CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

duminică, 2 noiembrie 2014

CUM PRIMIM ISPITA CE NE ASTEAPTA DESEORI DUPA COLT?


Foto - Cristi Davidovici
Am citit azi un articol postat pe blog de o prietena  "Esti gata?"  ( http://www.peginduri.com/2010/07/esti-gata.html ) foarte ziditor si care m-a facut sa rememorez gandurile si trairile din ultima perioada avute pe aceiasi tema. In ultima vreme au fost schimbari in viata mea. M-am mutat cu locuinta si am realizat ca imi parea rau dupa confortul avut si a fost un semnal de alarma ca nimic nu trebuie sa puna stapanire pe inima mea. Apoi m-am impacat cu ideea, realizand ca trebuie sa ma obisnuiesc cu gandul de a parasi locurile acestea cand Domnul va decide sa schimb si locuinta de pe pamant. Apoi am avut cateva incercari cu sanatatea care iarasi m-au tulburat si am realizat ca ori ce clipa poate fi ultima si trebuie sa inteleg ca conteaza sa fiu in runduiala cu modul in care "umblu" pe aici. Apoi nedreptatea si umilinta unor persoane din jur m-a mahnit si m-a durut si am simtit nevoia sa ma revolt , dar am realizat ca nu e bine asa si am inceput in schimb sa invat sa iubesc pe cei ce ma prigonesc. Apoi am fost flatata si mandria mea nu-si mai „incapea in pene”, dar am realizat ca nu e bine si ca asta ar dezavantaja si umili pe alti de langa mine si am incercat modestia si facerea de bine. Si asa am constatat ca ispitele sunt mereu dupa colt inaintea noastra, dar sa nu uitam ca suntem trecatori pe aici si cand vom parasii lumea aceasta nu vom fi judecati dupa in ce case confortabile deosebite am stat, cat grozavi am fost aici , ce performante nemaipomenite am realizat aici, ci daca in fiecare clipa am ales sa spunem nu ispitei si sa traim o viata prin care sa se reverse roada duhului. De curand am primit pe e-mai de la un prieten o pilda foarte faina care merita citita si de altii deoarece indeamna mintea sa cugete.

Înțeleptul și călătorul

Într-o bună zi, un călător trecu pe la un înțelept faimos. Știa de acest înțelept de multă vreme, dar nu fusese niciodată la el acasă. Imediat cum ajunse la poarta acestuia văzu că nimeni nu-l întâmpină. Pătrunse în micuța casă a înțeleptului și fu uimit să vadă că acesta nu avea altceva decât o odaie plină de cărţi. Până și masa era făcută din câteva cărți mai groase puse una peste alta. Locul de dormit era o simplă rogojină pusă într-un colț mai îndepărtat. Omului nostru nu-i venea să creadă. Nu era posibil ca unul dintre cei mai mari învățați ai lumii să trăiască în asemenea condiții. Cu siguranță era o farsă.

Totuși, privind chipul plin de liniște al înțeleptului vedea cum coboară pacea în inima sa. Dar el dorea să știe adevărul. Poate înțeleptul fusese jefuit, poate reușea el să facă ceva.

- Fie-mi iertată îndrăzneala, învăţătorule, unde-ţi este mobila? întrebă omul.
- Dar a ta unde este? întrebă la rându-i înțeleptul.

- A mea? Păi, eu sunt doar în trecere pe aici, răspunse călătorul.

- Şi eu la fel, zise înțeleptul.
 
(multumesc Rodicai si lui Lucian pt cele doua "ravase")

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu