marți, 2 februarie 2016

DRUMURILE NOASTRE SUNT GRELE DESEORI...

Capra in Bucegi

Desi drumurile noastre sunt grele deseori si la propriu si la figurat, uneori chiar periculoase, trebuie insa sa ne reamintim sa stim ca vom reusi sa le traversam pentru ca nu suntem singuri. E Cineva care vegheaza asupra noastra si ne calauzeste astfel incat sa ajungem cu bine la destinatie. El este pentru noi ghidul , Biblia e harta .Ca sa ma exprim cum ar spune tinerii din zile noastre este GPIS-ul nostru..

„Domnul Dumnezeu este taria mea; El imi face picioarele ca ale cerbilor si ma face sa merg pe inaltimile mele” (Habacuc 3:19)

Cerboaicele sar pe deasupra colţurilor de stâncă şi a gropilor, fără să-şi piardă echilibrul. Tot aşa şi Domnul nostru ne îngăduie să înaintăm pe cărările întortocheate ale vieţii acesteia, fără să ne poticnim. El va întări picioarele noastre.

Preluat de pe Descoperă Mittenwald

Am citit demult o poveste despre o crestina care mergea pe o poteca de munte . Intr-o parte a potecii inguste era muntele iar in cealalta prapastia. La un momendat i-a iesit in fata o vaca . Nu era loc pentru amandoua asa ca femeia a cerut in gand ajutor Domului si si-a amintit versetul de mai sus. A avut putere sa se catare pe partea muntelui si sa stea acolo pana a trecut animalul, si apoi a revenit pe poteca si si-a reluat drumul.