DIN NOU ROMANI 8:28

Sa te increzi in orice imprejurare in Domnul Isus ar trebui sa fie in totdeauna prioritar in mintea noastra inainte de a reactiona in vre un fel cand apare un moment placut sau mai putin placut in viata noastra. Ar trebui sa ne amintim mai des promisiunea din Romani 8:28 „Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu„.

In luna martie anul acesta locatia unde lucrez  a fost mutata din nou in apropierea casei mele dupa o lunga perioda  de naveta undeva in afara orasului. Am fost tare bucuroasa si m-am reobisnuit cu aceasta facilitate. La vechea locatie a ramas o colega care datorita sanatatii nu lucra de noapte si noi la vremea aceea lucram si de noapte. Intre timp dupa doua luni s-a mai reorganizat activitatea a mai plecat o colega de la noi in alt departament si am ramas sa lucram in doua schimburi.  Noi deseori o ajutam pe colega ramasa in locatia din afara Bucurestiului si uneori seful nostru trimetea la sfarsit de luna pe cate cineva sa o ajute.  Volumul ei de lucru era mare si chiar intelegeam situatia chiar fara sa ne spuna nimeni. In  luna septembrie colega a fost in concediu si a facut diverse demersuri sa vina la locatia din Bucuresti deoarece obosise. Si avea dreptate trecusera cinci luni si dorea sa fie si ea mai aproape de casa. Imaginati-va eu am fost cea aleasa sa o inlocuiesc si vorba aceea romaneasca , mila mi-e de tine dar de mine mi se rupe sufletul. Reactia mea a fost de frustrare si cand am fost contactata nu am reactionat cum as fi dorit dar nici nu am refuzat.  Am acceptat totusi si am pus niste cerinte legat de desfasurarea activitatii daca ma duc acolo care mi-au fost acceptate. Am fost trista si suparata desi in sinea mea stiam ca Domnul e la carma tuturor lucrurilor si evenimentelelor.  Dupa doua zile Domnul mi-a dat versetul  din Romani 8:28 dupa care o pace si o liniste mi-a cuprins inima. Am avut senzatia ca am trecut un examen cu brio si am stiut ca indiferent cat va fi de greu  e voia Domnului sa ma duc acolo si El va fi cu mine si aceasta nu e decizia oamenilor desi ei mi-au adus-o la cunostinta ci e voia Lui.  In ziua cand imi facusem bagajele si urma adoua zi sa ma prezint la locul de munca din afara Bucurestiului mi s-a propus sa renunt ca totusi colega s-ar fi razgandit. Am refuzat categoric sa ma mai intorc din drum deoarece imi era foarte clar de drumul trasat, si in plus ulterior am aflat ca nici seful meu direct nu a aceptat sa se mai modifice ceva. La noul loc de munca a fost mult de lucru si este mult de lucru, dar asa cum m-a facut sa inteleg Domnul meu locul de munca si meseria  ce o practic de cativa ani sunt cele care ma fac foarte dependenta de El si imi aduc in fiecare zi aminte cata nevoie am de El si cata bunatate si intelepciune revarsa spre mine ca sa ma pot descurca. Dau slava si Ii multumesc in fiecare zi cand reusesc sa termin tot ce am de facut. Dar acesta este doar unul din aspecte cel important este ca colegii cu care lucrez acum au posibilitatea sa auda cum multumesc eu Domnului pentru situatiiile dificile pe care ne ajuta sa le traversam cu toti legat de activitatea noatra. Domnul sa imi ajute sa fiu o marturie pentru ei si sa am ochi atintiti spre Domnul Isus. Mai mult atitudinea sefului meu s-a schimbat iar eu am inteles ca Domnul i-a deschis ochii si lui si mie sa ne schimbam optica unul fata de celalalt si sa recunosc ca si eu am gresit criticandu-l si judecandu-l aspru.  zilele trecute seful nostru care e casatorit de zece ani si nu are copii a adus tort sa ne serveasca de bucurie ca sotia sa e insarcinata si va avea un copil. I-am urat ca Domnul  Isus sa il binecuvanteze. In treacat mi-a spus ca e bine aici la locul de munca oe care il am ca se aduc prajituri si eu am fost reticenta cand a fost sa vin aici si se bucura ca m-am lasat convinsa sa vin. Atunci i-am marturisit ca ceea ce m-a convins a fost cuvantul lui Domnezeu din Romani 828 pe care i l-am citat. Stiti ce s-a intamplat? i-a placut mult versetul si m-a rugat sa i-l repet ca sa il poata retine. Ce ciudati suntem noi oamenii cum catalogam pe semenii nostri si le punem etichete fara sa stim ca in clipa accea Domnul deja si-a inceput lucru in inima respectivului si ne trezim ca si cum ne-am lupta cu Domnul.  In scoala Domnului avem multe de invatat, doar trebuie sa ascultam ce are Domnul sa ne spuna si sa vedem voia Lui si sa nu ne mai lasam pacaliti sa judecam cu mintea noastra si astfel sa pierdem binecuvantarea de a fi cei prin care Domnul Isus vrea sa isi verse binecuvantarile si spre alti spre a fi salvati.