MAMELOR NU PLANGETI...

Sunt multe intamplari si incercari chiar si tragedii pe care nu le putem intelege si la care nu le gasim explicatia logica. Sunt multe intristari si dureri care ne fac inima sa doara. Recent am aflat de spre o mama a carui copil sufera. Timp, pricepere si alte cele n-am dar cu cate o informatie am incercat si eu sa ajut. E tare greu si cand treci tu dar si cand vezi si pe altii ca trec prin incercari de tot felul si te simti neputincios. Mi-am amintit ca inca de mica incercam sa aflu raspunsuri la tragediile oamenilor. CanD bunica mi-a povestit ce a facut Irod care a omorat atatia copii nevinovati in speranta ca o sa omoare si pruncul Isus, am fost foarte socata si in mintea mea de copil nu puteam accepta ca Dumnezu a ingaduit asa o tragedie sa se intample. Bunica a cautat si e sa imi explice cat mai bine si pe intelesul meu ca sa fiu mangaiata. Prea multe nu imi aduc aminte ce mia explicat dar un cantecel mi-a patruns in inima si imi aduc aminte si acuma cele cateva versuri : „mamelor nu plangeti pruncii n-au murit ci s-au prea slavit luminand frumos calea lui Hristos”. Noi nu suntem doar materie identitatea noastra e ascunsa pentru scurt timp aici, locul nostru e acolo sus in Hristos si daca lucrurile curg nevavorabil aici si nu au nici o logica si chiar sunt dureroase, totul e transformat de Domnul in ceva bun aici pentru ceilati si pentru noi daca nu aici dar dincolo cu siguranta. O data ce devi crestin credinta speranta increderea in promisiunile Domnului ar trebui sa ne dea o alta dimensiune de perceptie a lucrurilor. Stiu din experienta propie ca e foarte greu sa infrunti incercarile dar nu e imposibil. De atunci nu am mai auzit niciodata versurile acelea dar ele mi-au mai revenit in minte de multe ori cand tragedii s-au mai batut in jurul meu si in viata mea. Azi am avut indemnul sa caut pe net aceste versuri si m-am bucurat ca le-am gasit. Ele fac parte dintr-un cantec folcloric romanesc l-am gasit la niste culegatori etnografi pe un blog. Verseturl l-am gasit intr-o colinda culeasa de Miron Blaga in strofa 8

8 [Ah, ce nebunie şi ce tiranie]
Ah, ce nebunie şi ce tiranie!
Irod cel viclean,
Craiul cel tiran,
Oastea şi-o trimite
Pruncii de-i ucide,
De doi ani în jos,
Cu ei pe Hristos!
Ah, ce grozăvime
De ostaşi mulţime,
Din Ierusalim
Vin la Viflaim,
Intră prin odaie,
Toţi copiii-i taie,
În leagăn găsiţi,
Din braţe răpiţi –
Şi nu scapă nime
De a lor cruzime,
Împrejuru-şi merg
Şi pe toţi îi pierd!
Vai, în neagră noapte
Câtă crudă moarte,
Sângele curat
Cât s-a mai vărsat!
Mamele se uită
Pruncii până-i ciuntă
Şi îi văd tăiaţi
De ostaşi turbaţi!
Lacrimile-neacă,
Inimile seacă
Şi-i văd până mor
Copilaşii lor!
Plâns duios s-aude,
Sufletul pătrunde,
De durere plâng,
Pieptul şi-l înfrâng.
- Mamelor, nu plângeţi,
Pieptul nu vi-l frângeţi,
Pruncii n-or muri,
Ci s-or preamări -
C-a lor sufleţele
S-or preface-n stele,
Luminând frumos
Calea lui Hristos!