UN CANTEC FRUMOS PENTRU SUFLET

https://www.youtube.com/watch?v=trvf5c9q2nI
Rege al Regilor

Psalmul 13.6: „Cânt Domnului, căci mi-a făcut bine“.
 Psalmul 22.22: „Voi vesti Numele Tău fraţilor mei şi Te voi lăuda în mijlocul adunării“.
Psalmul 28.6: „Binecuvântat să fie Domnul, pentru că ascultă glasul rugăciunilor mele“.
Psalmul 42.11: „Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, pentru că iarăşi Îl voi lăuda; El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu“.

 Psalmul 44.8: „Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu şi pururea slăvim Numele Tău“.

 Psalmul 47.1: „Bateţi din palme, toate popoarele! Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie!“

 Psalmul 47.6: „Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi! Cântaţi Împăratului nostru, cântaţi!“

Psalmul 56.4: „Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?“

 Psalmul 57.7: „Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele“

Psalmul 63.4: „Te voi binecuvânta dar toată viaţa mea şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile“

Psalmul 63.5: „Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze“.

Psalmul 66.2: „Cântaţi glorie Numelui Său, măriţi gloria Lui prin laudele voastre“.

 Psalmul 66.8: „Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!"

Psalmul 68.19: „Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara, Dumnezeu, mântuirea noastră“.

 Psalmul 69.30: „Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cântări, şi prin laude Îl voi preamări“.

Psalmul 71.8: „Să mi se umple gura de laudele Tale şi-n fiecare zi să Te slăvească!“

Psalmul 71.14: „Şi eu voi nădăjdui pururi, Te voi lăuda tot mai mult“.

O SIMPLA VIZITA LA UN MUZEU...

Vi s-a intamplat uneori sa simtiti ca sunteti pe aceiasi lungime de unda cu o persoana?
Mie mi s-a intamplat si cu acele persoane imi e usor sa comunic si ma simt foarte atasata de ele devenindu-mi prietene pentru sufletul meu. Am cunoscut o astfel de persoana cu ceva ani in urma, care in ciuda faptului ca e la mii de kilometrii departare o simt aproape. E beneficiul internetului ca am reusit sa  dau " intamplator" de ea, dar e bunavointa Domnului ca am ajuns sa o cunosc si sa ma bucur  de randurile care le asterne pe blogul ei. Deseori reda cu foarte multa ingeniozitate ce gandeste ea, sau traduce anumite relatari la fel de interesante pe care le-a apreciat.
Ador modul in care prietena mea Rodica reuseste sa vizualizezi unele evenimente comparandu-le cu trairea noastra aici. Si eu dupa anuminte evenimente traite personal sau de altii stau uneori si reflectez gandindu-ma: oare ce trebuie sa invat din  experienta asta a mea sau din a celorlati?. Si nu deseori sunt surprinsa cum mi se ia valul de pe ochi si vad cu totu ceva nou plin de invataminte. E bine sa fi pragmatic , dar la fel de bine e si sa cugeti dincolo de cuvinte si intamplari aparent fara nici o semnificatie. Dar asta se face in liniste si departe de iuresul cotidian. Nu putem auzi soapta duhului sfant in galagie...
Mai jos e unul din articole care reflecta modul interesant in care se pot revela concluzii interesante chiar si dintr-o simpla vizita la un muzeu...Uneorii Domnul ne vorbeste in diverse feluri dar oare suntem noi gata sa auzim si pricepe ce ne spune? Cand era aici pe pamant Domnul vorbea deseori in pilde. Oare de ce nu ar face-o si acum?

UN TICKET PENTRU... TITANIC

Joe Stowell 

(traducere de Rodica Botan)

     Cu ceva timp in urma, un prieten de-al meu a vizitat expozitia ramasitelor faimosei nave de calatorie Titanic. Fiecarui vizitator al expozitiei i s-a dat o un tichet - copie a biletelor originale -  cu numele pasagerilor sau ale membrilor echipajului, cei care, cu decenii inainte, s-au imbarcat pentru calatoria vietii lor… Dupa ce au facut turul expozitiei si au vazut argintaria, vasele, si alte obiecte expuse, vizita s-a incheiat cu ceva deosebit… a luat o intorsatura de neuitat.

     Pe un panou urias s-au afisat numele tuturor pasagerilor originali, incluzind statutul social si daca au calatorit la clasa intii sau a doua, sau daca au facut parte din echipajul vasului. In timp ce prietenul meu cauta pe panou numele persoanei al carui ticket il detinea el, a vazut o linie de-a lungul panoului care impartea aceste nume in doua. Deasupra acestei linii erau numele celor care au supravietuit acestui naufragiu, si dedesupt erau numele celor care s-au pierdut in naufragiu - s-au inecat.

     O paralela facuta cu viata noastra pe pamint este profunda. Nu face niciun fel de diferenta cum ne vede lumea si cum ne clasifica in functie de rang si statut. La sfirsit, ceea ce conteaza este daca esti salvat sau pierdut pentru eternitate. Asa cum a spus Isus: "Si ce ar folosi unui om sa cistige toata lumea daca si-ar pierde sufletul?" (Matei 16:26). Poate ca tu ti-ai incredintat viata Domnului Isus ca sa fii salvat. Dar ce se intimpla cu prietenul tau de linga tine? In loc sa discuti cu el lucruri de mica importanta… vorbeste-i mai bine despre destinatia finala...

sursa :http://www.peginduri.com/2010/12/un-ticket-pentrutitanic.html

NICI O FAPTA BUNA NU RAMANE NEPEDEPSITA /PE CINE NU LASI SA MOARA NU TE LASA SA TRAIESTI

NICI O FAPTA BUNA NU RAMANE NEPEDEPSITA /
PE CINE NU LASI SA MOARA NU TE LASA SA TRAIESTI

"Sa nu dati cainilor lucrurile sfinte si sa nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca nu cumva sa le calce in picioare si sa se intoarca sa va rupa. "(Mat.7:6)

Recunostinta măgarului
Vasile Militaru

Un măgăruș, odată, având abia un an,
Și care rămăsese, fără părinți, orfan,
Ne mai având nici hrană, nici pic de adăpost,
Și, numai din pomană trăind, mai mult în post,
S-a-mbolnăvit, sărmanul, umblând prin vânt și ploaie,
Și s-a lăsat să moară, pe-un maldăr de gunoaie…
Trecând însă pe-acolo un cal, cu-argint pe frâu,
Ce-avea livezi întinse, hambare mari cu grâu,
Și se plimba, ca omul sătul și fără păs,
Având căpițe multe de otavă și ovăs,
Îl prinse-atâta mila de bietul băietan
Sărac, uitat de lume, bolnav, ba și orfan,
Că l-a luat îndată de pe gunoi pe sus, Și drept la el acasă, milosul cal l-a dus.
Aici, dormind pe moale și cu-ngrijire bună,
S-a-nzdrăvenit măgarul, în mai puțin de-o lună.
Și, ca sa nu-nșir vorbe prea multe și deșarte,
Voi spune că măgarul fu dat să-nvețe carte…
La școală, măgărușul nu mai avea pereche, De multă-nvățătură ce tot băga-n ureche ;
Ba chiar, dormind cu cartea mereu sub căpătâi,
În fiecare clasă, fu premiat întâi !
Și, nu mai putea-n sine, prea milostivul cal,
Când fiecare dascăl îi tot spunea :
"Halal… Mai rar elev să aibă la carte-atâta har… Mai rar așa măgar !”
Și…. s-a făcut măgarul un mare cărturar !
Dar calul, cu atâta nu-i mulțumit în sine
Și, ca să-l fericească, îi face mai mult bine :
Îi caută, cu zestre, de mare neam soție,
Pornește nuntă-n lege, cu o-ntreagă herghelie.
Și, dar fără pereche, îi dă a lui moșie !
E fericit măgarul cum nici nu se mai poate,
Când viața lui e plină în totul, cu de toate…
Mergându-i numai bine, având în toate spor,
Cu tot mai multă vază în ochii tuturor,
Mi s-a trezit măgarul că-i mare dregător.
Și, cum poporul zice că e sub cer o scară,
Pe care unii suie, iar alții se coboară,
În timp ce Dregătorul e tot mai cu noroc,
Spre calul plin de milă, se năpustește-un foc ; Îi arde tot avutul, cu cel din urmă-arac,
Și bietul cal rămâne, ca nimeni de sărac…
Și, cât pe-aci, sărmanul să moară, de durere,
Dar i-a venit îndată o mare mângâiere :
Măgarul n-o să-l lase pe drum în vânt și ploaie,
Cum el a fost odată, pe-un maldăr de gunoaie…
"Ce bine-mi pare, Doamne, căci am putut prin Tine,
"Să fac și eu pe lume, măgarului un bine…
Mă duc acum la dânsul… la cine m-aș mai duce,
Pân-oi avea la creștet și eu, o sfântă cruce... ?
La el găsesc odihnă, otavă prin poiene,
Și mângâieri, să-mi zvânte o lacrimă prin gene…
" Așa gândea sărmanul de cal, mergând pe drum,
Văzând în față-i totul, ca-nvăluit în fum,
Dar când bătu la poarta ce-avea să-i fie scut,
Măgarul, fără suflet, nici nu l-a cunoscut !
Un an întreg, pe urmă, zăcu în vânt și ploaie,
Sărmanul cal, pe-aceleași mormane de gunoaie,
Pe-cari odinioara, măgarul bolnăvior,
Zăcea, trăgând să moară, făr-nici un ajutor.
Și-ntr-un amurg de toamnă frumoasă și târzie,
Când bietul cal intrase aproape-n agonie,
Trecu pe-acolo, mândru, măgarul cel bogat,
Care-ngâna un cântec domol, tărăgănat…
Dar când văzu de-aproape, pe calul muribund,
Cu răsuflarea stinsă, cu ochii duși afund, Măgarul zise-n sine :
"Tot moare până mâine… să-i fac și eu un bine,
Să nu se chinuiască prea mult pe-aci-n poteci…
" Și-i dete una-n frunte, de-l adormi pe veci…
 Așa fac și-unii oameni : luați de prin bordeie,
Și-nveștmântați în aur, prin sfântul milei har,
Ei nu-nțeleg pe lume, recunoștința ce e,
Cum n-a-nțeles aceasta, nici secul de măgar !

(Poezia preluata din brosura "De sub finicul Deborei")