UNGHIURI DE VEDERE DIFERITE

Am citit pe blogul prietenei mele inca o povestioara interesanta . De foarte multe ori cand citesc ceva interesant , imi aduc aminte de anumite reflectii despre anumite imprejurari si le impartasesc si eu mai departe , poat cineva mai are trebuinta de ele. Asa s-a intamplat si de aceasta data. E foarte important in anumite situatii sa privesti si din alta perspectiva lucrurile

Postarea Rodicai "PERSPECTIVA"
"Intr-o zi, un tata dintr-o familie bogata si-a luat fiul intr-o excursie la tara cu gindul sa-l invete cum traiesc oamenii saraci. Au petrecut acolo citeva nopti la o ferma a unor oameni pe care tatal a crezut ca sint destul de sacaci .
La intoarcerea din aceasta vizita, tatal isi intreaba copilul…
-Si cum crezi ca a fost excursia?
-Mi-a placut tare multa, tata!
-Ai vazut cit sint oamenii de saraci si cum traiesc? …a mai intrebat tatal.
-Sigur ca am vazut, a raspuns fiul lui.
-Spune-mi atunci ce ai invatat din experienta asta? A mai zis tatal…
Fiul raspunse:
-Am remarcat ca noi avem numai un ciine…in timp ce ei au patru ciini. Noi avem un bazin de inot care merge pina la jumatatea gradinii…dar ei au un iaz care duce…pina nu mai vezi bine cu ochii. Noi avem niste lampase importate de undeva in gradina sa ne faca lumina, dar ei au un cer plin de stele…Gangul din fata casei noastre este doar mititel…pe cind in fata casei lor se intinde o fisie care merge pina unde merge orizontul. Noi traim pe o bucata mica de pamint dar ei au terenuri care se intind cit vezi cu ochii. Noi avem servitori sa ne ajute…dar ei ajung ei insisi sa aiba timp sa ii ajute pe altii. Noi ne cumparam mincarea, pe cind ei o cresc pe pamintul lor. Noi avem garduri inalte sa ne strajuiasca proprietatea si sa ne protejeze de oamenii rai…dar ei au o gramada de prieteni.

Tatal a ramas fara cuvinte; iar fiul continua…
-Multumesc tati ca m-ai dus sa-mi arati cit sintem de saraci.
Nu-I asa ca perspectiva …este un lucru important?
Oare cum ar fi daca in loc sa ne plingem mereu…am fi cu totii multumitori de ceea ce avem…si ne-am ingrijora mai putin ca nu avem chiar de toate…chiar…oare cum ar fi?"

Fluxul memoriei involuntare mi-a adus aminte de gandurile din randurile de mai jos
La mine la servici listam destul de mult la imprimanta. De ceva vreme a inceput o campanie asidua pentru economia de hatie. Stiu ca risipa nu e buna si nu-si are rostul. Dar aceasta economie a inceput sa fie dusa pana la extrema. De exempu cand verifici ceva pe ecran uneori , mai ales pentru persoanele ce poarta ochelari ca mine, este greu de urmarit si uneori listez pe suport de hartie. Mi s-a spus ca risipesc si nu mi-e mila de copaci. Am tot stat si am reflectat la asta.

Oamenii din ziua de azi de la un nivel mai inalt in functii de raspundere si conducere, pentru a obtine benefiicii cat mai mari si a lua prime cat mai grase si care risipesc hartia pe reclame si reviste nefolositare , gasesc cu cale precum lupul moralist sa iti arate cat esti tu de risipitor si ca " provoci un dezastru" ecologic pentru foile alea in plus de care tu ai nevoie ca sa te descurci. Au un talent deosebit precum parasul nostru permanent sa te faca sa te simti vinovat si apasat. Ei stiti la ce concluzie am ajuns tot stand asa si gandindu-ma? Ca  Domnul, care a creat totul, nu se va supara pe mine daca am nevoie de cateva hartii in plus pentru ca de fapt eu nu le risipesc eu le folosesc ca sa pot lucra.

Crina Popescu-alpinista

Si apoi versetul"De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta. (Isa.43:4) mi-a aratat ca El poate da pentru cel ce are pret in ochii Lui mai mult decat cateva hartii. Nu trebuie sa ne lasam coplesiti de subtilitatile celui rau pentru a ne strica pacea si bucuria. Trebuie tot timpul sa privim un fapt care ne este inoculat si din alta perspectiva, din alt unghi. Am invatat in timp ca atunci cand ceva ne distruge pacea si linistea trebuie sa meditam si sa gasim cauza. Ea cel mai adesea este in noi prin modul de a privi ce se intampla in jurul nostru si cum reactioneaza cei din jur. Am ajunsla concluzia ca nu cel care spune ceva rau e vinovat pentru ca ma simt eu apasat. Ci eu pentru ca permit ca asta sa ma apese.