M-AM HOTARAT SA RASCUMPAR TIMPUL

Rascumparati vremea, caci zilele sunt rele. (Efes.5:16)

Purtati-va cu intelepciune fata de cei de afara; rascumparati vremea. (Col.4:5)

Azi la radio cineva spunea ca privind la o ora de varf trecatorii a vazut ca marea majoritate era foarte grabita. Doar copiii si batranii nu se grabeau.

Si asa este cand devenim persoane cu resposabilitati normal ca trebui sa ne ingrijim de cele trebuincioase, dar fara sa realizam sigur iuresul vietii ne face sa trecem nebanuit de usor de la ingrijire la ingrijorare, si de aici din teama din inertie nu mai realizam ce se intampla cu noi. Gonim in nestire speriati ingrijorati dornici sa le rezolvam pe toate, dar sfarsim epuizati depresivi si de multe ori cu sanatatea deteriorata. Ma intreb cand dispare candoarea copilariei si de ce nu suntem in stare sa o pastram dealungul vietii noastre..si ma intreb de ce uneori momentul trezirii la realitate apare doar spre batranete...Ca fiecare si eu am trecut prin aceste trepte ale vietii. Si eu am sacrificat chiar si sanatartea ca sa fac totul asa cum imi dictau cei din jur ca trebuie.  M-am conformat la regulile celor din jur incat ajunsesem sa nu mai traiesc efectiv deloc. In afara de munca dormit si mancat , astfel incat sistemul imunitar a scazut , au aparut bolile si tensiunea arteriara a crescut ingrijorator.

In iarna trecuta am ajuns la spital cu crize de rinichi, peste iarna am facut bronsite repetate care au necesitat ingrijire acasa, si a culminat cu spitalizare in urma unei tensiuni cu hemoragie pe nas. A fost un moment foarte dificil. Dar eu nu o data am fost  incredintata ca este peste puterea mea de intelegere, dar ca toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce Il iubesc pe Dumnezeu Romani 8:28.

Doar a fost un semnal de alarma ca ceva nu merge cum trebuie cu viata mea si directia in care ma indrept e posibil sa fie gresita. Viata mea cum am spus mai sus a devenit goala si lipsita  de o traire fireasca si spirituala. Ma aflam tot timpul in defensiva incercand sa ma apar de ce? De niste forte peste puterile mere care ma daramau cu fiecare zi. A fost un moment major in care am inceput sa ma intreb ce este gresit in viata mea si ce trebuie facut. Presiunile si obligatiile materiale ma tintuiau intr-un loc unde desi eram plina de ravna datorita exagerarii cu care eram fortata sa lucrez peste capacitatile mele, faceau ca tot trupul si psihicul meu sa devina neputincios. Am simtit ca e un timp inutil folosit intrun sistem sclavagist inuman care nu facea decat sa ma distruga lent dar sigur. Am cautat sa discut si sa indrept lucrurle dar in loc de rezolvare am primit doar umilinta frustrare si un regim dragonic de lucru . Stiu din experienta ca de cate ori incerc eu sa indrept lucrurile nu o pot face. Dar de fiecare data dorinta de a rezolva eu situatiile ma cuprinde uitand ca e imposibil sa te lupti cu astfel de forte pentru care esti doar o resursa si nimic mai mult pentru ei.  De la persoane am fost „retrogradate” la „resurse”. Asa ca in momentul in care am fost tintuita la pat, am inceput sa reflectez si sa incep sa las problema din mana mea si sa o incredintez Domnuui Isus pana ce nu as fi devenit pe post de Don Quijote sa ma lupt cu morile de vant. Usor usor am inceput sa inteleg ca locul meu nu mai este acolo si sa las toate ingijoraile in grija Lui si sa cer calauzire cum sa ies din aceasta situatie. Intr-o luna de zile am reusit sa inteleg ca trebui sa rascupar vremea si timpul pe care mi l-a dat Dumnezeu e mai pretios decat venitul decent si prioritatile materiale, iar sanatatea e un dar extrem de pretios.. Apoi mai stiu ca niciodata Domnul nu m-a lasat sa duc lipsa si s-a ingrijit de mine asa ca prin credinta am luat decizia sa imi inchei activitatea la locul de munca si ca e timpul sa invat sa traiesc si sa ma bucur de viata si de partasie cu El. Nu e pentru prima data in viata cand Domnul ma scote cu mana tare din situatii critice si imi ia valul de pe ochi pentru a vedea clar ce decizie sa iau.

Prioritatile mele cred acum ca sunt altele; precum cele de mai jos pentru a folosi timpul de aici asa cum trebuie dupa voia Lui, traind fiecare clipa si zi ca si cum ar putea fi ultima, sa tranfor timpul petrecut aici intr-o valoare vesnica.

Cand ma voi intalni cu Domnul Isus nu ma va intreba cat de mult am lucrat la servici si cat de buna am fost in meseria mea ma va intreba cum am folosit timpul de aici pentru a face ceva cu adevarat din punct de vedere spiritual spre slava Lui

De aceea zice: "Desteapta-te tu care dormi, scoala-te din morti, si Hristos te va lumina." (Efes.5:14)

Luati seama deci sa umblati cu bagare de seama, nu ca niste neintelepti, ci ca niste intelepti. (Efes.5:15)

Umblati, dar, dupa darurile cele mai bune. Si va voi arata o cale nespus mai buna. (1Cor.12:31)

“Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” (Ps. 90:12)  

Cand incercarile prea grele

https://www.youtube.com/watch?v=biOnPu_TLkU

1. Când încercările prea grele ni se par
Și zilele-s prea lungi, poverile-s prea mari
Ne mângaie Isus, El se va arăta
Să-Și ia pe nori Mireasa, să-i șteargă lacrima

R: /: Când vom vedea pe nori fața lui Isus
Necazul greu de aici îl vom uita
Și doar privirea Lui atunci va lumina
Deci, călător pribeag, nu dispera. :/

2. Sub cerul furtunos când rănile mă dor
De valuri încercat, când stau fără ajutor
E Cineva în cer ce știe chinul meu
El vine printre valuri să-Și ia pe fiul Său.




3. Curând se va sfârși al vieții greu suspin
Vom trece peste râu, în țara de lumini
Acolo vom gusta din slava lui Hristos
Ispita va dispare, vom pune crucea jos.

CAT DE ATASAT ESTI DE LUCRURILE DE AICI?

Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. (Ioan.16:12)

Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi lucrurile viitoare. (Ioan.16:13)

In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. (Ioan.14:2)

Ca si crestin cand trec prin incercari realizez ca va veni vremea cand voi pleca de aici si durerile si necazurile or sa se sfarseasca atunci cand voi pleca la Domnul. Si cred ca e sincera dorinta asta de a merge  dupa ce sfarsim timpul petrecut aici. Si totusi am observat ca inima mea e legata nu numai de cei ce sunt aici, si asta e un lucru bun , deoarece trebuie sa ii iubim pe semenii nostrii. Dar am observat si un lucru care imi este mai greu sa il recunoasc ca sunt legata si de ceea ce imi apartine din punct de vedere material  vremelnic  de anumite obiceiuri de confortul meu, de „performantele” mele.

De cateva ori in viata a trebuit sa renunt dint-un motiv sau altul la locuinta in care ma obisnuisem si de care ma legasem emotional. Chiar la ultima mea locuinta unde investisem timp si bani si in care ma  simteam foarte bine am constatat ca inima mea  tanjeste dupa confortul lumii acesteia. M-am simtit foarte trista si apasata cand a trebuit sa schimb locul de resedinta, si imi era greu sa inteleg de ce afirmam cu gura si credeam cu minte ceva si inima mea era invaluita de tristete. Nu e rau sa iti amintesti si sa te bucuri de binecuvantari, dar cand acestea pun stapanire pe tine asta poate fi o problema. Eu cred ca uneori trecem prin anumite incercari tocmai pentru ca si credinta noastra sa fie reanviata readusa in parametrii normali si sa vedem adevarata dimensiune a vietii de aici si a celei ce va urma. Ma gandesc cand eram la scoala, pana am terminat,  a trebuit sa schimb , clase, profesori, colegi, manuale, si sa tot invat, pana sa beneficiez de toata aceasta experienta.  Si cu viata noastra aici pe pamant e la fel, trebuie sa depasim diferite trepte de invatare si sa schimbam, locuri, sa relationam cu multi oameni si sa crestem spiritual acumuland cunostinte dar si intelepciune.

Uitandu-ma de-alungul timpului am recunoscut ca de multe ori Domnul mi-a vorbit in multe feluri si uneori am inteles alteori nu. Si cand nu am stiut sa ascult soapta Duhului, sau nu am recunoscut dorinta Domnului pentru mine, evenimente mai putin placute m-au facut sa ajung sa iau totusi decizia corecta.

Am inceput sa inteleg un fapt ,care candva mi se parea bizar si de neconceput, ca uneori o incercare dureroasa de fapt te pazeste de ceva mult mai rau si daunator nu numai pentru trup dar si pentru viata spirituala.

Duhul Sfant care vine sa locuiasca in noi ne invat in timp sa putem purta si lucruri , adica sa le intelegem si sa le percepem spiritual. Toate experientele capata un sens la un moment dat si intelegem din ce in ce mai bine ca modelarea inimii uneori este anevoiasa, si de aceea pentru a face schimbarile necesare uneori anumite experiente inevitabil vor trece peste noi , nu ca sa ne doboare, nu ca o nedreptate, nu ca sa ne simtim abandoanati si frustrati, ci ca sa invatam sa iesim biruitori si sa ne aducem aminte ca , noi apartinem altei Imparatii si aici suntem doar trecatori, si ca de fapt ar trebui sa fim ambasadori al tarii in care ne vom duce si de care apartinem de fapt.

VERSETE BIBLICE

Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. (Evr.11:1)

Sa nu vi se tulbure inima. Aveti credinta in Dumnezeu si aveticredinta in Mine. (Ioan.14:1)