CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

miercuri, 5 noiembrie 2014

PARABOLA CELOR DOI GEMENI

Material preluat de pe "Total schimbat" http://www.totalschimbat.ro/2014/10/24/parabola-celor-doi-gemeni/

Se spune despre doi copilaşi gemeni, că la un moment dat au început o conversaţie în pântelece maicii lor. „-Crezi tu în viaţa după naştere?”, îl întreabă unul dintre bebeluşi! „-Desigur! După naştere trebuie să urmeze ceva. Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează”, răspunse celălalt bebeluş. „-Ce prostie! După naştere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate această lume sau viaţă care ne aşteaptă?”. „-Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Probabil că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură, ajutaţi de mâinile noastre!”. „-Ce ciudat! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar ar fi de râs! Nu observi că noi suntem alimentaţi prin cordonul ombilical?! Am putea să excludem viaţa de dincolo de naştere, pentru că deja acuma cordonul nostru ombilical e prea scurt.”. „-Nu, nu, pentru că, cu siguranţă va fi ceva, însă, probabil, ceva mai diferit decât noi ne-am obişnuit aici.”. „-Păi de acolo nu s-a întors nimeni. Odată cu naşterea viaţa se termină, pur şi simplu. De altfel, viaţa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, într-un întuneric profund”. „-Eu nu ştiu exact cum va fi dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi!”. „-Pe mama? Tu crezi în mama? Şi după tine, unde ar putea ea să fie?”. „-Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am fi deloc”. „-Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, niciun fel de mamă, aşa că e evident că nu există!”. „-Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simţim cum mângaie lumea din jurul nostru. Ştii, eu cred că viaţa adevărată ne aşteaptă abia de acum încolo!”
Parabola prezentată mai sus nu este altceva decât una dintre ilustraţiile din lumea de azi, între dezbaterile oamenilor care nu cred că, dincolo de această viaţă pământească, desigur, va exista încă o viaţă veşnică. Totuşi, spre deosebire de cei doi gemeni care s-au născut pe lume, ei n-au avut de ales în ce lume se vor naşte, de asemenea, nu au avut de ales cărui bărbat îi vor spune „Tată!”, însă pentru pământenii din lumea noastră, există două cărări pe care fie dorim sau nu, pe una dintre ele vom merge în viaţa aceasta, până când va suna clipa când trebuie să părăsim acest pământ.
Ȋn Sfânta Scriptură, vedem şi citim despre această viaţă eternă care ne aşteaptă dincolo de acest trup uman. Viaţa care pentru unii va fi o bucurie şi viaţa care pentru alţii va fi un chin veşnic! Sunt două vieţi veşnice, care, la alegerea noastră putem să ne îndreptăm spre ele cu paşi repezi. Ȋn fiecare minut şi în fiecare clipă din viaţa noastră alergăm cu repeziciune spre această eternitate care ne aşteaptă să ajungem la capătul final. Pierdem de multe ori ani din viaţă fără să ne dăm seama că alegerea care am făcut-o este spre pierzarea noastră. Vedem oameni în jurul nostru care calcă pe urmele deciziilor luate din inconştienţă, rezultând la dezastre şi pericole publice umane, şi totuşi, suntem prea nepăsători de viaţa care ne aşteaptă dincolo de această lume.
Te-ai gândit vreodată că drumul pe care mergi nu este bun. Totuşi, dacă în mintea ta, nu există viaţă după moarte, cei vei face dacă totuşi există? Te-ai întrebat? Dacă nu, ar fi bine să îţi pui întrebări serioase despre tine!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu