GRIJA - INGRIJORARE

 “Nu v-a ajuns nicio ispita care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda.” (1Cor.10:13)

Cum sa rezisti ispitei ingrijorarii si sa te limitezi la ingrijire si increderein Domnul?

Dumnezeu a inzestrat fiinta noastra de femeie si mama cu multe calitati si insusiri benefice in viata de cuplu, ca si sotii,  si in deosebita incredintare de a fi mame. Personal mi se pare ca alaturi de aceste daruri spre folosul altora ni s-a incredintat si o responsabilitate coplesitoare. Totusi cea ce mi se pare o lupta permanenta in impletirea acetor calitati si responsabilitati este granita greu de perceput de  cele mai multe ori intre grija fata de a indeplini aceste responsabilitati si ingrijorarea de a le face sa se concretizeze cum credem noi ca e correct. Cand apar situatii critice si grele controlul nostru pare sa depaseasca limita grijei si sa treaca in cea a ingrijorarii. Cand celor din familiile noastre li se intampla ceva  care nu este cum ne-am asteptat ispita de a lua decizii dupa cum credem noi ca e mai bine ne face sa incercam noi sa rezolvam problema in loc sa apelam la Dumnezeu. Uitam ca si incercarile sunt binecuvantari camuflate intr-un invelis nu tocmai placut. Daca vom lupta impotriva incercarilor care sunt dupa voia lui Dumnezeu nu vom lasa ca Domnul sa lucreze in inima celor de langa noi. E foarte greu cand ai responsabilitatea ca mama sa te ingrijesti de copil sa lasi anumite ingrijorari cu totul in mana lui Dumnezeu desi esti constienta ca nu poti face nimic, nici pentru a schimba imprejurarile, nici pentru a schimba mentalitatile si nici inima propriilor copii. A rabda ispita, a schimba inima, imprejurarile si inlatura ingrijorarea tine de puterea si intelepciunea lui Dumnezeu si nu de noi. Si atunci ce sens are sa ne zbatem precum pestele pe uscat? Sa rugam pe Domnul Isus sa ne puna iar in albia raului unde ne este cel mai bine si unde El stabileste cursul. Sa nu uitam ca Domnul ela carma tuturor imprejurarilor si nu va ingadui nimic peste puterile noastre,si ca din toate imprejurarile El va realize beneficii pentru credinta noastra sau mantuirea celor din jurul nostru.

Domnul Isus sa ne ajute ca atunci cand vin incercarile sa stam alipiti de El , in rugaciune pentru a intelege pana unde sa lucram noi si de unde sa Il lasam sa inceapa El lucrarea.Sa nu uitam “Caci intristarile noastre usoare, de o clipa, lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava.” (2Cor.4:17)