CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

duminică, 21 octombrie 2012

O POVESTE DIN ALPI


Un copil fermecător de 8 ani, discutând în șoapte, cu marmotele din Alpii Austrieci.From: Bauer Niki

Este de necrezut, și totodată încântător ce relații pot să se nască intre un copil austriac și marmotele din Alpi. In reportajul nostru vă prezentăm această relație neobișnuită dintre om și un animal sălbatic.

În principiu, marmotele sânt niște animale foarte retrase, cărora le este frică de om de așa măsură, încât la apropierea oamenilor, declanșează o întreagă acțiune de alarmare generală, și dispar în câteva secunde. Dar în situația în care îl zăresc pe copilul de opt ani: Matteo Walch, situația se schimbă radical, îl însoțesc peste tot, și pur ș simplu îl doboară din picioare cu afecțiunea lor.


Relația lui Matteo cu aceste viețuitoare a început în urmă cu patru ani, când împreună cu familia lui a făcut prima tură în Alpi. De atunci se întorc anual în munții Groslocker, unde continuă neîntrerupt această legătura cu clanul marmotelor.
Michaela, mama școlarului din Innsbruck povestește, că afecțiunea deosebită a lui Matteo față de aceste animale, face ca lor să nu le fie frică deloc de el, după cum se poate observa și din fotografii. Se presupune că acest lucru se datorează numai faptului, că ele simt sinceritatea sentimentelor băiatului.  




"Pot petrece ore întregi privind animalele – acest lucru fiind pentru mine legătura cea mai strânsă cu natura" – povestește Matteo. Cel mai palpitant este, când pot și să mă joc cu ei, cea ce acceptă și de  marmotele, mai ales contra unor recompense mărunte!"
Fotografiile sânt făcute de către mama lui Matteo, care ne-a mărturisit, că prezența băiatului îi liniștește și îi preocupă în așa măsură marmotele, încât ele nu mai reacționează deloc la zgomotele produse de aparatul ei de fotografiat.

 
"M-am străduit să prind cât mai fidel acele clipe, în care fiul meu și marmotele comunică între ei într-o deplină armonie, cea ce cred că am și reușit ca să obțin. Consider că pentru mine cel mai important de demonstrat a fost, că în ohii marmotelor se oglindește o curiozitate sinceră și nu sentimentul de teamă de om. In acest mod, într-adevăr are rost să o prezinți natura, deoarece aceasta este adevărata ei fața  -  povestește mama tânărului, în legătură cu fotografiile obținute.. 


Fără îndoială, este de admirat atitudinea unui băiat de oraș, care se comportă cu o naturalețe și cu sincere sentimente de dragoste față de animale. Cea ce este încă de remarcat, că și marmotele se prind ușor în acest joc.


Autor: Pozitív Nap (Zi Pozitivă)
Fotografii: Michaela Walch

Traducere din maghiară: p.-
(MULTUMESC LUI lUCIAN PENTRU "POVESTE")

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu