सपना- VISUL

सपना (SAPNAA)-VISUL

Visele pot avea multe conotatii. Ele pot fi dorinte  neamplinite, pot fi refulari a unor angoase , sau descarcari a unor momente socante din realitate sau filme vizionate, stiri, ele pot fi uneori adevarate cosmaruri sau alteori mesaje bune. . Vorbeam cu cutiva ani in urma cu un frate pe tema aceasta si spunea ca e bine sa nu ne punem increderea in vise ci mai degraba sa ne incredem in Domnul Isus. Si eu sunt de acord cu aceasta, si de multe ori trec multe vise neobservate. Sunt totusi uneori vise care au mesaj de la Domnul si in Biblie gasim astfel de relatari. Interesant este ca acestea sunt de cele mai multe ori “codificate” si nu oricine le intelege. Eu am avut rareori astfel de vise  si ele de obicei au aparut in  momente cheie in care eram gata sa imi pierd nadejdea si sa cad dintr-un motiv sau altul in deznadejde si aveam serios nevoie de o incurajare. Dar de cate ori au fost dimineata cand m-a trezit si le-am “revizualizat” am inteles imediat si mesajul lor.

De ceva vreme aproximativ un an si ceva volumul de munca in institutia in care lucrez s-a marit simtitor si stresul si efortul prelungit la care suntem supusie e foarte mare. In urma cu sase luni dupa cateva incercari nereusite de a schimba macar modul haotic in care lucram, si dupa ce mi-am dat seama ca nu mai depindea de mine sa traiesc in pace cu sefii mei, am luat hotararea sa plec. Initial am vrut sa parasesc institutia , dar Domnul a lucrat altfel si m-am mutat in cadrul altui departament. Singurul avantaj obtinut a fost ca pot trai in pace si cu seful meu direct si ca are pregatirea necesara sa ofere suport profesional si treaba este mai bine organizata. In rest acelas volum exagerat de munca, acelasi stres si multe ore de lucru. Ca sa dau un exemplu departamentul in care lucrez a fost instituit in urma cu doi ani cu un numar de  douazaci de oameni, in timp ramand saptesprezece, iar acum suntem treispazece suflete, in timp ce sarcinile de servici au mai crscut. Nimeni la nivel mai inalt din conducere nu recunoaste ca mai e nevoie de oameni, ba mai mult se merge pe formula lipsita de cel mai elementar bun simt insinuandu-se ca  daca nu termini munca in cele opt ore este pentru ca nu esti prea rapid si capabil si nu ca volumul de munca e imens. Tot acest efort are ca urmare o oboseala si un stres intens. Ca o mica paranteza foarte importanta de altfel vreau sa spun ca multumesc Domnului Isus pentru intelepciunea si puterea cu care m-a inzestrat cu multa pricepere si rabdare sa fac fata unor astfel de cerinte si conditii de lucru.

Am facut aceasta mica digresiune pentru a intelege de ce zilelele acestea dupa un mic concediu de o saptamana in care m-am odihnit un pic si am incercat sa ma inarmez cu calm si rabdare, trebuie sa ma duc din nou in acel loc desi stiu ca voi face fata cu ajutorul lui Dumnezeu in continuare, inima mea si mintea mea au incercat un sentiment de teama . De aceea cred ca Domnul mi-a dat visul acesta ca o incurajare si ca o mangaiere ca El e cu mine si ca ancorata in El pot merge fara teama in acel loc plin de valuri mari care de multe ori ma fac sa ma clatin.

Asteptam in statie sa merg la munca. O masina a oprit si m-am urcat. In mod firesc am vrut sa platesc pentru calatorie, dar soferul (a carui fata nu am putut sa o retin)a zis ca nu e nevoie sa platesc. Eram nehotarata as fi vrut sa merg in alt loc de munca. Am sunat un fost coleg care mi-a spus ca totusi trebuie sa ma duc la actualul meu loc de munca. Ma uitam pe fereastra masinii si nu recunosteam drumul. La un moment dat am trecut pe un fel de dig si ne apropiam de o mare. Uitandu-ma pe tarmul din departare pe partea drapta am vazut cum valuri uriase “maturau” tarmul de case si cladiri. M-am speriat si m-am utat in partea stanga . Valuri uriase veneau spre masina dar nu se spargeau pe noi. Cand valurile se potoleau erau mici locuri sub forma de cerc cu pesti care sareau in sus dar oricat s-ar fi straduit nu puteau iesi singuri din acele cercuri. Dupa un timp am ajuns la capatul digului. Soferul m-a luat de mana si ne-am dus in fata masinii. Acolo au inceput sa vina spre noi valuri mari imense. Sentimente de teama si groaza ma incercau. Teama de a fi lovita de val, si luata mai apoi imi taia respiratia. Primele valuri s-au “spart” inainte da a ajunge la noi. Dar a venit si unul foarte mare care ne-a acoperit si udat. Momentul impactului a fost uimitor pentru ca ma asteptam la o mare durere , dar nu a fost asa. Si cand valul s-a retras eram inca in picioare. Eram uimita cum de valurile care luau case in adancuri pe noi nu ne-a luat. Apoi in vis m-am uitat la picioare si am vazut ca eram asezata pe stanca si cel ce ma tinea de mana nu imi daduse drumul. Explicatia pe care mi-am dat-o in vis de nu m-a luat valul a fost ca nu eram cu picioarele pe nisip ci pe stanca si ca cel de langa mine m-a tinut cu putere.

Cand m-am trezit si am “rememorat” visul am inteles instantaneu si mesajul. Am plecat intr-o calatorie , unde Altcineva a platit pretul pentru ca eu sa merg la destinatie “Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi.” (Rom.5:8) . Ca pe drum vor aparea valuri imense care ma vor speria “El le-a zis: "De ce va este frica, putin credinciosilor?" Apoi S-a sculat, a certat vanturile si marea, si s-a facut o liniste mare”. (Mat.8:26) , dar eu nu trebuie sa ma tem daca mi-am “zidit casa pe stanca” „A dat ploaia, au venit suvoaiele, au suflat vanturile si au batut in casa aceea, dar ea nu s-a prabusit, pentru ca avea temelia zidita pe stanca.” (Mat.7:25), si ca e Cineva care ma tine de mana ca sa pot trece de valurile furioase “Indata, Isus a intins mana, l-a apucat si i-a zis: "Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit?" (Mat.14:31) si care va fi cu mine pana la sfarsitul calatoriei cum a promis “caci El insusi a zis: "Nicidecum n-am sa te las, cu niciun chip nu te voi parasi." (Evr.13:5). Apoi sunt atatia “pesti” ce doresc sa iasa din apa pe care trebuie sa ii ajutIsus le-a zis: "Veniti dupa Mine, si va voi face pescari de oameni." (Marc.1:17) ....

Azi la predica despre ce credeti ca s-a vorbit? Despre pescuirea minunata, de Petru care a mers pe apa si cand a vazut valurile s-a speriat si despre cele trei intrebari pe care Domnul Isus i le-a adresat lui Petru  precum si indemnurile pe care i le-a adresat:



Foto Cristi Davidovici

Dupa ce au pranzit, Isus a zis lui Simon Petru: "Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti tu mai mult decat acestia?" "Da, Doamne", I-a raspuns Petru, "stii ca Te iubesc." Isus i-a zis: "Paste mieluseii Mei." (Ioan.21:15)

I-a zis a doua oara: "Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti?" "Da, Doamne", I-a raspuns Petru, "stii ca Te iubesc." Isus i-a zis: "Paste oitele Mele." (Ioan.21:16)


A treia oara i-a zis Isus: "Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti?" Petru s-a intristat ca-i zisese a treia oara: "Ma iubesti?" si I-a raspuns: "Doamne, Tu toate le stii; stii ca Te iubesc." Isus i-a zis: "Paste oile Mele! (Ioan.21:17)