INAINTE DE A MA JUDECA, INTELEGE-MA !

Inainte de a ma judeca, intelege-ma!

 

Aceasta povestioara plina de inteles circula in lumea internetului, fiind inspirata de intelepciunea uneia din invataturile lui Stephen Covey: “Mai intai incearca sa intelegi, apoi sa fii inteles.”

Inainte de a ma judeca, intelege-ma!

 

“O fetita tinea in mainile sale doua mere.

Mama sa a venit la ea si a intrebat-o bland pe mica ei fiica, afisand un zambet: scumpa mea, poti sa ii dai mamei tale unul din cele doua mere?

Fata s-a uitat la mama sa pentru cateva secunde, apoi brusc a luat o muscatura dintr-un mar si apoi repede o alta imbucatura din celalalt. Mama a simtit ca ii ingheata zambetul pe fata. Se straduia din greu sa nu isi dezvaluie dezamagirea.

Apoi fetita i-a inmanat mamei sale unul din merele muscate si i-a spus: “Mamico, uite. Marul acesta este mai dulce.”

 

Indiferent de cine esti, de cat de multa experienta ai si de cate cunostinte crezi ca detii, evita sa judeci.

Ofera-le celorlalti privilegiul de a se explica.

Ceea ce vezi poate ca nu este realitatea.

Nu trage niciodata concluzii pentru altii.

Prin urmare, niciodata sa nu ne concentram doar pe ceea ce se vede la suprafata si sa nu ii judecam pe ceilalti fara sa ii intelegem mai intai.

 

De exemplu:

 

Cei carora le place sa achite ei nota de plata... nu fac asta fiindca sunt prea bogati, ci fiindca pun prietenia deasupra banilor.

 

Cei care iau initiativa la munca… nu fac asta fiindca sunt prosti, ci fiindca inteleg concepul de responsabilitate.

 

Cei care isi cer primii scuze dupa o cearta… nu fac acest lucru deoarece ei sunt cei care au gresit, ci fiindca ii pretuiesc pe oamenii de langa ei.

 

Cei care sunt dispusi sa te ajute fac asta nu fiindca iti datoreaza ceva, ci fiindca te vad ca pe un prieten adevarat.

 

Cei care iti trimit adesea mesaj pe telefon, nu fac asta fiindca nu au nimic mai bun de facut, ci fiindca tu esti in inimile lor.

 

Intr-o zi, ne vom separa unii de altii si vom duce dorul conversatiilor noastre despre tot si nimic, despre visurile pe care le-am avut.

Vor trece zile, luni, ani, vom pastra legatura din ce in ce mai putin..

Intr-o zi, copiii nostri vor vedea fotografiile cu noi si vor intreba: “Cine sunt acesti oameni?”. Iar noi vom zambi cu lacrimi invizibile fiindca inima este atinsa de un cuvant puternic si vom spune: ““Cei alaturi de care am avut cele mai bune zile din viata mea.”

(multumesc lui Lucian pentru pilda)