Dupa cutremur, cind echipele de salvare au inceput sa caute printre ruine dupa supravietuitori, au ajuns la casa unei tinere femei si printre crapaturile casei darimate i-au vazut corpul. Pozitia ei insa era cam ciudata ca era parca ingenunchiata pentru rugaciune; corpul era inclinat inainte - miinile parca erau suport pentru un obiect. In cadere, acoperisul i-a zdrobit spatele si capul.
Vazind atitea dificultati ca sa o scoata de acolo, conducatorul grupei de salvare intinse totusi mina printr-o crapatura ingusta ca sa o atinga. Spera ca totusi femeia sa fie in viata. Dar corpul rece si teapan l-a convins ca femeia a decedat.
Impreuna cu ceilalti membrii din grupa lor au inceput sa se departeze de casa ei indreptindu-se spre o alta cladire ca sa caute dupa supravietuitori acolo. Dar ceva parca l-a tras inapoi sa se mai uite odata. Din nou a ingenunchiat linga crapatura aceea ingusta pe unde vazuse femeia si a intins mina sa caute in spatiul de sub corpul femeii. Dintr-o data a scos un tipat …
-Un copil…am gasit un copil…
Cu totii au inceput sa lucreze impreuna sa inlature gramezile de materiale si obiecte din jurul corpului acestei femei. Un baietel de 3 luni infasat intr-o paturica cu floricele era inca sub corpul neinsufletit al mamei lui. Era clar ca femeia facuse un ultim efort si un ultim sacrificiu ca sa-si salveze fiul. Cind casa a inceput sa se naruie ea si-a adapostit copilul cu propriul ei corp. Baietelul inca dormea cind echipa de salvare l-a scos de acolo. Un doctor a venit si l-a examinat. Cind i-au deschis paturica au gasit un telefon celular. El avea scris in el un mesaj. Mesajul spunea…”Daca ai sa supravietuiesti, sa sti ca te iubesc”. Cei prezenti si-au dat unul altuia celularul ca sa citeasca mesajul. Toti cei care au citit mesajul aveau lacrimi in ochi…”Daca supravietuiesti, sa stii ca te iubesc”…asa este dragostea unei mame…(preluat de pe blogul :Pe Ginduri")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu