O URARE DEOSEBITA

Fie, anul care vine,

(De ne-o fi îngăduit!)

An de sfântă priveghere,

Cu mult har și fericit.

Fiți fecioare înțelepte!

S-aveți candelele pline!

Se ”zvonește” prin . . . biserici:

Mirele-i la ușă! Vine!

Maranata!

 ( de Ioan Clapa)

(multumesc Rodica)

VERSETELE ZILEI

Foto Cristi Davidovici "Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra, El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina şi dreptul tău ca soarele la amiază." Ps. 37:4-6

HE LIVES...

ISUS A VENIT

Sarbatoarea nasterii Domnului Isus sa va aduca numai bucurii.
"Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!
 Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii. Domnul este aproape.
Nu va ingrijorati de nimic; ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri.
Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus."
(Filipeni 4:4...7)

ANIL KANT- YESU AAYA HAI

COLIND

Persida Murasan Colind Bine-ai venit Isus

BINE AI VENIT

(preluat de pe youtobe: http://www.youtube.com/watch?v=yG0d9Vl-w8g)

VERSETUL ZILEI

“Dar îngerul le-a zis: “Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul.”
(Luca 2:10-11 Biblia Cornilescu)

“Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi ! Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.”
(Luca 2:10-11 Biblia Ortodoxă)

CE SARBATORIM CRACIUNUL? SAU NASTEREA DOMNULUI ISUS?

Crăciunul – Ce-l face important
De Pastor David L. Brown, Ph.D.
Acest articol poate fi reprodus dacă se face în întregime, incluzând această notă. Acesta nu poate fi reprodus pentru revânzări. Pamfletul tipărit este disponibil de la Logos Communication Consortium, Inc. P. O. Box 173, Oak Creek, WI 53154.
Ce face Crăciunul important?
Este oare data?
Unii cred în mod greşit că 25 decembrie a fost ziua când s-a născut Hristos. Adevărul sincer este că nimeni nu este exact de sigur când s-a născut Hristos. Biblia este bizar de tăcută în acest subiect!
Da-ţi voie să împărtăşesc câteva note istorice interesante. Ştiaţi că bisericile Apostolică şi cea timpurie nici măcar nu au sărbătorit ziua de naştere a lui Hristos? Singura recunoaştere a naşterii sale pe care am putut să o descopăr a fost la un secul după ce Hristos s-a înălţat la ceruri. Un om al bisericii din Roma i-a îndemnat pe oamenii din congregaţia sa să cânte rugăciuni muzicale, lăudându-l pe Dumnezeu pentru naşterea Domnului Isus. Nici o dată specifică nu era conectată cu încurajarea sa.
Este curios să notam faptul că Bisericile Ortodox Răsăritene cred că Isus s-a născut pe 6 ianuarie şi Bisericile Armene sărbătoresc naşterea Sa pe 19 ianuarie.
Un cercetător biblic, Frank R. Klassen, crede că Hristos s-a născut la 1 Aprilie, anul 5 î. Hr. De fapt este chiar teoria sa care dă socoteală de „Ziua Proştilor din Aprilie”, deoarece aceia care îşi aminteau de ziua de naştere reală a lui Hristos erau pociţi drept „Proştii lui Aprilie”.
Este oare aceasta posibil? Vă pot spune aceasta din cercetarea mea… Nimeni nu este capabil să determine originea Ziua Proştilor din Aprilie! ESTE posibil, deşi nimeni nu ştie sigur.
Cum a început sărbătorirea Crăciunului pe 25 decembrie?
Mulţi Romano-Catolici ar vrea să indice spre Papa Liberius, care în anul 354 d. Hr. a decretat Crăciunul spre a fi sărbătorit pe 25 decembrie. În realitate Împăratul Roman, Constantin a fost cel care a declarat 25 decembrie a fi data de naştere a lui Hristos în anul 336 d. Hr. Care a fost motivul său pentru aceasta? Aceasta s-a bazat pe presiunea politică! Mulţi membrii de biserică zeloşi au îndemnat decretul.
De ce 25 decembrie? Acea zi era deja observată ca o sărbătoare păgână… „SĂRBĂTOAREA lui SATURN, NAŞTEREA SOARELUI NECUCERIT”. Această sărbătoare păgână începea cu două săptămâni de festivităţi care includeau banchetul, băutul, absenţa de la muncă, prezentări muzicale speciale şi schimbarea de daruri.
Vă veţi aminti că Constantin a fost primul împărat „creştin” al Imperiului Roman. Drept rezultat al unei viziuni al crucii, înscrisă cu „In hoc signo vinces” care înseamnă în latină prin această emblemă vei cucerii în 312 d. Hr., Constantin a dat sprijinul deplin Creştinismului şi l-a proclamat ca fiind religia oficială a Imperiului. Se spune că el chiar a ordonat armatei sale să călărească pe spatele cailor printr-un rău pentru a-i „boteza” în Creştinism. A fost dorinţa lui Constantin de a „creştiniza” 25 decembrie ca oamenii să nu piardă o sărbătoare şi să poată să-l onoreze pe Hristos, Lumina Lumii, în locul zeului păgân Saturn şi Soarele!
Puteţi vedea dar că 25 decembrie este un SAC AMESTECAT. Aceasta NU este ziua care face ca Crăciunul să fie important!
Cum rămâne cu numele?
De unde provine numele de Crăciun [Christmas, în limba engleză, n. tr.]? Acesta provine din latinescul „Christes Masse” adică Masa lui Hristos. Aceasta a provenit din sărbătoarea Romano-Catolică cu acelaşi nume din anii 100 d. Hr. „Crăciun” nu este găsit în Biblie, şi nici nu este prescris ca o zi sfântă.
NU este NUMELE care face Crăciunul să fie important! Dar ce îl face important!
Este oare Moş Crăciun?
Acest „Vesel Spiriduş Bătrân” nu a existat niciodată. Atunci de unde îl avem noi? Ei bine, se pare că este o multă luptă în jurul tufişului. Cam aşa stau lucrurile. . . A existat un om de biserică pe nume Nicolae în Myra, care este în Asia Mică. El a trăit în anii 300 d. Hr. Nu se ştiu prea multe despre el, decât că el şi-a dat posesiunile sale copiilor săraci din parohia sa. El a fost „numit sfânt” probabil pentru că a adus doi copii înapoi la viaţă care au fost ucişi în mod vicios. În vremurile medievale el era Sfântul Patron Romano-Catolic al copiilor, negustorilor şi al marinarilor.
Sf. Nicolae avea o zi specială în 6 decembrie, care coincidea cu o Sărbătoare Romană, în care se dădeau daruri în secret. Nu am putut să descopăr nici o informaţie care să spună data când această tradiţie romană de dăruire de daruri în secret a fost transferată în ziua de Crăciun cu „Sfântul Nicolae” privit ca dătătorul. Dar se pare că tranziţia a avut loc în vremurile Americii Coloniale.
Ştim că olandezii l-au dus în Coloniile Americane drept „Santa Niklass” … prescurtat şi spus laolaltă, format SanteKlas sau Santa Claus (Moş Crăciun la români, n. tr.) aşa cum o spunem noi astăzi. Copiii olandezi aşteptau pe acest om prietenos să-i viziteze în ajunul lui 5 decembrie şi şi-ar aranja papucii lor de lemn în faţa şemineului şi aduce noroc casei.
Până aproape în prezent Santa Claus s-a dezvoltat aşa cum îl ştim noi. În 1822 un lucrător american numit Clement C. Moore l-a descris pe Santa în moc complet cu un costum îmblănit şi sania sa cu reni, căci copiii lui într-un poem l-au numit „O vizită de la Sf. Nicolae”. În 1823, la cererea prietenilor, Moore a publicat poemul său numit „Noaptea dinainte de Crăciun” în Troy, New York Sentinel. Acest iubit poem este fundamentul prezentului nostru Santa Claus (Moş Crăciun).
Pe cât este de interesant Santa Claus, şi istoria din jurul lui, NU SANTA face Crăciunul important!
Oare tradiţiile Crăciunului îl fac să fie important?
Există multe tradiţii interesante care încercuiesc sezonul de Crăciun. Aţi putea scrie o carte întreagă despre ele. Aş dori să iau în considerare doar câteva dintre ele şi să le explic originea lor.
Pomul de Crăciun
Un ritual roman timpuriu era acela de a se face schimb de ramuri de pomi veri în 1 ianuarie. Eu credeau că o să le aducă noroc.
Poporul Scandinaviei se închinau odată la pomii care erau mereu verzi. Ei credeau că spiritele ca dumnezeii locuiau în ei aşa că oamenii şi-au adus pomi în casa lor pentru a-i încânta pe aceste spirite şi să caute binecuvântarea lor. Când Evanghelia lui Hristos a ajuns la poporul Scandinav, ei au făcut din pomul care este verde întotdeauna parte a Festivalurilor lor Creştine.
Profetul Vechiului Testament Ieremia menţionează de asemenea de păgânii antici care făceau idoli şi se închinau lor. În Ieremia 10:3-5, aceasta este o referinţă la butucii Aşera, nu la pomii de „Crăciun”.
Dar cum a ajuns „Pomul de Crăciun” acolo unde este el astăzi? Germanii sunt responsabili pentru aducerea pomului de Crăciun în Lumea Nouă. Teologul german şi reformatorul Martin Luther (1483-1546) a fost probabil cel care a popularizat „Pomul de Crăciun” aşa cum îl ştim noi. Cam aşa este povestea. . . Într-un ajun clar, vioi de Crăciun, Martin Luther mergea acasă pe sub cerul plin de stele. Era aşa de frumos. În timp ce mergea el a încercat să se gândească cum să prindă frumuseţea acelui eveniment şi să o aducă copiilor lui acasă. Deodată s-a gândit la un pom mare verde care strălucea cu lumânări. El a purces să găsească un pom, l-a tăiat şi l-a dus acasă ca să-l decoreze. Copiii lui au fost încântaţi.
De aici avem începutul „Pomului de Crăciun” al zilelor noastre moderne cu toate îngrijirile.
Pe cât de interesant şi de frumoşi sunt Pomii de Crăciun, ei NU sunt motivul pentru care Crăciunul este important!
Vâscul
Nimeni nu ştie cum a devenit acesta parte a Crăciunului. Original acesta era un simbol păgân al pasiunilor erotice. Celticul antic, Preoţii Druid (vrăjitoare de sorţi) îl foloseau ca un farmec pentru a simboliza pasiunile păgâne.
Englezii primitivi credeau că aceasta poseda proprietăţi de vindecare, în timp ce romanii timpurii au privit vâscul ca un simbol de pace şi voie bună.
Oarecum din toate acestea a venit şi obiceiul nostru modern că o femeie care trece pe sub el ar trebui să fie sărutată şi dacă era nemăritată aceasta era un semn că trebuia să se mărite curând.
Aceasta cu siguranţă că NU este ceea ce face Crăciunul să fie important!
Butucii Yule
Obiceiul antic al norvegienilor şi al anglo-saxonilor era acela de a arde un buştean de stejar odată pe an în onoarea lui „THOR – Zeul Tunetului”. Atunci când aceşti oamenii au intrat în contact cu Evanghelia Mântuirii lui Isus Hristos, ei au „creştinizat” acest obicei şi l-au făcut o parte a Crăciunului lor, tradiţiile Yuletide (perioada Crăciunului).
Aceasta ESTE mai mult pentru Crăciun decât arderea unui mare butuc… cu siguranţă!
Felicitarea de Crăciun
Sunt aceste mici bijuterii ceea ce face Crăciunul special? În acest an americanii vor petrece circa 1 miliard de dolari pe felicitări şi alte 500 de milioane de dolari pe trimiterea lor! Wow. . . aoleu! Aceasta nu a fost decât din 1865 când Louis Prang din Boston a tipărit şi a vândut Felicitări de Crăciun în Statele Unite. Este aceasta ceea ce face Crăciunul important?
Este oare spiritul de dăruire?
Mulţi vor agrea asupra faptului că această practică ne-a cam scăpat din mână. Crăciunul este supra-comercializat. „Spiritul de indulgenţă” a devenit regula, cu chitanţele de la cărţi de credit care să o dovedească. Crăciunul este ÎNCÂNTAREA NEGUSTORULUI şi DISPERAREA FUNCŢIONRULUI, ca să nu mai menţionăm cursa de şoareci de după Crăciun! 10 miliarde de dolari vor fi cu uşurinţă cheltuiţi în America în acest Crăciun pentru mai mult de 1 miliard de daruri, plus 150 de milioane da dolari valoarea hârtiei de împachetat. Nu mă mai întrebaţi de băuturile alcoolice care vor fi cumpărate şi consumate între Crăciun şi Anul Nou.
Ce ar fi spus Puritanii din America timpurie dacă ar fi văzut Crăciunul de azi? În vremurile coloniale ei numeau sărbătoarea sa „Zdrenţe Murdare” datorită caracteristicilor de păgânism pe care le implicau. Ei chiar au emis „Legi Albastre” interzicând ţinerea Crăciunului, făcând plăcinte mărunţite şi coacerea de budincă de prune. Puţin cam dur? Cred că da! Însă tot mai rămâne marea întrebare. CE FACE CRĂCIUNUL SPECIAL?
Dacă dezbrăcăm ziua, numele, Santa şi renii, pomul, vâscul, butucii Yule, felicitările şi toată comercializarea şi ce crezi că ar mai rămâne? Unii ar spune, „Doar un MARE EXCES DE DURERE DE CAP!” Şi ei ar fi parţial corect, căci atunci când luam lucrurile în faţă, pentru mulţi, 25 decembrie este doar o scuză de a avea o petrecere, să se îmbete, să cheltuie banii pe care nu-i au sau de care au nevoie în altă parte, se îmbuibă şi îşi iau liber de la lucru. Pentru alţii este un timp de „Nevroză de Crăciun”, singurătate, frică, deznădejde şi stres emoţional.
De ce să nu aruncăm într-un gunoi toată mizeria?
Simplu pentru că Crăciunul este mai mult decât o zi de tradiţionalism, comercialism, materialism şi indulgenţă. CRĂCIUNUL PIVOTEAZĂ ÎN JURUL UNEI PERSOANE, DOMNUL ISUS HRISTOS. CRĂCIUNUL ESTE UN TIMP DE A-L ÎNĂLŢA PE EL ŞI CEEA CE A FĂCUT EL PENTRU LUME. Hristos ESTE CEEA CE FACE CRĂCIUNUL SPECIAL!
Crăciunul din aceste zile a ajuns să-l includă pe Hristos, măcar într-o oarecare măsură, în ciuda acelora care ar încerca să-L izoleze de el. Lumea este cel mai puţin conştientă de Hristos. Milioane cântă frumoasele versete ale lui Philips Brooks, „O mic oraş din Betleem… O vin’ la noi, te naşti în noi, Domnul nost’ Emanuel”. Milioane mai multe vor repeta, „căci un copil ni s-a născut. Un fiu ni s-a dat. Şi numele lui va fi numit MINUNAT…”
Nu abandona Crăciunul şi nu fi învins cu relele abuzului său, mai degrabă învinge răul cu bine (Romani 12:21). Priveşte la Crăciun ca o oportunitate de a ÎNĂLŢA PE HRISTOS. Îmi amintesc de scrisoarea lui Pavel către credincioşii romani care se ocupau cu „zilele speciale” – Romani 14:5. Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
Nu ziua este ceea ce e important, nici obiceiurile care sunt observate. Ceea ce ESTE IMPORTANT este revelat în următorul verset, Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face… Romani 14:6. Dacă avem de gând să sărbătorim Crăciunul, trebuie să-l sărbătorim într-un fel care-L onorează pe Hristos! Aceasta este ceea ce s-a întâmplat în majoritatea creştinilor cu privire la Crăciun. Atunci când Evanghelia lui Hristos i-a atins pe păgâni ei au „creştinizat” tradiţiile lor şi le-au redirecţionat să arate spre Hristos. Nu sunt neapărat de acord cu reaccentuarea din anumite cazuri însă eu îl cunosc pe Hristos ca înălţat, mărit şi lăudat. Astăzi trebuie să facem la fel… SĂ-L PUNEM PE HRISTOS PE PRIMUL LOC. Să-L facem preeminent pentru că EL ESTE CEEA CE FACE CA CRĂCIUNUL SĂ FIE IMPORTANT.
Consideraţi de ce Hristos face Crăciunul important
„Cel mai Mare Dar” al Crăciunului este Hristos. Matei 1:21 ne spune de ce – „şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”. Din nou în Matei 1:23 descoperim că el trebuia să fie numit EMANUEL, care înseamnă Dumnezeu este cu noi. Hristos s-a născut din fecioara Maria ca Dumnezeu în formă umană pentru a ne salva de vina, pedeapsa, puterea şi în cele din urmă de prezenţa păcatului. De aceia s-a referit apostolul Pavel la Hristos ca „Darul Nespus” în 2 Corinteni 9:15. Chiar şi apostolul Ioan ne spune de ce a venit Hristos „Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie mântuitorul lumii … Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea (omenirea), că a DAT pe singurul Lui Fiu, pentru ca ORICINE CREDE în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” 1 Ioan 4:14 şi Ioan 3:16. Luca a scris „Astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un mântuitor, care este Hristos, Domnul” Luca 2:11. Hristos este SINGURUL Mântuitor! În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi – Fapte 4:12.
Ai nevoie de un Salvator?
Desigur dacă eşti o fiinţă umană! De ce? „Pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” Romani 3:23.
„Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” Romani 6:23.
Crăciunul poate însemna iertarea păcatelor TALE şi o VIAŢĂ NOUĂ din abundenţă pentru tine. Dacă încă nu l-ai primit pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel înviat, Dumnezeu în trup, de ce nu i-ai cere lui să-ţi ierte păcatele… de ce să nu te pocăieşti şi să te întorci la Hristos şi să-i ceri lui să te salveze chiar acum?
Rugăciune sugerată
Dragă Doamne Isuse,
Ştiu că sunt un păcătos. Mulţumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele. Aleg acum să mă întorc de la păcatele mele şi îmi deschid inima mea şi te primesc ca Domn şi Mântuitor al meu. Preia controlul vieţii mele şi ajută-mă să fiu tipul de persoană pe care tu vrei să fiu. Amin.
Exprimă această rugăciune dorinţa ta personală? Dacă este aşa, roagă-te sincer aceasta şi Isus Hristos va veni în inima ta aşa cum a promis el. Biblia spune în Ioan 1:12 „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”.
Un plan de crăciun
O, încă ceva. Ce ar fi ca în acest Crăciun să îţi iei Biblia şi să citeşti relatarea Zilei de Naştere a lui Hristos găsită în Matei 1:18 la 2:23 şi Luca 1:26 la 2:20. Citeşte-o şi întregii familii.

(preluat de pe blogul fratelui Sali)

VERSETELE ZILEI

Psalmii 139

1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti,

2. stii cand stau jos si cand ma scol, si de departe imi patrunzi gandul.

3. Stii cand umblu si cand ma culc, si cunosti toate caile mele.

4. Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba, si Tu, Doamne, il si cunosti in totul.

5. Tu ma inconjori pe dinapoi si pe dinainte si-Ti pui mana peste mine.

6. O stiinta atat de minunata este mai presus de puterile mele: este prea inalta ca s-o pot prinde.

7. Unde ma voi duce departe de Duhul Tau si unde voi fugi departe de fata Ta?

8. Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca in Locuinta mortilor, iata-Te si acolo;

9. daca voi lua aripile zorilor si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii,

10. si acolo mana Ta ma va calauzi, si dreapta Ta ma va apuca.

11. Daca voi zice: "Cel putin intunericul ma va acoperi si se va face noapte lumina dimprejurul meu!"

12. Iata ca nici chiar intunericul nu este intunecos pentru Tine; ci noaptea straluceste ca ziua, si intunericul, ca lumina.

13. Tu mi-ai intocmit rinichii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele:

14. Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15. Trupul meu nu era ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului.

16. Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele.

17. Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale, Dumnezeule, si cat de mare este numarul lor!

18. Daca le numar, sunt mai multe decat boabele de nisip. Cand ma trezesc, sunt tot cu Tine.

19. O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rau! Departati-va de la mine, oameni setosi de sange!

20. Ei vorbesc despre Tine in chip nelegiuit, Iti iau Numele ca sa minta, ei, vrajmasii Tai!

21. Sa nu urasc eu, Doamne, pe cei ce Te urasc si sa nu-mi fie scarba de cei ce se ridica impotriva Ta?

22. Da, ii urasc cu o ura desavarsita; ii privesc ca pe vrajmasi ai mei.

23. Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile!

24. Vezi daca sunt pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei!

SA VORBIM DESPRE CADOURI...

Bijutierul era asezat la biroul sau, privind distrat strada prin vitrina elegantului sau magazin.

 O fetita se apropie si-si lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albastri ca cerul se luminara. Intra hotarata in magazin si arata cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.

-"E pentru sora mea. Puteti sa mi-l impachetati frumos pentru un cadou?"
Patronul magazinului o fixa din ochi pe micuta clienta si o intreba:
-"Cati bani ai?"
Fara sa pregete, ridicandu-se pe varfuri, fetita puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise si o goli. Cazusera cateva bancnote de mica valoare, un pumn de monede, cateva scoici si niste figurine.
-"Ajung?" intreba ea cu mandrie.
- "Vreau sa fac un cadou pentru sora mea mai mare. De cand mama nu mai este, ea e cea care-i tine locul si niciodata nu are nici macar o clipa pentru ea. Astazi e ziua ei si sunt sigura ca o voi face foarte fericita cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeasi culoare ca ochii ei."
Omul se duse in spate si reveni cu o hartie de impachetat nemaipomenit de frumoasa, rosie cu auriu, cu care impacheta cu grija cutia.
-"Ia-o", spuse el fetitei. "Si du-o cu grija."
Fetita pleca foarte mandra, tinand pachetul ca pe un trofeu.
O ora dupa aceea, in bijuterie intra o fata frumoasa cu parul de culoarea mierii si cu niste ochi albastri minunati. Puse cu hotarare pe tejghea pachetul pe care bijutierul il facuse cu atata grija si spuse: -- --"Colierul acesta a fost cumparat de aici?"
-"Da, domnisoara."
-"Si cat a costat?"
-"Preturile praticate in acest magazin sunt confidentiale: nu privesc decat pe client si pe mine."
-"Dar sora mea avea doar cativa banuti. N-ar fi putut cumpara niciodata un colier ca acesta!"
"Bijutierul lua cutia cu pretiosul ei continut, o inchise, refacu cu grija ambalajul cadoului si-l inapoie fetei.
-"Sora dumneavoastra a platit. A platit pretul cel mai mare pe care-l putea plati cineva: a dat tot ceea ce avea."
.......................

Si cu ocazia asta vreau sa va amintesc de Cel ce a dat Totul pentru noi...ca prin jertfa Lui sa avem intrare libera la Tatal. Putem cinta de Craciunul asta si ne putem bucura...pentruca avem o spereanta...

(preluat de pe blogul PeGinduri)

VERSETELE ZILEI

Cum se indura un tata de copiii lui, asa Se indura Domnul de cei ce se tem de El. (Ps.103:13)

Copiii copiilor sunt cununa batranilor, si parintii sunt slava copiilor lor. - (Prov.17:6)

Da, Tu m-ai scos din pantecele mamei, m-ai pus la adapost de orice grija la tatele mamei mele; (Ps.22:9)

de cand eram la sanul mamei, am fost sub paza Ta, din pantecele mamei ai fost Dumnezeul meu. (Ps.22:10)

Pe Tine ma sprijin, din pantecele mamei mele. Tu esti binefacatorul meu inca din pantecele mamei; pe Tine Te laud fara-ncetare. (Ps.71:6)

Tu mi-ai intocmit rinichii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele: (Ps.139:13)

Cum nu stii care este calea vantului, nici cum se fac oasele in pantecele femeii insarcinate, tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate. (Ecl.11:5)

VERSETUL ZILEI

Foto Cristi Davidovici

"Arunca-ti painea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi iarasi!" (Ecl.11:1)

FIRUL TRIPLU A LUI SOCRATE

Filtrul Triplu al lui Socrate

In Grecia Antica, Socrate era renumit pentru respectul cu care isi trata
prietenii. Intr-o zi o cunostinta l-a intalnit pe marele filosof si l-a
intrebat:

"Stii ce-am auzit despre prietenul tau?"

"Stai putin", a replicat Socrate."Inainte de a-mi spune ceva as dori sa
facem un test. Se numeste testul Filtrului Triplu."

"Filtrul Triplu....?"

"Exact", a continuat Socrate."Inainte de a vorbi cu tine despre prietenul
meu , ar fi o idee buna sa stam un pic si sa filtram ceea ce vei spune.
Acesta este motivul pentru care il numesc testul Triplului Filtru.
Primul filtru este Adevarul.
Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?"

"Nu", spuse omul. "De fapt doar am auzit despre asta si......"

"In regula", a spus Socrate."Deci nu stii daca este adevarat sau nu. Acum
hai sa incercam si al doilea filtru, filtrul Bunatatii:Ceea ce vrei sa-mi spui despre prietenul meu este ceva bun?"

"Nu, din contra........."

"Deci," A continuat Socrate, "Vrei sa-mi spui ceva rau despre el dar nu
esti sigur ca este adevarat. Totusi poti sa treci testul, deoarece mai este
un filtru: filtrul Utilitatii.Ceea ce vrei sa-mi spui despre prietenul meu imi va fi de folos?"

"Nu, nu chiar."

"Bine", a concluzionat Socrate, "Daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici
adevarat, nici bun, nici chiar folositor, de ce mai trebuie sa-mi spui ceea
ce vrei sa-mi spui?"

 

(multumesc Lucian)

EU SUNT UN OM

CE VREI SA FI UN "REZERVOR" SAU O "CONDUCTA" ?

“Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde; inainte ca sa ispraveasca vorba, ii voi asculta!” (Isa.65:24)

E ajunul Craciunului si toata lumea are obiceiul sa primeasca si sa ofere cadouri. Gandindu-ma la acest aspect mi-am adus aminte de ce un crestin spunea odata; ca noi nu ar trebui sa ne comportam ca niste “rezervoare” ci ca niste “conducte”. “Rezervolul” il umpli si pe urma il folosesti pana se goleste pe cand printr-o “conducta” tot timpul trece fluidul, folosesti si tu si merge si mai departe. Mie mi-a placut ideea asta mult si cred ca in viata unui crestin e bine sa o aplicam.
Eu am doi baieti, si deseori de-a lungul timpului am primit hainute pentru ei pe care si eu le-am dat mai departe. De multe ori intre hainutele primite erau si rochite sau lucrusoare care nu li se potriveau. Evident nu erau pentru noi trebuia sa le dau mai departe pe "conducta". Apoi ce am primit si a fost bun a stationat la noi o vreme pana cand au crescut copiii, apoi si la acestea le-am dat drumul pe "conducta".
Am citit cu ani in urma o poveste intr-o revista menonita care m-a impresionat si am tinut-o minte. Din lipsa de spatiu revistele acelea au plecat si ele “pe conducta” dar cateva articole din ele mi-au placut si in anumite imprejurari mi le amintesc cu placere.
Motto-ul pus era versetul “Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde; inainte ca sa ispraveasca vorba, ii voi asculta!” (Isa.65:24)
O familie se hotaraste sa plece imreuna cu copiii in vizita la parinti care stateau  departe. Pentru ca aveau o livada cu nucii, pun pe copii sa adune mai multe nuci pe care sa le ofere cadou parintilor si rudelor ce le vor intalni. Drumul a fost lung si ajunsi la destinatie bucuria revederii a fost mare. Binenteles ca au veni multe rude sa ii viziteze. Au oferit nuci tuturor. O verisoara cu sotul ei dupa ce s-au intors acasa s-au gandit sa ofere unei vecine cadou nuci. Aceasta a fost asa de incantata si i-a rugat daca mai au sa ii mai aduca oferindu-se sa le plateasca. Ei cand au ajuns sa se revada cu familia venita in vizita in localitatea lor au intrebat de nuci spunandu-le pentru ce au nevoie si au mai primit multe nuci  sa le ofere vecinei. Au dus nucile vecinei care s-a bucurat mult oferindu-le pe ele cinci dolari. Cu toate ca ei au insistat sa nu ia bani vecina nu a acceptat sa ia nucile fara plata. Verisoara a luat banii si i-a dat pentru nuci rudei sale povestindu-i cele intamplate. Bani au fost pusi in poseta. Trecusera cateva zile, cand tinerele femei hotarasc sa iasa in oras cu masina sa cumpere cate ceva de la magazine. Pe drum insa li s-a stricat masina. Peste drum de locul in care s-a intamplat incidentul era un atelier de unde un om a vazut impasul femeilor. S-a apropiat de ele si s-a oferit sa le ajute. El a reusit sa puna iarasi masina in functiune . Brusc tanara si-a adus aminte de cei cinci dolari si i-a oferit domnului ce le-a ajutat. Acesta a refuzat spunand ca nu primeste bani ca le-a ajutat in numele Domnului Isus. Atunci tanara l-a rugat sa primeasca si el cei cinci dolari tot in numele Domnului. Omul nostru seara ajuns acasa a vazut ca sotia sa tocmai pregatise o tava pe care pusese cate ceva pentru o vecina de-a lor vaduva. Atunci barbatul amintindu-si de cei cinci dolari i-a pus si pe acestia pe tava. Sotia credincioasa a sunat la usa vecinei.
Vaduva tocmai ce sculase de pe genunchi unde ceruse Domnului sa o ajute sa plateasca o facture la care ii mai trebuiau inca cinci dolari.Tocmai citise versetul din Isaia 62:24.  Mare i-a fost bucuria ca pe langa darurile aduse de sora sa in credinta, Domnul i-a trimis déjà banii pentru nevoia sa.
Cu inca o saptamana inainte Domnul stiuse ca aceasta vaduva avea nevoie de acesti bani.
Imi amintesc ca inainte sa citesc aceasta poveste am auzit o sora ca trece prin stramtorare si sotul nu lucra. Atunci am strans cateva lucruri printre care si niste pantaloni ai sotului meu care ii ramasesera stramti si nu ii mai purta. Eu nu stiam cum arata sotul sorei, dar asa am avut pe inima. Am auzit ulterior ca ar fi spus ca probabil eu nu am intrebat pe Domnul cand am oferit acei pantaloni deoarece sotul si baietii ei erau mult mai mari de statura si acei pantaloni nu s-au potrivit. Am fost trista si necajita mai ales ca oferisem din toata inima acele lucruri. Ma gandeam ca am gresit ca poate nu a fost in voia Domnului . Apoi am citit povestea pe care v-am impartasit-o mai sus si am inteles difernta intre “rezervor” si “conducta” . Sora nu a inteles ca acei pantaloni probabil trebuiau sa ajunga la altcineva, si de atunci daca am incredintarea sa dau un dar cuiva o fac cu toata placerea chiar daca cel caruia i l-am facut poate sa comenteze in vre un fel.
Cred ca in timp ce adun mai multi ani Domnul imi da mai multa intelepciune si ma ajuta s nu mai judec cu mintea mea atat de mult lucrurile si sa las sa curga prin mine voia Sa. Desi sunt greu de modelat si invat cam greu, invat  si asta ma face mai inteleapta si ma apropie mai mult de Domnul Isus, si pacea , bucuria ce vin de la El ma face sa experimentez un nou stil de viata care ma implineste mai mult decat orice.

UN BAIETEL MONGOL II CANTA MAMEI LUI CARE S-A DUS SUS IN CER

http://www.youtube.com/watch?v=toEOpFR1tMc&feature=player_embedded

Multumesc prietenei mele Rodica pentru acest minunat clip.
Sunt convinsa ca are sa va impresioneze si pe voi visul acestui copil de 12 ani care la 8 ani si-a pierdut ambii parinti, si acum ii mai poate imbratisa numai in visele sale.
Toti ar trebui sa ne imbratisam mai des parintii si sa ne bucuram ca ii avem inca langa noi.....
Cantecul lui din suflet e absolut uimitor.
Cantecul si comentariile sunt subtitrate in engleza.

VERSETELE ZILEI

" Fiindca Imparatia cerurilor se aseamana cu un gospodar care a iesit dis-de-dimineata sa-si tocmeasca lucratori la vie. S-a invoit cu lucratorii cu cate un leu pe zi si i-a trimis la vie.
 A iesit pe la ceasul al treilea si a vazut pe altii stand in piata fara lucru.
"Duceti-va si voi in via mea", le-a zis el, "si va voi da ce va fi cu dreptul." Si s-au dus.
 A iesit iarasi pe la ceasul al saselea si al noualea si a facut la fel.
 Cand a iesit pe la ceasul al unsprezecelea, a gasit pe altii stand in piata si le-a zis: "De ce stati aici toata ziua fara lucru?"
 Ei i-au raspuns: "Pentru ca nu ne-a tocmit nimeni." "Duceti-va si voi in via mea", le-a zis el, "si veti primi ce va fi cu dreptul."
 Seara, stapanul viei a zis ispravnicului sau: "Cheama pe lucratori si da-le plata, incepand de la cei de pe urma, pana la cei dintai."
 Cei din ceasul al unsprezecelea au venit si au luat fiecare cate un leu.
 Cand au venit cei dintai, socoteau ca vor primi mai mult; dar au primit si ei tot cate un leu de fiecare.
 Dupa ce au primit banii, carteau impotriva gospodarului  si ziceau:
 "Acestia de pe urma n-au lucrat decat un ceas, si la plata i-ai facut deopotriva cu noi, care am suferit greul si zaduful zilei."
 Drept raspuns, el a zis unuia dintre ei: "Prietene, tie nu-ti fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
Ia-ti ce ti se cuvine si pleaca. Eu vreau sa platesc si acestuia din urma ca si tie.
 Nu pot sa fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tau rau, fiindca eu sunt bun?"
 Tot asa, cei din urma vor fi cei dintai, si cei dintai vor fi cei din urma; pentru ca multi sunt chemati, dar putini sunt alesi." (Matei 20:1...16)

MUZICA PENTRU SARBATOAREA CE URMEAZA

Radio Betania Radna – RBR

 

Va invitam sa ascultati Radio “Betania” Radna pe: http://www.radna.ro/?page_id=34

Va dorim ca bucuria Nasterii Domnului Isus sa va insufleteasca si la aceste Sarbatori.

(primita pe e-mail de la fratele Ion Damian)

PENTRU UNII DUMNEZEU ESTE UNJOC DIN CARE SA CASTIGE

Un articol ce merita citit, preluat de pe blogul "Perspective crestine"
"Dumnezeu este un joc si jocul este usor."
http://dorupope.com/2011/11/dumnezeu-este-un-joc-si-jocul-este-usor/#comment-10100

COLINDE

http://www.crestinortodox.ro/colinde-audio-colinde-craciun/colinde-andra-audio/sus-poarta-raiului-andra-1602.html

DESPRE DRAGOSTE CU OVIDIU BUJOR

(articol preluat din Formula AS)

"Cred in tinerete fara batranete si in viata fara de moarte"

Este academician, farmacist de renume si autor a zeci de carti si tratate de fitoterapie. Alpinist incercat in Himalaya si iubitor al lumii plantelor in toata profunzimea ei, Ovidiu Bojor e si un exemplu de viata. Are aproape 87 de ani, un tonus de invidiat si-un zambet care incalzeste inimi. Secretul lui? O iubire mare cat soarele, veche de 52 de ani

"In dragoste, preludiile sunt totul"
- Se sopteste pe la colturi ca aveti o casnicie de invidiat. Domnule Bojor, povestiti-ne, va rugam, cum ati cunoscut-o pe sotia dvs.
- Ne-am cunoscut cand eram studenti, in trenul Bucuresti- Gheorghieni. Eram responsabil cu sportul, la Comitetul Sindical al Facultatii de Medicina din Bucuresti si organizasem o excursie, cu studenti si profesori, in Muntii Suhard, la schi. Plecaseram toti, cu un tren personal, de noapte. Nu erau multe locuri de dormit, asa ca in compartiment i-am lasat pe ceilalti sa doarma pe locurile de dedesubt, iar noi doi ne-am suit, ca niste alpinisti, tocmai... in plasa in care se puneau bagajele. Acolo, la inaltime, am povestit jumatate de noapte si am si adormit la un moment dat. Cand am ajuns insa la cabana, si toti au fost repartizati in camere, s-a dovedit ca eu am ramas fara pat. Asa ca fetele m-au luat in dormitorul lor. Eram eu si opt fete, ca un sultan cu opt cadane. Nu m-au lasat pana nu mi-au legat un turban pe cap, iar ele si-au legat cearsafuri albe. (rade) Atunci s-a nascut frumoasa poveste de dragoste dintre mine si Mioara. Ani de-a randul apoi am tot urcat pe culmi amandoi. Eu ma ocupam si cu cartarea muntilor. Plecam si, cate sase, sapte zile, nu intalneam picior de om. Jumatate din Carpati i-am facut impreuna.
- Ati implinit, nu de mult, 50 de ani de casnicie. Cum e dragostea la varsta asta?
- E o dragoste platonica, frumoasa, tandra si inteleapta. E o iubire foarte spiritualizata. Acum doi ani, am sarbatorit nunta de aur la Manastirea Pangarati, o cetate din secolul 14, din judetul Neamt. O prietena foarte buna de acolo, Iulia Barbu, care a vrut sa fie si nasa noastra, a organizat totul absolut minunat. Am avut 25 de invitati. S-a facut o slujba frumoasa, in biserica, si apoi am fost la masa. Au fost clipe extraordinare, care ne-au inaltat spiritual, ne-au facut sa continuam drumul nostru cu fruntea sus, cu bucurie si totdeauna cu fata la lumina. La varsta noastra, e mai important ca oricand sa mergi cu fata spre lumina, spre bucurie, spre Dumnezeu.
- Ati gasit in toti anii acestia reteta unei casnicii care sa nu schiopateze?
- Secretul sta ascuns in anii de dinainte de casnicie. Eu le recomand tuturor sa nu se aprinda la prima scanteie.

 Si sa fie prieteni - doi, trei, patru ani inainte. Sa nu se arunce intr-o valtoare pasionala, din care nu se alege nimic. In anii acestia de prietenie, se verifica totul si se calmeaza toate conflictele: diferentele financiare, ca unul are mai multi bani, ca altul are mai putini, ca unul e mai cheltuitor, ca altul e mai dezordonat sau mai incapatanat, si asa mai departe. La fel si cu cele intelectuale si spirituale. Noi, inainte sa ne casatorim, ne-am si certat, ne-am si despartit, pana ce am lamurit absolut toate lucrurile intre noi. Eu eram o fire mai iute, un scorpion ardelean mai agresiv, ea era mai blanda, mai intelegatoare. Casatoria, sa stiti, nu rezolva asperitatile, ci le accentueaza. De aceea, cand intri in ea, iubirea ta trebuie sa fie limpede si curatata, nu tulbure si maloasa. Casnicia nu se face cu gandul ca unele lucruri se rezolva pe parcurs. Casnicia e un pas definitiv, care nu trebuie facut in pripa, ci cu seriozitate. Daca ai luat drumul asta, trebuie apoi sa-l urmezi cu devotament, concesie si intelegere permanenta pentru cel de langa tine. In epoca moderna, casniciile esueaza adesea, pentru ca s-au estompat foarte mult preludiile. Preludiul e foarte important in dragoste. Asteptarea e cea care face lucrurile sa creasca, le umple de mister si de farmec, le da greutate. Astepti, cu emotie, sa afli daca femeia pe care o placi va fi tandra sau jucausa, daca va sti sa te mangaie. Cand aveam 14 ani, am plecat la pescuit pe valea Bistritei si am poposit sa dormim la unul din cei unsprezece frati ai familiei Chirileanu (fratele cel mare a fost editorul operelor lui Ion Creanga). In seara aceea se adunasera acolo vanatori si pescari sa-l asculte pe scriitorul Mihail Sadoveanu.

O familie fericita

Imi aduc si acum aminte cum povestea cu vocea lui groasa si leganata: "Mai, copii, maaaaai, sa stiti un luuuuucru: la pescuit, la vanatooooare si in draaagoste, preliminariile sunt totul!". (rade) Ai tras glontul, ai doborat caprioara! Actul sexual, in sine, reduce totul la nimic. Mai ales ca dupa aceea, in loc sa mai stea sa-si mangaie sotia, sa o copleseasca de afectiune, cei mai multi se intorc pe spate si sforaie.
- Totusi, de-a lungul unei casatorii, oamenii se schimba, nu mai traiesc emotia de la inceput, ca atunci cand si-au jurat credinta. Prietenia preliminara nu garanteaza mereu fericirea.
- Oamenii nu se schimba fundamental, ei raman aceiasi, ce se schimba sunt niste preocupari exterioare. Iar daca intr-adevar se schimba, raceala care apare e cel mai adesea din vina amandurora, ca n-au stiut cum sa hraneasca focul de la inceput si ca focul lor nu a avut si suport spiritual, in credinta. Oamenii ii acuza pe ceilalti ca s-au schimbat cand, de fapt, ei asa fusesera dintotdeauna, doar ca valvataia de la inceput i-a orbit. Si apoi se trezesc ca nu le mai place de cel pe care si l-au ales si incearca sa-l modifice dupa gustul lor. Asta e semnul ca lipseste iubirea adevarata. De aceea, repet, nu-i decat o solutie: deschideti bine ochii, inainte sa va legati la cap.
"Vibratia iubirii rezista si in moarte"
- Ce e de facut cand incep sa apara conflictele, cand intre soti intervin raceala si tradarea?
- Daca ai neglijat preludiul casatoriei, conflictele apar mai mult ca sigur! Noi, in 52 de ani de casnicie, nu ne-am certat niciodata! N-am avut nici un conflict. Stiu ca pare greu de crezut. Am functionat numai pe concesie si intelegere reciproca. Dar pot intelege ca se intampla la altii si ca viata devine atunci insuportabila. Eu sunt pentru separare, nu pentru divort! Tu mergi pe calea ta, eu merg pe calea mea. Dar nu cu scandal, nu cu certuri, nu cu suferinta. Astepti si cugeti in liniste si tihna, vorbesti totul cu calm, fara nervi, iar despartirea sa fie in luciditate. Apoi, daca se ajunge la tradare, e si mai trist. Libertatea e una, libertinajul e alta. Si libertinajul calca libertatea. De la tradare incep sa se strice toate.

Alaturi la bine si la rau

Se sfarma si increderea, si misterul, si bucuria. Unii o fac pentru ca sunt inconstanti si in viata de zi cu zi, pentru ca se lasa foarte usor prada placerii si nu au suportul afectiunii spirituale, pentru ca sunt obisnuiti sa consume, nu sa daruiasca. Altii, pentru ca nu se potrivesc din punct de vedere sexual. Nu-i poti lua omului dorinta de mai bine, de o legatura mai stransa, de o intimitate mai profunda. Va cauta intotdeauna ceva mai adevarat, care sa-l implineasca mai adanc, care sa-i acopere golul pe care il are. Trebuie sa avem rabdare sa gasim pe cineva din acei 5% din oameni care gandesc la fel cu noi. In toata istoria civilizatiilor, oamenii nu au avansat prin gloata, prin turma, ci prin unicitate, prin singularitate. Apoi, nu suntem numai creier, nici doar spirit, nici doar trup. Suntem toate trei si avem nevoie in egala masura de toate trei. Fara una dintre ele, nu e intalnirea adevarata! Si va spun eu ca nu e minciuna, intalniri din astea chiar exista.
- Credeti ca e importanta potrivirea sexuala intre doi oameni?
- E foarte importanta! Face parte din natura umana. La toate animalele exista o perioada de rut, primavara sau toamna. Noi nu avem o asa perioada. Pentru ca noi, oamenii, dincolo de perpetuarea speciei, in lupta aceasta acerba pentru existenta, avem nevoie si de relaxare. Iar actul sexual e una din cele mai frumoase si mai depline desfatari. Dar sexualitatea nu e totul. Ca dovada ca atunci cand inaintezi in varsta si ea se stinge, ramane caldura acumulata a dragostei din toti anii de dinainte, e ca un cont in care ai facut economii. Raman tandretea, atingerile, mangaierile, luatul in brate si vibratia aceea profunda a unei iubiri care va rezista si in moarte. Pentru ca doua suflete care se iubesc se vor iubi la fel si dincolo. Viata adevarata nu e aici. Viata adevarata incepe de-abia dupa moarte. Iar eu sunt convins ca si acolo voi fi cu Mioara de mana.
- Ati avut, cu siguranta, si momente de cumpana. Cum mai poti pastra taina dragostei, cand viata te pune in situatii dificile?
- Daca trebuie sa treci un rau mare si involburat peste o punte foarte ingusta si il treci tinandu-te de mana cu celalalt, ajungi dincolo cu bine si ai cu cine sa te bucuri ca ai infruntat provocarea. Daca fiecare trece puntea singur, riscurile sunt si ele impartite. Se va simti fiecare lasat la greu, fiecare il va acuza pe celalalt, frustrarea va creste si o mare singuratate isi va face cuib intre ei. De dezamagire, vor impartasi tot mai putine lucruri, vor ajunge dincolo fiecare pe cont propriu, nu vor mai avea motiv sa se bucure si nici chef de vorba, o vreme vor mai merge poate alaturi, dar apoi fiecare va lua alt drum.

Aparator tenace al Rosiei Montane
Si noi am avut foarte multe momente dificile de trecut. N-am fost o familie bogata. Tatal meu, desi fusese profesor de Stiinte Naturale (avusese doua catedre), a pierdut tot. Toata averea noastra a fost nationalizata. Socrul meu era mecanic pe locomotiva cu aburi. La inceput, de exemplu, cand Mioara era inca studenta, locuiam intr-un apartament din acela colectiv stalinist, alaturi de alte trei familii, cu baie comuna si toaleta comuna. Si am hotarat sa strangem bani, sa depunem la primarie, ca sa primim casa cu ajutorul statului. Au fost ani grei, in care ne-am rupt de la gura distractiile, placerile. Dar am ramas uniti, nu ne-am dezbinat. Mai tarziu, cand eu am devenit consilier si expert pentru dezvoltare industriala al Natiunilor Unite, in Katmandu, ca sa pot definitiva ultima faza a unui proiect de constructie a primei industrii farmaceutice pe baza de plante medicinale din flora nepaleza, a trebuit sa locuiesc acolo doi ani de zile. Baiatul meu era mic, avea 12 ani, nu puteam sa ma vad cu familia decat o luna pe an, cand ma vizitau ei acolo. Ne era foarte dor unuia de celalalt. Dar cand legatura spirituala e puternica, nici distanta nu te poate indeparta. Nu casnicia e grea, viata e grea! Si fiecare trebuie sa invete sa-si duca crucea. Efortul depus in viata asta nu ne coboara, ne face mai puternici, ne purifica, ne ajuta sa gasim in noi resurse continue, sa devenim mai buni, mai creativi. Totul e sa nu intri in starea de depresie, de deznadejde, de indiferenta. Sa suferi cu speranta, cu credinta, ca numai atunci suferinta are un folos. Exista si o ruga care mie imi e foarte draga:
"Doamne, fa din suferinta/ Pod de aur, pod inalt./ Fa din lacrima velinta/ Pentru un pat afund si cald./ Din lovirile nedrepte/ Faguri faca-se si vin./ Din cadere - scari si trepte/ Pentru un urcus alpin". Sa nu uitam ca viata noastra e un urcus pe munte. Cu cat urci mai sus, cu atat orizontul se largeste si cuprinzi din ce in ce mai mult.
"Dragostea este un miracol. Casnicia, nu"
- Exista gesturi care pot inalta o iubire si pot s-o coboare?
Perna aniversara: 50 de ani de casatorie

- Orice gest care izvoraste din dragoste, din adancul sufletului, ridica iubirea. O pietricica, o frunza, un avion de hartie pe care il daruiesti cu toata dragostea e impregnat de tine. Altminteri, poti darui cadouri scumpe, golite de orice semnificatie. Mi s-a intamplat de multe ori sa nu am bani, si cand coboram de pe munte, sa aduc o floricica mica, presata, sau o crenguta inflorita. Primavara, ii aduceam Mioarei liliac de munte. Liliacul de munte e destul de rar in muntii nostri. E mov si alb, mai mic decat cel obisnuit, infloreste cand inca e zapada, nu are frunze, apar doar florile, in schimb ii simti parfumul de la o suta de metri. La inceputul verii, ii aduceam rododendron inflorit. Mai tarziu, aparea ghintura cu flori albastre. Dragostea e un miracol lasat de Dumnezeu pe pamant. Dar casnicia nu e un miracol. O casnicie fericita e o armonie care se cladeste in fiecare an, caramida cu caramida. Trebuie continuata pana la ultima clipa a vietii. E o constructie, nu e o joaca. Nimic nu e dat de la sine.
"Lipiti-va de oameni bogati spiritual"
- Vorbeati la un moment dat de suportul spiritual. V-a ajutat credinta pe care o aveti amandoi in Dumnezeu?
- Credinta in viata vesnica e secretul oricarei iubiri si secretul tineretii la orice varsta.Cred in tinerete fara batranete si viata fara de moarte! Cea mai importanta lectie pe care am invatat-o tine de intelegerea vietii ca o piramida in varful careia se afla Dumnezeu. Eu nu sunt religios, dar sunt foarte credincios. Crezul meu, spre stupefactia multora, se opreste brusc.

"Cred intr-Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute." Punct. De aici incolo incepe religia. Pe Dumnezeu l-am simtit de zeci de ori, la marile inaltimi, acolo unde nu eram decat eu, El, bolta instelata si linistea universului. L-am mai simtit cu adevarat aproape in Himalaya, la ultima mea expeditie, in 1985, cand urcam varful Ganesh Himal (7300 m), Muntele Sacru, Lacasul Zeilor. Am fost primul european caruia i s-a dat voie sa patrunda acolo. Am dormit in cort, la baza muntelui, la 5000 de metri. M-am trezit noaptea pe la ora doua, cerul era plin de stele si luna plina. La noi nu se vede asa ceva, cand luna e plina, stelele se estompeaza. Am luat aparatul, l-am pus pe trepied si am facut o fotografie lenta. Am lasat zece minute diafragma deschisa. Cand am developat-o, se vedea in ea tot universul: stelele care erau aproape de centrul obiectivului erau puncte, cele care erau aproape de margini iesisera raze. Am pierdut fotografia la o expozitie, dar o am vesnic in minte. Pentru ca atunci am inteles ce inseamna divinitatea, fuga aceasta dupa cunoastere si perfectiune. Pe masura ce ajungi mai aproape de Dumnezeu, si El mai face un pas inainte. Si devenirea ta e continua. Apuci o cale care nu se epuizeaza niciodata, te creeaza si te innoieste continuu. La fel e si in iubirea adevarata. Nu-l poti epuiza pe celalalt, decat daca vezi din el doar exteriorul, daca divinitatea din el ti-e indiferenta. Atunci cand pornesti impreuna la drum, descoperi in fiecare zi alte frumuseti, alte bucurii, alte valori, care nu te despart de celalalt, ci te unesc si mai tare. Peste flacara aia a dragostei de la inceput se adauga intelegerea, prietenia, iubirea. Exista trei mari virtuti: credinta, speranta, iubirea. Cand le ai pe toate, evoluezi spiritual alaturi de celalalt. Si atunci e splendid!
- Traim o epoca in care totul pare posibil, dar avem tot mai putine modele si suntem tot mai dezorientati. Poate de aceea si casniciile esueaza!
- Tinerii au nevoie de modele. Eu insumi am avut trei mentori, de la care am invatat lucruri esentiale. Primul a fost doctorul Victor Bojor, fratele tatalui meu, de la Gherla, Episcop de Cluj. Al doilea a fost parintele Suciu, de la Targu Mures, preot tanar si filosof, ajuns Episcop, a facut puscarie comunista si a fost asasinat in Sighetul Marmatiei. De la ei am inteles cat de important e sa-ti traiesti viata in vecinatatea lui Dumnezeu. Cat de important e sa nu uiti ca in spatele tuturor lucrurilor care ne inconjoara, in spatele tuturor fiintelor, se afla El.

Bucuria de-a trai n-are varsta

Ca cel mai important lucru e sa iubesti si ca bucuria nu vine decat prin iubire. "Dieu donne a ceux qui se donnent". Dumnezeu daruieste celor care se daruiesc! O vorba pe care o stiu de la monseniorul Ghika, cel de-al treilea mentor spiritual al meu. Cunostea opt limbi, stia biologie, chimie, medicina. Era dotat cu toate calitatile si virtutile si era foarte credincios. Eram surprins sa ascult de la el niste lucruri formidabile, despre sufletul plantelor, despre afectiunea lor, despre o spiritualitate care exista in natura, la orice nivel. Imi vorbea despre terapia florala, despre energiile plantelor si despre comunicarea spirituala intre floare si om, lucru pe care il intuise in vremea aceea doctorul Edward Bach, care instituise terapia florala. Oameni ca ei au dus lumea inainte. Trebuie sa intelegem ca nu mai avem prea mult timp pentru evolutie. Suntem pe buza prapastiei, lumea sta sa se prabuseasca moral, etic si spiritual. Lipiti-va de oameni bogati spiritual! Si ancorati-va in franghiile puternice ale iubirii si credintei, in valorile adevarate si neschimbatoare ale vietii.Si nu mergeti chiar la marginea prapastiei, veti vedea de departe cum multi vor incepe sa cada. Salvarea nu mai e posibila acum prin evolutie liniara, ci prin evolutie geometrica. 3 si cu 3 fac 6. Dar 3x3 fac 9. Si 9x9 fac 81. Nu e suficient doar sa te aduni cu cei de o seama cu tine. Oamenii de bine trebuie sa se inmulteasca. Sa fie tot mai multi!
- Daca inchideti ochii cateva secunde, si va ganditi la iubirea pe care ati trait-o, ce imagine va vine in minte?
- O vad pe sotia mea, care e de o delicatete si de o finete deosebite. O vad tinandu-ma de mana, in vacantele noastre. Nu le-am intrerupt niciodata. Si anul acesta am fost la Vatra Dornei, am fost la Balcic si acum vom pleca la Malaga, in Spania. Ii vad gesturile ei de tandrete, grija pentru sanatatea mea, pentru ce pun in farfurie, ingrijorarea pentru excesele mele de scorpion, o vad cu cat drag ma tempereaza. Si ii vad lumina iubirii din ochi.

Foto: PETRE COJOCARIU