CE SARBATORIM CRACIUNUL? SAU NASTEREA DOMNULUI ISUS?

Crăciunul – Ce-l face important
De Pastor David L. Brown, Ph.D.
Acest articol poate fi reprodus dacă se face în întregime, incluzând această notă. Acesta nu poate fi reprodus pentru revânzări. Pamfletul tipărit este disponibil de la Logos Communication Consortium, Inc. P. O. Box 173, Oak Creek, WI 53154.
Ce face Crăciunul important?
Este oare data?
Unii cred în mod greşit că 25 decembrie a fost ziua când s-a născut Hristos. Adevărul sincer este că nimeni nu este exact de sigur când s-a născut Hristos. Biblia este bizar de tăcută în acest subiect!
Da-ţi voie să împărtăşesc câteva note istorice interesante. Ştiaţi că bisericile Apostolică şi cea timpurie nici măcar nu au sărbătorit ziua de naştere a lui Hristos? Singura recunoaştere a naşterii sale pe care am putut să o descopăr a fost la un secul după ce Hristos s-a înălţat la ceruri. Un om al bisericii din Roma i-a îndemnat pe oamenii din congregaţia sa să cânte rugăciuni muzicale, lăudându-l pe Dumnezeu pentru naşterea Domnului Isus. Nici o dată specifică nu era conectată cu încurajarea sa.
Este curios să notam faptul că Bisericile Ortodox Răsăritene cred că Isus s-a născut pe 6 ianuarie şi Bisericile Armene sărbătoresc naşterea Sa pe 19 ianuarie.
Un cercetător biblic, Frank R. Klassen, crede că Hristos s-a născut la 1 Aprilie, anul 5 î. Hr. De fapt este chiar teoria sa care dă socoteală de „Ziua Proştilor din Aprilie”, deoarece aceia care îşi aminteau de ziua de naştere reală a lui Hristos erau pociţi drept „Proştii lui Aprilie”.
Este oare aceasta posibil? Vă pot spune aceasta din cercetarea mea… Nimeni nu este capabil să determine originea Ziua Proştilor din Aprilie! ESTE posibil, deşi nimeni nu ştie sigur.
Cum a început sărbătorirea Crăciunului pe 25 decembrie?
Mulţi Romano-Catolici ar vrea să indice spre Papa Liberius, care în anul 354 d. Hr. a decretat Crăciunul spre a fi sărbătorit pe 25 decembrie. În realitate Împăratul Roman, Constantin a fost cel care a declarat 25 decembrie a fi data de naştere a lui Hristos în anul 336 d. Hr. Care a fost motivul său pentru aceasta? Aceasta s-a bazat pe presiunea politică! Mulţi membrii de biserică zeloşi au îndemnat decretul.
De ce 25 decembrie? Acea zi era deja observată ca o sărbătoare păgână… „SĂRBĂTOAREA lui SATURN, NAŞTEREA SOARELUI NECUCERIT”. Această sărbătoare păgână începea cu două săptămâni de festivităţi care includeau banchetul, băutul, absenţa de la muncă, prezentări muzicale speciale şi schimbarea de daruri.
Vă veţi aminti că Constantin a fost primul împărat „creştin” al Imperiului Roman. Drept rezultat al unei viziuni al crucii, înscrisă cu „In hoc signo vinces” care înseamnă în latină prin această emblemă vei cucerii în 312 d. Hr., Constantin a dat sprijinul deplin Creştinismului şi l-a proclamat ca fiind religia oficială a Imperiului. Se spune că el chiar a ordonat armatei sale să călărească pe spatele cailor printr-un rău pentru a-i „boteza” în Creştinism. A fost dorinţa lui Constantin de a „creştiniza” 25 decembrie ca oamenii să nu piardă o sărbătoare şi să poată să-l onoreze pe Hristos, Lumina Lumii, în locul zeului păgân Saturn şi Soarele!
Puteţi vedea dar că 25 decembrie este un SAC AMESTECAT. Aceasta NU este ziua care face ca Crăciunul să fie important!
Cum rămâne cu numele?
De unde provine numele de Crăciun [Christmas, în limba engleză, n. tr.]? Acesta provine din latinescul „Christes Masse” adică Masa lui Hristos. Aceasta a provenit din sărbătoarea Romano-Catolică cu acelaşi nume din anii 100 d. Hr. „Crăciun” nu este găsit în Biblie, şi nici nu este prescris ca o zi sfântă.
NU este NUMELE care face Crăciunul să fie important! Dar ce îl face important!
Este oare Moş Crăciun?
Acest „Vesel Spiriduş Bătrân” nu a existat niciodată. Atunci de unde îl avem noi? Ei bine, se pare că este o multă luptă în jurul tufişului. Cam aşa stau lucrurile. . . A existat un om de biserică pe nume Nicolae în Myra, care este în Asia Mică. El a trăit în anii 300 d. Hr. Nu se ştiu prea multe despre el, decât că el şi-a dat posesiunile sale copiilor săraci din parohia sa. El a fost „numit sfânt” probabil pentru că a adus doi copii înapoi la viaţă care au fost ucişi în mod vicios. În vremurile medievale el era Sfântul Patron Romano-Catolic al copiilor, negustorilor şi al marinarilor.
Sf. Nicolae avea o zi specială în 6 decembrie, care coincidea cu o Sărbătoare Romană, în care se dădeau daruri în secret. Nu am putut să descopăr nici o informaţie care să spună data când această tradiţie romană de dăruire de daruri în secret a fost transferată în ziua de Crăciun cu „Sfântul Nicolae” privit ca dătătorul. Dar se pare că tranziţia a avut loc în vremurile Americii Coloniale.
Ştim că olandezii l-au dus în Coloniile Americane drept „Santa Niklass” … prescurtat şi spus laolaltă, format SanteKlas sau Santa Claus (Moş Crăciun la români, n. tr.) aşa cum o spunem noi astăzi. Copiii olandezi aşteptau pe acest om prietenos să-i viziteze în ajunul lui 5 decembrie şi şi-ar aranja papucii lor de lemn în faţa şemineului şi aduce noroc casei.
Până aproape în prezent Santa Claus s-a dezvoltat aşa cum îl ştim noi. În 1822 un lucrător american numit Clement C. Moore l-a descris pe Santa în moc complet cu un costum îmblănit şi sania sa cu reni, căci copiii lui într-un poem l-au numit „O vizită de la Sf. Nicolae”. În 1823, la cererea prietenilor, Moore a publicat poemul său numit „Noaptea dinainte de Crăciun” în Troy, New York Sentinel. Acest iubit poem este fundamentul prezentului nostru Santa Claus (Moş Crăciun).
Pe cât este de interesant Santa Claus, şi istoria din jurul lui, NU SANTA face Crăciunul important!
Oare tradiţiile Crăciunului îl fac să fie important?
Există multe tradiţii interesante care încercuiesc sezonul de Crăciun. Aţi putea scrie o carte întreagă despre ele. Aş dori să iau în considerare doar câteva dintre ele şi să le explic originea lor.
Pomul de Crăciun
Un ritual roman timpuriu era acela de a se face schimb de ramuri de pomi veri în 1 ianuarie. Eu credeau că o să le aducă noroc.
Poporul Scandinaviei se închinau odată la pomii care erau mereu verzi. Ei credeau că spiritele ca dumnezeii locuiau în ei aşa că oamenii şi-au adus pomi în casa lor pentru a-i încânta pe aceste spirite şi să caute binecuvântarea lor. Când Evanghelia lui Hristos a ajuns la poporul Scandinav, ei au făcut din pomul care este verde întotdeauna parte a Festivalurilor lor Creştine.
Profetul Vechiului Testament Ieremia menţionează de asemenea de păgânii antici care făceau idoli şi se închinau lor. În Ieremia 10:3-5, aceasta este o referinţă la butucii Aşera, nu la pomii de „Crăciun”.
Dar cum a ajuns „Pomul de Crăciun” acolo unde este el astăzi? Germanii sunt responsabili pentru aducerea pomului de Crăciun în Lumea Nouă. Teologul german şi reformatorul Martin Luther (1483-1546) a fost probabil cel care a popularizat „Pomul de Crăciun” aşa cum îl ştim noi. Cam aşa este povestea. . . Într-un ajun clar, vioi de Crăciun, Martin Luther mergea acasă pe sub cerul plin de stele. Era aşa de frumos. În timp ce mergea el a încercat să se gândească cum să prindă frumuseţea acelui eveniment şi să o aducă copiilor lui acasă. Deodată s-a gândit la un pom mare verde care strălucea cu lumânări. El a purces să găsească un pom, l-a tăiat şi l-a dus acasă ca să-l decoreze. Copiii lui au fost încântaţi.
De aici avem începutul „Pomului de Crăciun” al zilelor noastre moderne cu toate îngrijirile.
Pe cât de interesant şi de frumoşi sunt Pomii de Crăciun, ei NU sunt motivul pentru care Crăciunul este important!
Vâscul
Nimeni nu ştie cum a devenit acesta parte a Crăciunului. Original acesta era un simbol păgân al pasiunilor erotice. Celticul antic, Preoţii Druid (vrăjitoare de sorţi) îl foloseau ca un farmec pentru a simboliza pasiunile păgâne.
Englezii primitivi credeau că aceasta poseda proprietăţi de vindecare, în timp ce romanii timpurii au privit vâscul ca un simbol de pace şi voie bună.
Oarecum din toate acestea a venit şi obiceiul nostru modern că o femeie care trece pe sub el ar trebui să fie sărutată şi dacă era nemăritată aceasta era un semn că trebuia să se mărite curând.
Aceasta cu siguranţă că NU este ceea ce face Crăciunul să fie important!
Butucii Yule
Obiceiul antic al norvegienilor şi al anglo-saxonilor era acela de a arde un buştean de stejar odată pe an în onoarea lui „THOR – Zeul Tunetului”. Atunci când aceşti oamenii au intrat în contact cu Evanghelia Mântuirii lui Isus Hristos, ei au „creştinizat” acest obicei şi l-au făcut o parte a Crăciunului lor, tradiţiile Yuletide (perioada Crăciunului).
Aceasta ESTE mai mult pentru Crăciun decât arderea unui mare butuc… cu siguranţă!
Felicitarea de Crăciun
Sunt aceste mici bijuterii ceea ce face Crăciunul special? În acest an americanii vor petrece circa 1 miliard de dolari pe felicitări şi alte 500 de milioane de dolari pe trimiterea lor! Wow. . . aoleu! Aceasta nu a fost decât din 1865 când Louis Prang din Boston a tipărit şi a vândut Felicitări de Crăciun în Statele Unite. Este aceasta ceea ce face Crăciunul important?
Este oare spiritul de dăruire?
Mulţi vor agrea asupra faptului că această practică ne-a cam scăpat din mână. Crăciunul este supra-comercializat. „Spiritul de indulgenţă” a devenit regula, cu chitanţele de la cărţi de credit care să o dovedească. Crăciunul este ÎNCÂNTAREA NEGUSTORULUI şi DISPERAREA FUNCŢIONRULUI, ca să nu mai menţionăm cursa de şoareci de după Crăciun! 10 miliarde de dolari vor fi cu uşurinţă cheltuiţi în America în acest Crăciun pentru mai mult de 1 miliard de daruri, plus 150 de milioane da dolari valoarea hârtiei de împachetat. Nu mă mai întrebaţi de băuturile alcoolice care vor fi cumpărate şi consumate între Crăciun şi Anul Nou.
Ce ar fi spus Puritanii din America timpurie dacă ar fi văzut Crăciunul de azi? În vremurile coloniale ei numeau sărbătoarea sa „Zdrenţe Murdare” datorită caracteristicilor de păgânism pe care le implicau. Ei chiar au emis „Legi Albastre” interzicând ţinerea Crăciunului, făcând plăcinte mărunţite şi coacerea de budincă de prune. Puţin cam dur? Cred că da! Însă tot mai rămâne marea întrebare. CE FACE CRĂCIUNUL SPECIAL?
Dacă dezbrăcăm ziua, numele, Santa şi renii, pomul, vâscul, butucii Yule, felicitările şi toată comercializarea şi ce crezi că ar mai rămâne? Unii ar spune, „Doar un MARE EXCES DE DURERE DE CAP!” Şi ei ar fi parţial corect, căci atunci când luam lucrurile în faţă, pentru mulţi, 25 decembrie este doar o scuză de a avea o petrecere, să se îmbete, să cheltuie banii pe care nu-i au sau de care au nevoie în altă parte, se îmbuibă şi îşi iau liber de la lucru. Pentru alţii este un timp de „Nevroză de Crăciun”, singurătate, frică, deznădejde şi stres emoţional.
De ce să nu aruncăm într-un gunoi toată mizeria?
Simplu pentru că Crăciunul este mai mult decât o zi de tradiţionalism, comercialism, materialism şi indulgenţă. CRĂCIUNUL PIVOTEAZĂ ÎN JURUL UNEI PERSOANE, DOMNUL ISUS HRISTOS. CRĂCIUNUL ESTE UN TIMP DE A-L ÎNĂLŢA PE EL ŞI CEEA CE A FĂCUT EL PENTRU LUME. Hristos ESTE CEEA CE FACE CRĂCIUNUL SPECIAL!
Crăciunul din aceste zile a ajuns să-l includă pe Hristos, măcar într-o oarecare măsură, în ciuda acelora care ar încerca să-L izoleze de el. Lumea este cel mai puţin conştientă de Hristos. Milioane cântă frumoasele versete ale lui Philips Brooks, „O mic oraş din Betleem… O vin’ la noi, te naşti în noi, Domnul nost’ Emanuel”. Milioane mai multe vor repeta, „căci un copil ni s-a născut. Un fiu ni s-a dat. Şi numele lui va fi numit MINUNAT…”
Nu abandona Crăciunul şi nu fi învins cu relele abuzului său, mai degrabă învinge răul cu bine (Romani 12:21). Priveşte la Crăciun ca o oportunitate de a ÎNĂLŢA PE HRISTOS. Îmi amintesc de scrisoarea lui Pavel către credincioşii romani care se ocupau cu „zilele speciale” – Romani 14:5. Unul socoteşte o zi mai pe sus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.
Nu ziua este ceea ce e important, nici obiceiurile care sunt observate. Ceea ce ESTE IMPORTANT este revelat în următorul verset, Cine face deosebire între zile, pentru Domnul o face. Cine nu face deosebire între zile, pentru Domnul n-o face… Romani 14:6. Dacă avem de gând să sărbătorim Crăciunul, trebuie să-l sărbătorim într-un fel care-L onorează pe Hristos! Aceasta este ceea ce s-a întâmplat în majoritatea creştinilor cu privire la Crăciun. Atunci când Evanghelia lui Hristos i-a atins pe păgâni ei au „creştinizat” tradiţiile lor şi le-au redirecţionat să arate spre Hristos. Nu sunt neapărat de acord cu reaccentuarea din anumite cazuri însă eu îl cunosc pe Hristos ca înălţat, mărit şi lăudat. Astăzi trebuie să facem la fel… SĂ-L PUNEM PE HRISTOS PE PRIMUL LOC. Să-L facem preeminent pentru că EL ESTE CEEA CE FACE CA CRĂCIUNUL SĂ FIE IMPORTANT.
Consideraţi de ce Hristos face Crăciunul important
„Cel mai Mare Dar” al Crăciunului este Hristos. Matei 1:21 ne spune de ce – „şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”. Din nou în Matei 1:23 descoperim că el trebuia să fie numit EMANUEL, care înseamnă Dumnezeu este cu noi. Hristos s-a născut din fecioara Maria ca Dumnezeu în formă umană pentru a ne salva de vina, pedeapsa, puterea şi în cele din urmă de prezenţa păcatului. De aceia s-a referit apostolul Pavel la Hristos ca „Darul Nespus” în 2 Corinteni 9:15. Chiar şi apostolul Ioan ne spune de ce a venit Hristos „Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie mântuitorul lumii … Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea (omenirea), că a DAT pe singurul Lui Fiu, pentru ca ORICINE CREDE în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” 1 Ioan 4:14 şi Ioan 3:16. Luca a scris „Astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un mântuitor, care este Hristos, Domnul” Luca 2:11. Hristos este SINGURUL Mântuitor! În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi – Fapte 4:12.
Ai nevoie de un Salvator?
Desigur dacă eşti o fiinţă umană! De ce? „Pentru că toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu” Romani 3:23.
„Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” Romani 6:23.
Crăciunul poate însemna iertarea păcatelor TALE şi o VIAŢĂ NOUĂ din abundenţă pentru tine. Dacă încă nu l-ai primit pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel înviat, Dumnezeu în trup, de ce nu i-ai cere lui să-ţi ierte păcatele… de ce să nu te pocăieşti şi să te întorci la Hristos şi să-i ceri lui să te salveze chiar acum?
Rugăciune sugerată
Dragă Doamne Isuse,
Ştiu că sunt un păcătos. Mulţumesc că ai murit pe cruce pentru păcatele mele. Aleg acum să mă întorc de la păcatele mele şi îmi deschid inima mea şi te primesc ca Domn şi Mântuitor al meu. Preia controlul vieţii mele şi ajută-mă să fiu tipul de persoană pe care tu vrei să fiu. Amin.
Exprimă această rugăciune dorinţa ta personală? Dacă este aşa, roagă-te sincer aceasta şi Isus Hristos va veni în inima ta aşa cum a promis el. Biblia spune în Ioan 1:12 „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu”.
Un plan de crăciun
O, încă ceva. Ce ar fi ca în acest Crăciun să îţi iei Biblia şi să citeşti relatarea Zilei de Naştere a lui Hristos găsită în Matei 1:18 la 2:23 şi Luca 1:26 la 2:20. Citeşte-o şi întregii familii.

(preluat de pe blogul fratelui Sali)