Reflectii citind
articolul de mai jos
Suntem gata sa dam din ce e al nostru aici vremelnic pe pamant cand Domnul ne cere?
frumoasa
marturie....deci se poate....am avut o colega careia a trebuit sa ii explic la
servici procedeele de lucru. Si mi-a dat Dumnezeu o rabdare , intelepciune si
dragoste enorma sa pot sa o invat.
Intelegea greu si nu rareori simteam ca imi pierd rabdarea, dar gandul ca
Domnul mi-o daduse pe cap si ca trebuia sa o iubesc si sa am indelunga rabdare
m-a facut sa duc lucru la bun sfarsit intr-un timp destul de indelungat. Chiar
si seful meu a recunoscut ca apreciaza perseverenta de care am dat dovada si
rezultatul final ca, colega a reusit sa invete. Dupa asa incercari credem ca cei
cu care am muncit vor aprecia ceea ce am facut. Dar mie nu mi s-a parut asa.
Fiind o persoana care obosea usor avea momente cand tragea de timp in timp ce
eu nu imi vedeam capul de treaba. Oaw! ce suparata am fost, ba am mai si
certat-o ca nu are mila de mine si trage de timp, in timp ce eu mai ca lesinam
de treaba. Fiindca pe tura de noapte era foarte mult si foarte obositor lucrand
cumva contra cronometru si alte colege o certau ca tragea de timp, si-a adus de
la doctor scutire sa nu mai lucreze de noapte. Asa ca in loc de trei persoane
pe tura de noapte ramasesesem doaor doua. O saptamana lucram de dupamiaza si una
de noapte. Si pana la urma chiar mi s-a intamplat exact in urma cu un an mi-a
crescut tensiunea atat de mult de la stres munca si nesomn incat mi-a dat
sangele pe nas si am fost la spital. Si ma intrebam de ce Domnul dupa asa un
efort facut cu acea colega nu i-a pus pe
inima sa ma ajute si ea sa munceasca sa nu cad eu de epuizare. Pana la urma
m-am impacat cu gandul, mi-am zis ca nu e treaba mea sa gandesc de genul ca: pe
cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti, si am iertat totul si m-am
concentrat mai mult pe persoana mea si pe ce aveam eu de facut. De asemenea Domnul mi-a spus sa nu fie ochiul
meu rau daca El este bun. Dar ca si cum
nu ar fi fost de ajuns, si tocmai ce ma linistisem, a plecat pe o alta functie
si o alta colega serioasa care era constiincioasa si a venit in schimb una
careia nu ii pasa sa isi faca treaba pt ca avea relatii, si pe care o dadusera
afara din alt departament ( aceata colega mai fusesese la noi in departament si
tot asa nu isi facea deloc treaba, mai si gresea de trebuia sa corectezi si sa
muncesti dupa ea) . Ei in momentul acela a trebuit sa strig la Domnul pentru ca
tensiunea o luase razna. Chiar ulterior la o elecrocariograma a iesit ca fusese
si un preinfart. Atunci a trebuit sa ma retrag din activitate si am iesit
anticipat la pensie cateva luni mai tarziu cand ajunsesem sa fac si o luna
numai de noapte.
Cine credeti ca ma suna
acum si imi multumeste ca poate sa se descurce la mnca si se roaga pt sanatatea
mea , cea pe care am invatat-o sa lucreze si am ajutat-o sa treaca pest
momentele mai dificile si in trecut .Si eu ii spun ca Domnul Isus mi-a dat
putere si intelepciune cum sa o invat, Lui sa ii multumeasca.
De multe ori noi nu
vedem de ce trebuie sa facem un lucru pe
care Domnul ni-l da dar e bine sa il facem fara sa asteptam in rasplata de la
cel pentru care facem ce ni s-a spus. Noi doar trebuie sa o facem cu dragoste.
Azi in predica s-a
subliniat ca uneori Domnul ne cere ceva ca sa isi indeplineasca planul. El
oricum si –l indeplineste cu noi sau fara noi. Ramane la latitudinea noastra
daca o facem sau nu. Baiatul care a dat pesti si paina pe care Domnul le-a
inmultit. Omul care a dat magarusul. David care avea o prastie...Daca Domnul ne
cere ceva trebuie sa fim gata sa dam ceea ce ne cere si sa o facem cu dragoste.
Ma gandesc deseori la
fosta mea colega si vad ca Domnul o iubeste, a fost infiata de o matusa, i-a
dat darul credintei, a salvat-o in tinerete de la o interventie la cap
dificila, , i-a dat un loc de munca cand era gata sa fie disponibilizata, a lucrat la un moment dat cu mine in alt
departament, cu alte colege pe lucrare iar acestea se comportau urat cu ea,i-am
luat de multe ori apararea atunci, am venit si atunci sambata de acasa sa o
invat, am incurajat-o, am mangaiat-o , pe vremea aceea si in acel departament
era foarte mult de lucru si extrem de obositor, s-a
casatorit la patruzeci de ani i-a dat o copila sanatoasa, i-a dat un loc de
munca cand a venit din concediu de ingrijire copill si a ajuns sa ma foloseasca si pe mine ca sa
o invat. Azi auzind predica si citind articolul de mai sus, am realizat ca desi
a fost foarte dificil pentru mine sa si lucrez si sa stau sa si explic de „n”
ori aceleasi lucruri, ma bucur ca am facut-o si ca Dumnezeu s-a folosit de mine
si ca mi-a dat posibilitatea sa reverse bunatatea si dragostea Lui prin mine.
Ma bucur ca am putut sa nu stric
marturia pe care Domnul a adus-o prin
mine. Corespondez pe e-mail si azi si de cate ori am mesaje crestine i le
trimit si le primeste cu placere.
Am constatat ca
Dumnezeu mi-a dat multa intelepciune sa invat si sa pricep multe la servici si
sa ma descurc. Dar toata aceata bogatie intelectuala nu a fost pentru mine
decat in masura in care sa ma descurc. Deseori Dumnezeu mi-a dat oameni in
jurul meu care sa foloseasca aceste daruri pe care fara plata le-am primit si
fara plata a trebuit sa le dau mai departe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu