E ajunul Craciunului si toata lumea are obiceiul sa primeasca si sa ofere cadouri. Gandindu-ma la acest aspect mi-am adus aminte de ce un crestin spunea odata; ca noi nu ar trebui sa ne comportam ca niste “rezervoare” ci ca niste “conducte”. “Rezervolul” il umpli si pe urma il folosesti pana se goleste pe cand printr-o “conducta” tot timpul trece fluidul, folosesti si tu si merge si mai departe. Mie mi-a placut ideea asta mult si cred ca in viata unui crestin e bine sa o aplicam.
Eu am doi baieti, si deseori de-a lungul timpului am primit hainute pentru ei pe care si eu le-am dat mai departe. De multe ori intre hainutele primite erau si rochite sau lucrusoare care nu li se potriveau. Evident nu erau pentru noi trebuia sa le dau mai departe pe "conducta". Apoi ce am primit si a fost bun a stationat la noi o vreme pana cand au crescut copiii, apoi si la acestea le-am dat drumul pe "conducta".
Am citit cu ani in urma o poveste intr-o revista menonita care m-a impresionat si am tinut-o minte. Din lipsa de spatiu revistele acelea au plecat si ele “pe conducta” dar cateva articole din ele mi-au placut si in anumite imprejurari mi le amintesc cu placere.
Motto-ul pus era versetul “Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde; inainte ca sa ispraveasca vorba, ii voi asculta!” (Isa.65:24)
O familie se hotaraste sa plece imreuna cu copiii in vizita la parinti care stateau departe. Pentru ca aveau o livada cu nucii, pun pe copii sa adune mai multe nuci pe care sa le ofere cadou parintilor si rudelor ce le vor intalni. Drumul a fost lung si ajunsi la destinatie bucuria revederii a fost mare. Binenteles ca au veni multe rude sa ii viziteze. Au oferit nuci tuturor. O verisoara cu sotul ei dupa ce s-au intors acasa s-au gandit sa ofere unei vecine cadou nuci. Aceasta a fost asa de incantata si i-a rugat daca mai au sa ii mai aduca oferindu-se sa le plateasca. Ei cand au ajuns sa se revada cu familia venita in vizita in localitatea lor au intrebat de nuci spunandu-le pentru ce au nevoie si au mai primit multe nuci sa le ofere vecinei. Au dus nucile vecinei care s-a bucurat mult oferindu-le pe ele cinci dolari. Cu toate ca ei au insistat sa nu ia bani vecina nu a acceptat sa ia nucile fara plata. Verisoara a luat banii si i-a dat pentru nuci rudei sale povestindu-i cele intamplate. Bani au fost pusi in poseta. Trecusera cateva zile, cand tinerele femei hotarasc sa iasa in oras cu masina sa cumpere cate ceva de la magazine. Pe drum insa li s-a stricat masina. Peste drum de locul in care s-a intamplat incidentul era un atelier de unde un om a vazut impasul femeilor. S-a apropiat de ele si s-a oferit sa le ajute. El a reusit sa puna iarasi masina in functiune . Brusc tanara si-a adus aminte de cei cinci dolari si i-a oferit domnului ce le-a ajutat. Acesta a refuzat spunand ca nu primeste bani ca le-a ajutat in numele Domnului Isus. Atunci tanara l-a rugat sa primeasca si el cei cinci dolari tot in numele Domnului. Omul nostru seara ajuns acasa a vazut ca sotia sa tocmai pregatise o tava pe care pusese cate ceva pentru o vecina de-a lor vaduva. Atunci barbatul amintindu-si de cei cinci dolari i-a pus si pe acestia pe tava. Sotia credincioasa a sunat la usa vecinei.
Vaduva tocmai ce sculase de pe genunchi unde ceruse Domnului sa o ajute sa plateasca o facture la care ii mai trebuiau inca cinci dolari.Tocmai citise versetul din Isaia 62:24. Mare i-a fost bucuria ca pe langa darurile aduse de sora sa in credinta, Domnul i-a trimis déjà banii pentru nevoia sa.
Cu inca o saptamana inainte Domnul stiuse ca aceasta vaduva avea nevoie de acesti bani.
Imi amintesc ca inainte sa citesc aceasta poveste am auzit o sora ca trece prin stramtorare si sotul nu lucra. Atunci am strans cateva lucruri printre care si niste pantaloni ai sotului meu care ii ramasesera stramti si nu ii mai purta. Eu nu stiam cum arata sotul sorei, dar asa am avut pe inima. Am auzit ulterior ca ar fi spus ca probabil eu nu am intrebat pe Domnul cand am oferit acei pantaloni deoarece sotul si baietii ei erau mult mai mari de statura si acei pantaloni nu s-au potrivit. Am fost trista si necajita mai ales ca oferisem din toata inima acele lucruri. Ma gandeam ca am gresit ca poate nu a fost in voia Domnului . Apoi am citit povestea pe care v-am impartasit-o mai sus si am inteles difernta intre “rezervor” si “conducta” . Sora nu a inteles ca acei pantaloni probabil trebuiau sa ajunga la altcineva, si de atunci daca am incredintarea sa dau un dar cuiva o fac cu toata placerea chiar daca cel caruia i l-am facut poate sa comenteze in vre un fel.
Cred ca in timp ce adun mai multi ani Domnul imi da mai multa intelepciune si ma ajuta s nu mai judec cu mintea mea atat de mult lucrurile si sa las sa curga prin mine voia Sa. Desi sunt greu de modelat si invat cam greu, invat si asta ma face mai inteleapta si ma apropie mai mult de Domnul Isus, si pacea , bucuria ce vin de la El ma face sa experimentez un nou stil de viata care ma implineste mai mult decat orice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu