OARE STIM CUM SA REPLICAM TOTDEAUNA?

(poza preluate de pe blogul Cufarul cu amintiri)

Oare stim cum sa replicam intotdeauna? Categoric nu. Dar putem invata
Deseori cand sunt abatuta si incerc sa gasesc niste raspunsuri incep sa citesc ce scriu alti frati si surori si nu de rareori plecand de la afirmatiile lor reusesc sa pornesc o meditatie care imi reaminteste , conform fluxului memoriei involuntare, anumite situatii si versete din biblie care puse cap la cap imi descopera ce se intampla si cum trebuie sa inteleg situatia prin care trec si cum ar trebui sa gandesc si reactionez. Constat din ce in ce mai mult ca in fiecare noua incercare trebuie sa invat din nou si din nou. Procesul de invatare si punerea acestuia in aplicare necesita multa autocercetare si multa practica pentru ca sa ajungem sa reactionam dupa voia lui Dumnezeu sa fim impacati cu El si cu noi insine. 


Recent am citit pasajul de mai jos al fratelui Adrian Condrea . "Vorbim mult. Prea mult uneori.  Și prea ușor. Vorbim când ar fi timpul să tăcem. Și apoi tăcem când e nevoie mai mult ca oricând să vorbim. Mă gândesc la cele doar câteva cuvinte ale lui Bartimeu. Au oprit din drum pe Mântuitorul și l-au vindecat. Mă gândesc la cele câteva cuvinte ale femeii disperate dar rostite la timpul potrivit: “așa este, dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor”. Mă gândesc la întrebările fariseice și răutăcioase care au primit următorul răspuns: “Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Atât! Și s-a făcut liniște! E importat să cunoști momentul potrivit pentru a da răspunsul tău. Biblia spune :" Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, și ce bună este o vorbă spusă la vremea potrivită. ( Prov.15:23 ) Oare sunt momente când ironiile și răutățile altora trebuiesc întâmpinate cu replica noastră? Uneori e cazul să le ignorăm. Și Domnul a tăcut când a fost întrebat. Dar uneori trebuie să răspunzi pentru a nu se crede foarte înțelept. Ei bine, aici e nevoie de mult discernământ.Vorba are valoare. Are forță."

preluat de pe AP poze cu prietenii mei

Aceste ganduri impartasite mi-au adus in minte cele de mai jos pe care simt indemnul sa vi le impartasesc si voua:

"V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea." (Ioan.16:33)
E inerent ca in viata cuiva sa nu intervina si necazurile. Ele nu pot fi evitate. Ceea ce este important e cum trecem prin ele . Un crestin spunea ca a fi bland nu inseamna afi bleg. Deci uneori trebuie sa indraznesti sa infrunti unele situatii si sa spui ce ai de spus. Biblia de exemplu ne spune sa dam socoteala dar cu blandete. "Ci sfintiti in inimile voastre pe Hristos ca Domn." Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blandete si teama, (1Pet.3:15), "Astfel, dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si preaiubiti, imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare." (Col.3:12) Eu inca lucrez si m arog ca atunci cand dau socoteala sa o fac cu blandete. Uneori firea noastra vulcanica , ne-o ia inaintea ratiunii si tonul devine mai virulent. Totusi uneori adevarul si situatiile pot genera si manie. justificata.  "Isus a intrat in Templul lui Dumnezeu. A dat afara pe toti cei ce vindeau si cumparau in Templu, a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor ce vindeau porumbei si le-a zis: "Este scris: "Casa Mea se va chema o casa de rugaciune." Dar voi ati facut din ea o pestera de talhari."(Matei 21:12,13). 
Totusi nu trbuie sa uitam ca starea noastra  de manie in relatiile noastre nu trebuie sa persiste mai mult decat este necesar pentru a nu cadea in extrema cealalta de a pacatui."Maniati-va, si nu pacatuiti." Sa n-apuna soarele peste mania voastra (Efes.4:26) . 
De multe ori nu spunem ceea ce gandim din teama si aceasta creaza presiune la nivelul creierului, si o stare de frustrare si angoasa. Chiar ne perecliteaza sanatatea.   Teama si neancrederea ne fac sa acceptam umilinta si presiunea fizica si psihica . M-am intrebat si am reflectat oare cum pot iesi din acest cerc vicios si raspunsul a fost ca" In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme n-a ajuns desavarsit in dragoste. "(1Ioan.4:18) 

(poza preluate de pe blogul Cufarul cu amintiri)

Imi amintesc cand in tinerete , la scurt timp dupa ce m-am casatorit, o colega mi-a dat un sfat interesant. Ea m-a invatat ca atunci cand sotul pleaca pe usa sa am grija ca niciodata sa nu plece suparat. Sa fac in asa fel sa ne impacam si sa nu ne despartim dupa o controversa suparati. Am gasit intelept sfatul si l-am urmat. Acest fapt m-a scutit de multe ori de a sta cu constiinta incarcata si apasata .
Cred ca trebuie sa veghem si sa cerem intelepciune de la Dumnezeu pentru a reactiona de la caz la caz dupa voia lui Dumnezeu. Deseori imi amintesc de Iona, de Toma, de Petru sau Ioan cand au avut reactii nepotrivite si Domnul i-a invatat sa vada pe fiecare in parte diferenta dintre logica lor si logica Lui sa sa invete sa ia deciziile corecte atunci cand sunt revoltati de o situatie sau alta. 
Ce minunat ca avem la indemna asa o Sursa inepuizabila de Intelepciune si Lumina pe care doar trebuie sa fim constienti ca trebuie sa o accesam cat mai des.