviuspuraci
“Oamenii care asteptau la rand au inceput sa dea semne de nerabdare… Si indignare.” Pare normal. Putini vad “dincolo”. Imaginea desprinsa dintr-un alt tablou asemanator, ramas celebru, dupa ce o femeie pacatoasa imbratiseaza picioarele Mantuitorului, da nastere acelui dialog, ramas ca un monument peste vremuri: “Cui i se iarta mult iubeste mult, dar cui i se iarta putin iubeste putin.” (este scris intr-una din evanghelii, cei interesati sa caute si sa citeasca in intregime. Se merita). Ce-i interesant si greu pentru omul egoist sa inteleaga de ce Dumnezeu alege sa satisfaca placerea sufletului unui singur om in detrimentul multimii.
