Uneori ma coplesesc, lipsa de timp, obligatiile, rutina zilnica.... Si totusi doresc nespus sa spun multe lucruri. Presiunea stresului din ziua de azi ne-a facut vulnerabili la a mai avea incredere sa exprimam atat de multe ganduri utile, frumoase , de folos. Rigoarea limbii , criticile, esecurile ne fac de multe ori sa nu asternem cate ceva din experientele prin care trecem. Si totusi trebuie sa indraznim cand avem indemnul sa scriem ceva si sa ne gandim ca „sursa” noastra nu se afla in noi ci vine de la Domnul care ne-a sfatuit sa indraznim caci El a biruit lumea „V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea." (Ioan.16:33). Sa nu tinem doar pentru noi ce invatam din experientele trairile si incercarile noastre „propovaduieste Cuvantul, staruie asupra lui la timp si nelatimp, mustra, cearta, indeamna cu toata blandetea si invatatura. „(2Tim.4:2) Viata desi cu suisuri si coborasuri poate fi frumoasa si binecuvantata daca sti sa o privesti pri ochiiI credintei. De ceva timp incoace in aceasta privinta ma autoeduc. Mai precis de cand am aflat ca varsta de pensionare s-a dus in mai sus am avut o tristete si o neputinta privind la vremurile pe care le traim. Siguranta unui loc de munca, gasirea unui loc de munca, sanatatea deteriorata de alimentele din ce in ce mai nesanatoase, stresul si toate „bucuriile” pe care „lumea” de azi ni le ofera si care psihic vorbind ne darama de multe ori m-au intristat. Si atunci mi-am pierdut pacea si linistea. Si stiu prea bine cand pacea si linistea din inima si mintea mea dispar, ceva nu este in ordine. Evident ca remediul pentru asa ceva e invatatura din Filipeni 4:6...7 :„Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va! Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii. Domnul este aproape. Nu va ingrijorati de nimic; ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus.”
Am citit, despre persoane care au avut mari realizari la varste inaintate , despre moduri de gandire optimiste, dar am reflectat si la Cuvandul lui Dumnezeu care in repetate randuri vorbeste despre nadejdea pe care o ofera credinta. Toate acestea m-au facut sa ma obisnuiesc zi de zi sa vad totul prin prisma acestor ganduri si sa marturisesc celor din jurul meu. Ca si mine si cei din jurul meu se confrunta cu aceleasi probleme a vremurilor in care traim. E la moda sa te lamentezi , sa fi pesimist, sa iti fie frica. De aceea am hotarat sa schimb aceste obiceiuri nasanatoase in primul rand la mine si apoi prin trairea mea sa ii ajut si pe cei din jurul meu. Imi amintesc de o poveste crestina referitoare la modul de a privii lucrurile. Se spune ca doua femei cu situatie materiala buna au fost nevoite sa se mute intr-o zona mai putin favorabila si cu multi oameni necajiti in jurul lor. Una nu s-a putut impaca cu situatia regretand tot timpul timpurile in care nu ducea lipsa de nimic si era inconjurata de oameni fericiti. A sfarsit in a fi intr-o stare de depresie si tristete. Cealalta a continuat sa fie optimista si sa vada parte plina a paharului ajutand pe cei din jurul sau, oferidu-le dragoste, bucurie si inveselindu-le viata. Ea a continuat sa fie fericita chiar si in imprejurari mai dificile. Mi se pare potrivit in vremurile acestea sa facem si noi la fel ca femeia din a doua poveste. Vom fi si noi impliniti dar vom aduce bucurie si speranta si celor din jurul nostru.
Ciresarii-O creste-mi iubirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu