O CINA PE INTUNERIC

 

O CINĂ ÎN ÎNTUNERIC
Alwyn Menezes
 

Vreau să vă împărtășesc o experiență minunată pe care am avut-o recent în Singapore. Într-o seară de vineri am fost invitat la un eveniment organizat de MNC Vendor [o firmă de recrutare de forță de muncă], cu scopul de a strânge fonduri pentru orbii aflați într-un centru pentru persoane cu dizabilități. Pentru că era vorba de vineri seara, primul meu impuls a fost să nu mă duc, gândindu-mă că o să fie ceva plictisitor și ar fi mai bine să-mi încep week-end-ul într-un mod mai relaxant. Dar, fiind singur și neștiind cum aș putea să-mi omor timpul în Singapore, m-am decis să accept invitația și mi-am confirmat online participarea, motivat fiind și de faptul că în invitație se menționa că este vorba de o cină gratuită. De asemenea, m-am gândit la eveniment și ca la o oportunitate de a întâlni câțiva oameni interesanți, cu care aș putea conversa.

           Ajuns la fața locului, am remarcat că se adunaseră vreo 40 de persoane din diferite domenii de afaceri, și chiar câțiva indieni, cu care am putut vorbi în limba mea despre viața în Singapore și alte lucruri plăcute. Apoi a început evenimentul pentru care fuseserăm invitați.
Pentru început, ni s-a arătat un film despre centrul  pentru handicapați  – activitățile care se desfășoară acolo și modul în care sunt ajutați orbii din Singapore să ducă o viață cât mai aproape de normal. A fost un video de numai 15 minute, captivant și inspirațional. Am văzut oameni de diferite vârste și profesii care-și dedicau o parte din timpul lor pentru a-i ajuta pe acești ghinioniști ai soartei, fără să aștepte nimic în schimb. Am citit satisfacția și împlinirea pe chipurile lor, pentru simplul fapt că reușeau să-i ajute.
           După film, am fost adunați toți într-o sală, unde am fost informați despre următorul eveniment. Tema acestuia era „Cina în întuneric”, și acesta este evenimentul  pe care vreau să vi-l împărtășesc, pentru că merită. În ce consta această cină? Toți cei 40 de participanți urma să luăm cina într-o încăpere cufundată într-un întuneric total. Următoarele două ore au fost plănuite, organizate, conduse și executate de către trei tineri nevăzători – o fată (șefa) și doi băieți (ajutoarele ei) – care formau echipa de voluntari. Mai întâi, șefa ne-a învățat câteva reguli, pe care trebuia să le respectăm, pentru a putea lua masa în mod normal. Acestea sunt, de fapt, unele dintre standardele pentru nevăzători,care le fac viața mai ușoară:

    1.Când sunteți așezați la masă, lucrurile din fața dv. sunt plasate în felul următor:- farfuria se află în mijloc;- la ora 6:00 față de farfurie se află un șervet  împăturit;- la ora 3:00 față de farfurie se află  lingura;- la ora 9:00 față de farfurie se află furculița;- la ora 12:00 față de farfurie se află cuțitul;- la ora 2:00 față de farfurie se află un pahar gol;
    2. Două carafe mari vor circula în jurul mesei. Cea de formă dreaptă conține apă, iar cea de formă curbată conține suc de portocale.
    3. Când, pe baza alegerii dv., una dintre cele două carafe ajunge la dv., trebuie să vă turnați singuri în pahar. Pentru aceasta, trebuie mai întâi să vă introduceți degetul mare de la mâna stângă în pahar, așa încât, atunci când îl umpleți și lichidul vă atinge degetul, să vă opriți.
          Acestea fiind zise, fata a întrebat dacă toată lumea a înțeles. Toți am răspuns „da”, dar de fapt eram confuzi, încercând să ne amintim ce ne-a spus și să ne confirmăm unul altuia ce am reținut.
 Următoarele minute au fost instructive și amuzante în același timp. Toți invitații am fost împărțiți în  grupuri mai mici și direcționați spre sala de mese întunecată. Fiecare dintre noi a fost condus la scaunul său de o persoană oarbă, care a plecat numai după ce s-a asigurat că ne-am așezat. Am avut toți același sentiment ciudat, pentru că, de fapt, noi, văzătorii ar fi trebuit să-i ghidăm și să-i ajutăm pe nevăzători.

          Într-o beznă totală, în care nu puteam zări nimic, am mâncat mai multe preparate delicioase, fără să le vedem. Ni s-au servit băuturi, două aperitive, felul principal și deserturi. Uimitor mi s-a părut faptul că cei trei orbi au știut să-i servească pe vegetarieni cu preparate vegetariene, deși aceștia erau așezați la întâmplare la mese (am uitat să vă spun că atunci când mi-am confirmat participarea online, una din întrebările la care a trebuit să răspund a fost „vegetarian” sau „non vegetarian”; evident că am bifat „vegetarian”, pentru că asta sunt). Serviciul echipei a fost impecabil, n-a trebuit să așteptăm între feluri. Cum terminam un preparat, ni se servea următorul, fără nicio întârziere.
După vreo oră și jumătate de luat masa în întuneric, șefa ne-a întrebat dacă toată lumea a terminat de mâncat, iar după ce a primit confirmarea, a aprins luminile în sală. Toți am părăsit sala de mese cu lacrimi în ochi. Ne-am dat seama cât de norocoși am fost să fim dăruiți cu ochi pentru a vedea această lume frumoasă în care ne-am  născut. Ne-am dat seama cât de grea este viața pentru un om căruia îi este imposibil să vadă. Ne-am dat seama cât de inconfortabil ne-am simțit noi timp de 90 de minute, cât am fost privați de vedere, și cum trebuie să se simtă ei, trăind toată viața așa. Ne-am dat seama că  nu știm să apreciem lucrurile simple, că alergăm toată viața după ce nu avem, fără să fim recunoscători pentru ce ni s-a dat. Fiți bucuroși și iubiți tot ce vi s-a dat în această viață.

           Puteți încerca să obțineți ceea ce nu aveți, dar nu fiți triști dacă nu reușiți. Gândiți-vă că oricum aveți deja mai mult decât alții. Gândiți-vă la experiența pe care am trăit-o eu și poate filozofia voastră de viață se va schimba.

 (am primit aceasta minunata povestioara pe e-mail de la Lucian caruia ii multumesc)

(Am cautat pe Net si am vazut ca exista si pe la noi un restaurant unde nu vei mai judeca dupa ceea ce vezi ,dupa aparente .... ar fi interesant  de experimentat asa ceva pentru  doua ore , asta ne-ar ajuta sa ne schimbam putin perceptiile....)

 

INTELEGEM CE NE CERE UNEORI DUMNEZEU SA FACEM ?

 

Decat sa fim nemultumiti si "carcotasi" mai bine am "deschide ochii" si am "asculta cu urechile"  si am filtra cu inima credintei cu adevarat mesajul pe care ni-l trimite Dumnezeu in fiecare imprejurare si am icerca sa stim ce asteapta El sa facem....

videoclipul de mai jos este foarte sugestiv

https://www.facebook.com/RozansCarePage/posts/206639136145138

E DE FOLOS SA INVATAM SA NE INFRANAM GURA SI LIMBA

Postarea pe care am citit-o scrisa de Rodica si  m-a indemnat sa reflectez despre a fi mai atenta cand imi folosesc limba http://www.peginduri.com/2009/06/cum-sa-omori-spiritul-cuiva_13.html

Ca de obicei ca majoritatea postarilor pe care le editeza prietena mea  ma fac sa reflectez si sa studiez ce zice Cuvantul despre tema respectiva . Sunt recunoscatoaere   sorei mele deoarece  "imi pui mintea sa lucreze si inima sa reflecteze" Cred ca de aceea se spune ca suntem madularele aceluiasi trup . Cred ca de aici s-a nascut si vorba aceea: o mana spala una pe alta si amandoua fata. Eu de multe ori am simtit cum mana ei o spala pe a mea si probabil amandoua spala o fata pe care noi nu o vedem ...

Dar iata doar o parte din ce am gasit prin Cuvant:
Oare ce e bine si ce nu sa rostim cu ajutorul acestui madular- limba?

Cine isi pazeste gura si limba, isi scuteste sufletul de multe necazuri. - (Prov.21:23)

si orice limba sa marturiseasca, spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul. (Filip.2:11)

Daca crede cineva ca este religios, si nu-si infraneaza limba, ci isi insala inima, religia unui astfel de om este zadarnica. (Iac.1:26)

Tot asa si limba este un mic madular, si se faleste cu lucruri mari. Iata, un foc mic ce padure mare aprinde! (Iac.3:5)

Limba este si ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre madularele noastre care intineaza tot trupul si aprinde roata vietii, cand este aprinsa de focul gheenei. (Iac.3:6)

dar limba niciun om n-o poate imblanzi. Ea este un rau care nu se poate infrana, este plina de o otrava de moarte. (Iac.3:8)

"Caci cine iubeste viata si vrea sa vada zile bune sa-si infraneze limba de la rau si buzele de la cuvinte inselatoare, (1Pet.3:10)

Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si cu adevarul. (1Ioan.3:18)

In clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, si el vorbea si binecuvanta pe Dumnezeu. (Luc.1:64)

Fiindca este scris: "Pe viata Mea Ma jur, zice Domnul, ca orice genunchi se va pleca inaintea Mea si orice limba va da slava lui Dumnezeu." (Rom.14:11)

Vantul de miazanoapte aduce ploaia, si limba clevetitoare aduce o fata mahnita. - (Prov.25:23)

Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limba iscusita, ca sa stiu sa inviorez cu vorba pe cel doborat de intristare. El Imi trezeste in fiecare dimineata, El Imi trezeste urechea sa ascult cum asculta niste ucenici. (Isa.50:4)

Iti voi lipi limba de cerul gurii, ca sa ramai mut si sa nu-i poti mustra, caci sunt o casa de indaratnici! (Ezec.3:26)

DESPRE MARGARITARE

Am citit de curand articolul scris de prietena mea Rodica :

http://www.peginduri.com/2014/11/despre-margaritare.html Si ca de obicei epistola sa a facut ca mintea mea sa impartaseasca trairile inimiii

Imi amintesc ca pe vremea cand erau copiii mici si ii durea burtica sau aveau febra sau aveau diverse probleme , nu dormeam noptile sa-i ingrijesc si sa le ofer tot sprijinul sa ii cresc cum se cuvine. Uneori imi exprimam dorinta de a ii vedea mari sa pot comunica cu ei sa ii ajut mai mult crezand ca atunci necazurile s-or duce mai usor , Cei din jur cu copii mai mari imi spuneau o veche vorba romaneasca : copii mici necazuri mici copii mari necazuri mari. Nu putem sa accept si sa concep asa ceva mi se parea ca totdeauna voi putea comunica cu ei si ii voi intelege si ei imi vor acepta sfaturile de bine, Si asa a fost pana au intrat in "lume" si influenta anturajelor i-a indepartat cate un pic cate un pic de mine si de invataturile bune. A fost si este una din cele mari deceptii ale mele. Totusi nu imi pierd speranta deoarece i-am predat in mana Domnului pe fiecare in parte si precum tatal din fiul risipitor astept sa isi vina in fire. Eu cred ca majoritatea copiilor si chiar si noi am trecut prin faza aceasta de fii risipitori intro mica sau mai mare masura sau am fost ca fratele acestuia, totusi sa nu uitam ca acum trebuie sa ne situam in postura tatalui acestor fii si asteptam ca cea ce noi am "semanat" sa creasca prin puterea lui Dumnezeu. Ii multumesc Domnului ca nu am avut posibilitati materiale mari deoarece cu siguranta as fi fost tentata sa le dau si eu ca acei parinti de care povestesti. In Biblie spune ca in vremurile din urma copiii nu vor fi ascultatori de parinti si asta vedem in jurul nostru si uneori simtim si cu copiii nostrii. Totusi cred ca Domnul Isus e credincios si Biblia ne da unele din cele mai importqante sfaturi sa stim cum sa actionam , dar daca gresim ne da si speranta ca El poate indrepta lucrurile si lucra la inima celor dragi asa cum a facut si cu inima fiului risipitor. Eu pana sa am copii mari niciodata nu am iteles atitudinea tatalui din fiul risipitor. Dragostea lui si faptul ca i-a mai si dat o parte din avere mi s-a parut o mare greseala si nechibzuinta, dar nu a fost asa, el a vazut inima impietrita a fiului sau cu care nu mai putea comunica si doar a lasat ca Dumnezeu sa lucreze la ea. Nu a intervenit in nici un fel sa isi ajute fiul risipitor pana acesta si-a venit in fire. Eu cred ca din umbra a stiut ce face acesta deoarece si a asteptat mereu venirea lui inapoi deoarece Biblia ne relateaza ca il vede pe acesta intorcandu-se cand inca era departe. Eu invat acuma sa fiu ca acel tata. Sunt unele atitudini si decizii ale copiilor mei care mi-au ranit inima si m-au dezamagit , dar eu i-am incredintat in mana Domnului si cred ca El va lucra pe mai departe in inima lor la care eu pare ca nu mai am de cele mai multe ori acces. Domnul sa intareasca toti parintii sa poata trece si prin astfel de incercari.

Pe aceiasi tema si filmul crestin din link-ul de mai jos
http://filmecrestineonline.ro/grace-unplugged-2013-film-hd/

"BINE ESTE SA ASTEPTI IN TACERE AJUTORUL DOMNULUI"

Vi s-a intamplat vreodata sa va simtiti discriminati?

Eu un sentiment frustrant si dureros. Eu m-am lovit deseori de acest concept. Dar  mereu Domnul Isus a avut grija si m-a jutat sa trec peste aceasta. Recent m-am confruntat cu aceasta dureroasa stare de spirit din nou mai ales ca acum consider ca varsta e cea care a determina aceasta. Ca de obicei alerg la Cuvantul lui Dumnezeu sa gasesc resursele de a trece cu bine . Nu este usor si e greu de luptat cu mentalitati, prejudecati, rea vointa si altele de tipul acesta, dar eu ma incred ca Domnul Isus va fi si de aceasta data in inima mea, in cugetul meu, alaturi de mine si ma va purta pe brate ocrotindu-ma  si voi fi coplesita de dragostea Lui plina de bunatate si indurare. Cel mai important e sa nu imi pierd pacea si nadejdea presata de imprejurari
Cred ca numai credinta si speranta in Domnul Isus este cea care iti da puterea si speranta sa treci peste foarte multe obstacole de ori ce fel in viata.

Chiar si atunci cand aparent lucrurile par sa mearga impotriva ta si constati ca exista o nedreptate care ti se face  Domnul Isus e prezent .

Ma rog ca spaima si ingrijorarea sa nu puna cu nici un chip stapanire pe mine si Domnul Isus sa imi mareasca credinta. Ma rog ca toti cei ce trec prin astfel de imprejurari sa fie intariti , mangaiati si incurajati de Cuvantul viu si lucrator a lui Dumnezeu.

De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. (Rom.8:28)

Sa nu fiti iubitori de bani. Multumiti-va cu ce aveti, caci El insusi a zis: "Nicidecum n-am sa te las, cu niciun chip nu te voi parasi." (Evr.13:5)

De la capatul pamantului strig catre Tine cu inima mahnita si zic: "Du-ma pe stanca pe care n-o pot ajunge, caci este prea inalta pentru mine! (Ps.61:2)

Domnul va sfarsi ce a inceput pentru mine. Doamne, bunatatea Ta tine in veci: nu parasi lucrarile mainilor Tale. (Ps.138:8)

De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta. (Isa.43:4)

Domnul mi Se arata de departe: "Te iubesc cu o iubire vesnica; de aceea iti pastrez bunatatea Mea! (Ier.31:3)

Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea. (Ioan.10:28)

Iata ce mai gandesc in inima mea si iata ce ma face sa mai trag nadejde:
bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat, ci se innoiesc in fiecare dimineata. Si credinciosia Ta este atat de mare! - "Domnul este partea mea de mostenire", zice sufletul meu; de aceea nadajduiesc in El.
Domnul este bun cu cine nadajduieste in El, cu sufletul care-L cauta.
Bine este sa astepti in tacere ajutorul Domnului. (Plangerile lui Eremia 3:21...26)

 De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci, chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi. (2Cor.4:16)

Iubesc pe Domnul, caci El aude glasul meu, cererile mele. (Ps.116:1)

Domnul pazeste pe toti cei ce-L iubesc, si nimiceste pe toti cei rai. (Ps.145:20)

Eu iubesc pe cei ce ma iubesc, si cei ce ma cauta cu tot dinadinsul ma gasesc. (Prov.8:17)

Radeti voi de nadejdea celui nenorocit…, dar scaparea lui este Domnul. (Ps.14:6)

Povatuieste-ma in adevarul Tau si invata-ma; caci Tu esti Dumnezeul mantuirii mele, Tu esti totdeauna nadejdea mea! (Ps.25:5)

Sa ma ocroteasca nevinovatia si neprihanirea, cand imi pun nadejdea in Tine! (Ps.25:21)

Acum, Doamne, ce mai pot nadajdui eu? In Tine imi este nadejdea. (Ps.39:7)

Da, suflete, increde-te in Dumnezeu, caci de la El imi vine nadejdea. (Ps.62:5)

Adu-Ti aminte de fagaduinta data robului Tau, in care m-ai facut sa-mi pun nadejdea! (Ps.119:49)

Sprijina-ma, dupa fagaduinta Ta, ca sa traiesc, si nu ma lasa de rusine in nadejdea mea! (Ps.119:116)

caci Domnul va fi nadejdea ta, si El iti va pazi piciorul de cadere. (Prov.3:26)

Acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. (1Cor.13:13)

- Fii biruitor, suie-te in carul tau de lupta, apara adevarul, blandetea si neprihanirea, si dreapta ta sa straluceasca prin ispravi minunate! (Ps.45:4)

Incolo, fratilor, intariti-va in Domnul si in puterea tariei Lui.
Imbracati-va cu toata armura lui Dumnezeu, ca sa puteti tine piept impotriva uneltirilor diavolului.
Caci noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac,impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti.
De aceea, luati toata armura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul. Stati gata, dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii, avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii.
Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau.
Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu.  Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii (Efeseni 6:12...18)

 Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!
Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii. Domnul este aproape.
Nu va ingrijorati de nimic; ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri.
Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus. (Filipeni 4:4...7)

PLANGETI CU CEI CE PLANG....

Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, Parintele indurarilor si Dumnezeul oricarei mangaieri, (2Cor.1:3)

care ne mangaie in toate necazurile noastre, pentru ca, prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu, sa putem mangaia pe cei ce se afla in vreun necaz! (2Cor.1:4)

Despartirile totdeauna sunt triste si iti umezesc in mod involuntar ochiii pentru ca inima ranita plange.

E inevitabil  toti plecam de aici la un moment dat, dar plecarea cuiva drag doare intotdeauna.
Cu nu mult  timp in urma o colega  iubita si indragita de foarte multa lume a plecat dintre noi rapusa de o boala nemiloasa.

Pentru ca am fost foarte intristata din cauza acestei pierderi am cugetat in inima mea si am cautat mangaiere ,nadejde si alinare in Biblie.

Desi trupul ramene aici rece fara viata sufletul traieste . Cei ce nu mai sunt traiesc nu numai in amintirile noastre si se vor trezi la viata. Scriptura nu ne lasa fara speranta revederii celor dragi care au parasit aceasta lume inaintea noastra. Nu venim toti odata si nu plecam toti odata dar in vesnicie care e diferita de timpul nostru vom fi impreuna pentru o eternitate.

Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang. (Rom.12:15)

Nu voim, fratilor, sa fiti in necunostinta despre cei ce au adormit, ca sa nu va intristati ca ceilalti, care n-au nadejde. (1Tes.4:13)

Caci, daca credem ca Isus a murit si a inviat, credem si ca Dumnezeu va aduce inapoi, impreuna cu Isus, pe cei ce au adormit in El. (1Tes.4:14)

intr-o clipa, intr-o clipita din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati. (1Cor.15:52)

Si tot ce a fost scris mai inainte a fost scris pentru invatatura noastra, pentru ca, prin rabdarea si prin mangaierea pe care o dau Scripturile, sa avem nadejde. (Rom.15:4)

si am in Dumnezeu nadejdea aceasta, pe care o au si ei insisi, ca va fi o inviere a celor drepti si a celor nedrepti. (Fapt.24:15)

Si insusi Domnul nostru Isus Hristos si Dumnezeu, Tatal nostru, care ne-a iubit si ne-a dat prin harul Sau o mangaiere vesnica si o buna nadejde, (2Tes.2:16)

sa va mangaie inimile si sa va intareasca in orice lucru si cuvant bun! (2Tes.2:17)

Adevarat, adevarat va spun ca cine asculta cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata. (Ioan.5:24)

In link-ul de mai jos puteti afla cate ceva despre incercarea grea si ultimele ganduri ale acestui suflet minunat de a carui prezenta ne-am bucurat pentru o vreme. Dumnezeu s-o odihneasca pe cea care a fost pentru noi mereu optimista si vesela Jeni si va ramane mereu asa in mintea si inima noastra

http://www.gandul.info/reportaj/sunt-jeni-medicii-mi-au-mai-dat-doi-ani-de-trait-merg-la-vot-pentru-ca-eu-cred-in-viitorul-romaniei-13453268

http://vreaupresedinte.gandul.info/news/jeni-diaconu-a-incetat-din-viata-mostenirea-unei-romance-care-a-vorbit-pana-la-capat-despre-viitorul-tarii-13598389

VERSETUL ZILEI

De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci, chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi. (2Cor.4:16)

DOAMNE EU VREAU SA TRAIESC LANGA TINE

https://www.youtube.com/watch?v=XM53Mdh28qg&list=PLCF3F6AB19BB992E8&index=15

https://www.youtube.com/watch?v=AgYC6QDxA4E&index=16&list=PLCF3F6AB19BB992E8
https://www.youtube.com/watch?v=9KfeWQwYA14&index=21&list=PLCF3F6AB19BB992E8
https://www.youtube.com/watch?v=CrGuijI8lZ8&list=PLCF3F6AB19BB992E8&index=53

IN CEAS DE DIMINEATA TE CHEM IN VIATA MEA...

https://www.youtube.com/watch?v=JT00vdVpDcU
Ruben Diaconu - Rugaciune
     Buna dimineata tuturor si Domnul Isus sa ne binecuvinteze!!!

Sa nu neglijam rugaciunea Câteodată Domnul Isus se trezea dimineaţa devreme pentru a se ruga. Marcu 1:35: „A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” Uneori e nevoie să te rogi dis de dimineaţă.

https://www.youtube.com/watch?v=CiqUocpGrPQ
https://www.youtube.com/watch?v=JVDwCiD_OYM
 

SINDROMUL "FIULUI RISIPITOR"....

Dintre toate meseriile din lume cea mai grea mi se pare cea de parinte. Nu se face nici o scoala, nu e o regula generalizata cum sa cresti cpopiii, e pur si simplu o resposabilitate care te face sa te dedici cu toata fiinta ta in areusi sa cresti si sa educi copii. Este extrem de dificil si cu consum de energie resurse si infinita dragoste, daruire suferinta. Iar rezultatele de multe ori pari insatisfacatoare si deprimante, dar continui sa faci in continuare tot ce e mai bine. Totusi nu trebuie sa cadem si sa deznadajduim, noi ne-am facut partea iar in continuare Dumnezeu va avea grija sa modeleze si sa schimbe inimile lor asa cum crede El ca este de folos. Eu de cativa ani asist neputincioasa  si de multe ori ochii mi se umplu de lacrimi , cand vad  unele schimbari in copiii mei si ma intreb unde s-au dus toate stradaniile si invataturi bune ce li le-am dat...dar am invatat ca e o solutie si am si facut asta i-am incredintat in mana Domnului sa preia El grija si educatia lor pe mai departe cum stie El mai bine. Eu ma rog si atunci cand mai gasesc cateodata deschise urechilile lor sa ii mai invat de bine. E dureros pentru noi parintii cand copiii "vrajiti" de anturaje, reclame si invataturi straine refuza sa mai comunice cu noi, sa mai asculte sfaturile noastre, sa mai umble asa cum i-am invatat. Eu zic ca e acel sindrom de "fiu risipitor" care se trezeste in tinerii nostrii copii. Pe mine m-a uimit si m-a umplut de admiratie atitudinea, rabdarea si increderea tatalui din Fiul risipitor. Cred ca si noi trebuie sa adoptam acelasi mod de a gandi si actiona. Sunt convinsa ca si acel tata ca si noi a facut totul pentru a-si creste bine copii, totusi amandoi fii nu au reactionat bine , Ce a facut tatal? A avut taria sa accepte cu rabdare si dragoste ca ai sai copii sa isi vina in fire. Si noi trebuie de asemenea sa ii incredintam in bratul Domnului si cu dragoste si rabdare sa asteptam...si Cel ce schimba inimile si face Lumina va lucra si cu copiii nostrii sa isi vina in fire...

Sa fim plini de speranta si sa ne incredem in Domnul care va purta si grija copiilor nostri pe care ni i-a incredintat noua pentru o vreme dar care sunt ai Lui si va lupta pentru sufletelelor cu toate fortele intunericului pentru ai aduce pe drumul cel bun , in bratele Sale...

https://www.youtube.com/watch?v=yfeEeUS26bM

CINE ZIDESTE PE ALTUL SE ZIDESTE PE SINE

Nu imi mai amintesc unde am auzit expresia aceasta:  "CINE ZIDESTE PE ALTUL SE ZIDESTE PE SINE" dar am "adoptat-o" datorita veridicitatii sale.

mai jos un articol " variatiuni pe aceiasi tema" preluat de pe" Doxologia" de folos pentru "umblarea" noastra -"Cuvintele care te zidesc pe tine și pe el".(Părintele Arsenie Boca, Mărgăritare duhovnicești, Editura Cartea strămoșească, p. 55-56)

http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/cuvintele-care-te-zidesc-pe-tine-pe-el

CANT ALELUIA DOMNULUI

https://www.youtube.com/watch?v=xdZg8aS6dcE

Grup tineri BCB Providenta Bucuresti, Cânt aleluia Domnului (22.01.2012)  

PARABOLA CELOR DOI GEMENI

Material preluat de pe "Total schimbat" http://www.totalschimbat.ro/2014/10/24/parabola-celor-doi-gemeni/

Se spune despre doi copilaşi gemeni, că la un moment dat au început o conversaţie în pântelece maicii lor. „-Crezi tu în viaţa după naştere?”, îl întreabă unul dintre bebeluşi! „-Desigur! După naştere trebuie să urmeze ceva. Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează”, răspunse celălalt bebeluş. „-Ce prostie! După naştere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate această lume sau viaţă care ne aşteaptă?”. „-Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Probabil că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură, ajutaţi de mâinile noastre!”. „-Ce ciudat! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar ar fi de râs! Nu observi că noi suntem alimentaţi prin cordonul ombilical?! Am putea să excludem viaţa de dincolo de naştere, pentru că deja acuma cordonul nostru ombilical e prea scurt.”. „-Nu, nu, pentru că, cu siguranţă va fi ceva, însă, probabil, ceva mai diferit decât noi ne-am obişnuit aici.”. „-Păi de acolo nu s-a întors nimeni. Odată cu naşterea viaţa se termină, pur şi simplu. De altfel, viaţa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, într-un întuneric profund”. „-Eu nu ştiu exact cum va fi dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi!”. „-Pe mama? Tu crezi în mama? Şi după tine, unde ar putea ea să fie?”. „-Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am fi deloc”. „-Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, niciun fel de mamă, aşa că e evident că nu există!”. „-Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simţim cum mângaie lumea din jurul nostru. Ştii, eu cred că viaţa adevărată ne aşteaptă abia de acum încolo!”

Parabola prezentată mai sus nu este altceva decât una dintre ilustraţiile din lumea de azi, între dezbaterile oamenilor care nu cred că, dincolo de această viaţă pământească, desigur, va exista încă o viaţă veşnică. Totuşi, spre deosebire de cei doi gemeni care s-au născut pe lume, ei n-au avut de ales în ce lume se vor naşte, de asemenea, nu au avut de ales cărui bărbat îi vor spune „Tată!”, însă pentru pământenii din lumea noastră, există două cărări pe care fie dorim sau nu, pe una dintre ele vom merge în viaţa aceasta, până când va suna clipa când trebuie să părăsim acest pământ.

Ȋn Sfânta Scriptură, vedem şi citim despre această viaţă eternă care ne aşteaptă dincolo de acest trup uman. Viaţa care pentru unii va fi o bucurie şi viaţa care pentru alţii va fi un chin veşnic! Sunt două vieţi veşnice, care, la alegerea noastră putem să ne îndreptăm spre ele cu paşi repezi. Ȋn fiecare minut şi în fiecare clipă din viaţa noastră alergăm cu repeziciune spre această eternitate care ne aşteaptă să ajungem la capătul final. Pierdem de multe ori ani din viaţă fără să ne dăm seama că alegerea care am făcut-o este spre pierzarea noastră. Vedem oameni în jurul nostru care calcă pe urmele deciziilor luate din inconştienţă, rezultând la dezastre şi pericole publice umane, şi totuşi, suntem prea nepăsători de viaţa care ne aşteaptă dincolo de această lume.

Te-ai gândit vreodată că drumul pe care mergi nu este bun. Totuşi, dacă în mintea ta, nu există viaţă după moarte, cei vei face dacă totuşi există? Te-ai întrebat? Dacă nu, ar fi bine să îţi pui întrebări serioase despre tine!!!

MEREU IN REANOIRE

A fi criticat , a critica doua verbe cu directii diferite intre care as pune o sageata de dus si intors , deoarece cred ca sunt directiile reversibile. Ma gandesc ca un inteles al versetului ." Ce seamana omul, aceea va si secera.” (Gal.6:7)  este si acesta efectul burmerangului de a se intoarce la cel ce l-a aruncat. In tineretea mea am fost foarte ironica si animata de un spirit justitiar care ma mai bantuie de multe ori si acum si caruia imi este de multe ori greu sa ii fac fata. Copilaria mea traumele din acea perioada au facut instincutul meu de conservare omenesc sa foloseasca ca scut impotriva atacurilor acest fel de aparare ironia si spiritul justitiar. Dar desi reusitele mele erau remarcabile si ma tineau la distanta de rau voitori, totusi nu am avut niciodata o satisfactie cu reusitele de tipul acesta. Si am mai constatat ca multe din aceste atitudini pe care eu le-am avut fata de alti si care omeneste vorbind pareau indreptatite, peste timp le-am primit si eu la randul meu din partea altora chiar daca omeneste vorbind nu erau indreptatite. Judecata , atitudinea emisa fie dreapta fie nedreapta se intoarc peste timp la tine fie ca sunt drepte sau nedrepte. Cu ce judecata judeci cu accea vei fi judecat. Deabea dupa ce Domnul a schimbat inima mea si mintea a inceput si ea sa beneficieze de astfel de schimbari am inteles semnificatia versetului  „Nu te lasa biruit de rau, ci biruie raul prin bine.” (Rom.12:21) Doar o astfel de sintagma transpusa in faptic ne poate aduce satisfactii si poate fi ca in versetul „Arunca-ti painea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi iarasi!” (Ecl.11:1) . Desigur ca nu ne e niciunuia usor sa rasturnam atat de usor obiceiurile vechi si sa le inlocuim cu cele noi. Dar fiecare reusita aduce mari satisfactii si iti da puterea sa perseverezi sa schimbi fiecare obicei vechi cu unul nou dupa voia Domnului.

CUM PRIMIM ISPITA CE NE ASTEAPTA DESEORI DUPA COLT?

Foto - Cristi Davidovici

Am citit azi un articol postat pe blog de o prietena  "Esti gata?"  ( http://www.peginduri.com/2010/07/esti-gata.html ) foarte ziditor si care m-a facut sa rememorez gandurile si trairile din ultima perioada avute pe aceiasi tema. In ultima vreme au fost schimbari in viata mea. M-am mutat cu locuinta si am realizat ca imi parea rau dupa confortul avut si a fost un semnal de alarma ca nimic nu trebuie sa puna stapanire pe inima mea. Apoi m-am impacat cu ideea, realizand ca trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul de a parasi locurile acestea cand Domnul va decide sa schimb si locuinta de pe pamant. Apoi am avut cateva incercari cu sanatatea care iarasi m-au tulburat si am realizat ca ori ce clipa poate fi ultima si trebuie sa inteleg ca conteaza sa fiu in runduiala cu modul in care "umblu" pe aici. Apoi nedreptatea si umilinta unor persoane din jur m-a mahnit si m-a durut si am simtit nevoia sa ma revolt , dar am realizat ca nu e bine asa si am inceput in schimb sa invat sa iubesc pe cei ce ma prigonesc. Apoi am fost flatata si mandria mea nu-si mai „incapea in pene”, dar am realizat ca nu e bine si ca asta ar dezavantaja si umili pe alti de langa mine si am incercat modestia si facerea de bine. Si asa am constatat ca ispitele sunt mereu dupa colt inaintea noastra, dar sa nu uitam ca suntem trecatori pe aici si cand vom parasii lumea aceasta nu vom fi judecati dupa in ce case confortabile deosebite am stat, cat grozavi am fost aici , ce performante nemaipomenite am realizat aici, ci daca in fiecare clipa am ales sa spunem nu ispitei si sa traim o viata prin care sa se reverse roada duhului. De curand am primit pe e-mai de la un prieten o pilda foarte faina care merita citita si de altii deoarece indeamna mintea sa cugete.

Înțeleptul și călătorul

Într-o bună zi, un călător trecu pe la un înțelept faimos. Știa de acest înțelept de multă vreme, dar nu fusese niciodată la el acasă. Imediat cum ajunse la poarta acestuia văzu că nimeni nu-l întâmpină. Pătrunse în micuța casă a înțeleptului și fu uimit să vadă că acesta nu avea altceva decât o odaie plină de cărţi. Până și masa era făcută din câteva cărți mai groase puse una peste alta. Locul de dormit era o simplă rogojină pusă într-un colț mai îndepărtat. Omului nostru nu-i venea să creadă. Nu era posibil ca unul dintre cei mai mari învățați ai lumii să trăiască în asemenea condiții. Cu siguranță era o farsă.

Totuși, privind chipul plin de liniște al înțeleptului vedea cum coboară pacea în inima sa. Dar el dorea să știe adevărul. Poate înțeleptul fusese jefuit, poate reușea el să facă ceva.

- Fie-mi iertată îndrăzneala, învăţătorule, unde-ţi este mobila? întrebă omul.

- Dar a ta unde este? întrebă la rându-i înțeleptul.

- A mea? Păi, eu sunt doar în trecere pe aici, răspunse călătorul.

- Şi eu la fel, zise înțeleptul.

 

(multumesc Rodicai si lui Lucian pt cele doua "ravase")