CAND DUMEZEU PICTEAZA - 3/ CULORI PE CARE NUMAI DUMNEZEU LE POATE CREEA

(multumesc lui Lucian pentru pozele trimise pe e-mail)

CE CADOU ITI DORESTI ?

(preluat de pe „Mona's blog-mai exista o sansa...!”)

Tare mult mi-as dori sa meditam la aceasta istorioara, pentru ca este una dintre cele mai frumoase istorioare .

Se povesteste că un tânăr, singur la părinti, urma să-si încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masină expusă în vitrina unui magazin auto. Stia că tatăl lui îsi poate permite să cumpere o astfel de masină, asa că si-a exprimat dorinta să o primească în dar la absolvire.

Ziua mult asteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista vreun semn că masina mult visată va intra în posesia sa. O usoară dezamăgire începuse să i se cuibărească în inimă.
În seara dinaintea festivitătii de absolvire, tatăl si-a chemat fiul în birou.
L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumosîmpachetată, rostind emotionat: "Felicitări, fiule!"
Fiul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile masinii. Însă în cutie se afla o biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertă.
Dezamăgirea i s-a transformat în mânie.
- Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie?
Trântind Biblia pe biroul tatălui, tânărul a iesit furios din cameră, părăsind definitiv casa tatălui său.
Anii au trecut. Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă si o familie frumoasă. Într-un târziu, si-a dat seama că vremea nu stă în loc si a hotărât să-si viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul absolvirii facultătii.
Însă înainte ca să poată pleca la drum, o telegramă fulger îl anuntă că tatăl lui a decedat si că toată averea i-a rămas lui, ca singur mostenitor.
Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost coplesită de tristete si regrete. A intrat în biroul tatălui său. La un capăt al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii - în aceeasi pozitie în care o lăsase el înainte de a părăsi casa părintească. Cu ochii împăienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început să citească în ea.
La un moment dat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat să ridice plicul, pe care se afla adresa.
magazinului auto de unde sperase cu ani în urmă să primească masina mult visată. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii.
ACHITAT- scria în litere mari peste termenii contractului.
Masina îl astepta de ani de zile în garaj.

De câte ori nu trecem cu vederea binecuvântările lui Dumnezeu, doar pentru că nu sunt "împachetate" cum ne-am fi asteptat ?

Chiar astazi poate te-a binecuvantat si in loc sa ii multumesti si sa te bucuri, esti suparat ca nu ai primit ceea ce ai cerut. Nu uita, El a promis ca ne va da "tot ceea ce avem nevoie", atentie..."nu tot ceea ce cerem"...doar ceea ce avem nevoie !!! El stie tot ceea ce avem de trebuinta, iar daca ne incredem in El, inseamna ca trebuie sa fim multumiti, pentru ca avem de toate.

ALO CENTRALA?!

Nu stiu cine este autorul, asa am primit si eu mail-ul, dar este  atat de frumoasa povestea incat am zis ca merita sa va rupeti trei  minute din viata si sa o cititi...

 " Alo, Centrala ?!

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele  telefoane din cartier.  Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete.  Receptorul stralucitor atarna intr-o parte.  Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu,  fascinat, cum mama mea vorbea cu el.  Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o  persoana uluitoare.  Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe  care ea sa nu-l stie.  Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta.  Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi  cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din  pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul.  

Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.  Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la  scara. Telefonul!  Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el,  am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. "Alo, Centrala!", am strigat in  microfonul care era chiar deasupra capului meu.  Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala.".  - "Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar  lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta.  - "Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea.  - "Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit.  - "Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea..  - "Nu " - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..."  - "Poti sa deschizi racitorul?" - m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot.  - "Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel  " - spuse vocea.  Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice. I-am cerut  ajutor pentru lectia de geografie, iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . .. M-a ajutat si la matematica.. .  Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte,  mananca fructe si alune.  A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.  Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a  ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii  mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca.  Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de  frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii? "  Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne , tine minte intotdeauna, ca mai sant si alte lumi in care se poate canta."  Alta data la telefon, "Alo, Centrala!" "Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta. "Cum se scrie cuvantul  fix? " - am intrebat-o.  Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la  Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea...  "Alo Centrala " ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea  noastra casa.  N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern,  stralucitor, din locuinta noua.  Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie  m-a urmarit pretutindeni ...  Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea  seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela.  Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet  trebuie sa fi fost ea,Alo,Centrala, ca sa-si piarda atata timp cu un  mic baietel ca mine.  Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi  continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam  o jumatate de ora intre avioane.  Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de  o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!" 

 Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam  atat de bine. "Centrala."  Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se  scrie cuvantul fix? " ... O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata  mi-a raspuns, "Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."  Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus. "Ma-ntreb daca ai  idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."  "Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au  insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si  asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..."  I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am  intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi  vizitez sora. "Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally."  M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la  "Informatii" . Am intrebat de Sally.  "Sinteti un prieten?" - m-a intrebat.  "Da, un foarte vechi prieten... Wayne ..."  "Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea. "Sally a lucrat doar o  jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma."  Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus  ca te cheama Wayne ?"  "Da." - i-am raspuns.  "Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie  in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc."  Mesajul ei era, "Spune-i ca sint si alte lumi in care se poate canta.  El va sti la ce ma refer."  I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally . . .  Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.  A cui viata ai atins-o astazi? "

(multumesc Luminita)

VERSETELE ZILEI

2 Timotei 3:1-9: „1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. 2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie, 3 fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, 4 trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, 5 având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Îndepărtează-te de astfel de oameni! 6 Între aceştia sunt cei care se furişează în case, pun stăpânire pe femeile uşuratice, împovărate de păcate şi călăuzite de diferite pofte, 7 care întotdeauna învaţă, dar nu pot ajunge la cunoaşterea adevărului. 8 Aşa cum Iane şi Iambre1 i s-au împotrivit lui Moise, tot astfel şi aceşti oameni cu minţi pervertite se împotrivesc adevărului, fiind descalificaţi în ce priveşte credinţa. 9 Dar ei nu vor mai înainta mult, pentru că, la fel ca în cazul celor doi, nebunia lor va fi arătată tuturor.”

MAMA

 KLAUS HARO: pelicula “MAMA MEA”

Mama

poveste scrisa de
Dan Puric 20 Aprilie 2012

Intr-o zi, asteptand sa vina liftul la parterul unui hotel am vazut, intr-un tarziu, cum, in

pragul usilor automate care se deschideau, a aparut faptura blanda a unui copilas de o mare frumusete . In spate, discreta ca o umbra, mama lui.
Dar, vai, la prima miscare pe care a facut-o, mi-am dat seama ca pustiul suferea de un handicap . Se misca greu, cu o incordare a intregului sau trupusor ce facea ca aerul sa se crispeze . Isi indrepta ochii rugatori spre mama sa si apoi, simtind sprijinul, indrazni sa paseasca . Dar pasul acela era cat o  Golgota, nu pentrul sufletul lui, inca nestiutor, cat pentru biata sa mama . Si astfel, de acolo, din lift am vazut cum a coborat dragostea absoluta a mamei pentru copilul ei . Zeci de brate invizibile se intindeau in jurul lui ca aerul sa nu-l sfarame, sau ca privirea curioasa a celor
din jur sa nu-i raneasca sufletul mai mult decat o facuse viata . Il apara parca, mangaindu-l  incontinuu .
Si, nu stiu de ce, in clipa aceea am avut revelatia ca asa trebuia iubit si acest popor roman de o frumusete rara, dar handicapat de o istorie mizerabila . M-am gandit instantaneu ca numai dragostea materna, cu dimensiunea ei absoluta ce putea iubi neclintit in fata istoriei potrivnice, ne mai
poate ridica din tragedia prezenta .
Dragostea de mama are ceva din dragostea lui Dumnezeu catre om, este acea "dragoste care nu cade niciodata" .
Oare, astfel de mame nu sunt in fond niste martiri anonimi, ce zilnic isi ascund jertfa in tresaririle tacute ale fiintei?
Si, de ce oare, m-a dus gandul ca la o prabusire dureroasa in gol, la poporul roman ?
Pesemne ca am fost rapit de amintirea acelui biet preot de tara care, in timp ce neamul romanesc gemea sub piroanele criminale ale comunismului ce-ncerca sa-i zdrobeasca atata trupul cat si fiinta, indraznea sa spuna :"Ideologiile nu sunt bune pentru ca nu au mama" .
....................................................................................................


Dan Puric

Niciun copil din lume nu a crescut vreodata atat de mult fata de mama lui, incat sa poata sa nu-i spuna mama . Ce sfanta ierarhie!

De cand am fost mic si pana-n ultima ei clipa, mama imi dadea un sfat:
-"Dragul mamei, nu-ti arata inima oricui!"
Si nu stiu de ce, atunci cand imi spunea adevarul acesta, frumosii ei ochi albastri, erau strafulgerati pentru o clipa de o indefinita tristete . Parca ar fi vrut sa ma apere pentru tot restul vietii, si
realiza ca nu putea .
Dureroasa fatalitate, ce o facea sa-si traiasca viata din inabusite strangeri de inima, infinite griji ce-i marcau necrutator fiinta .
O asiguram instinctiv ca totul o sa fie bine . Ca apoi, pe ascuns, sa ma arunc in valurile vietii . Iar viata, imi cerea sa nu imi ascund inima si abia atunci, destinul indiferent o lovea cu tarie, zdrobind-o .
Prabusit, dezamagit cumplit de tradarile vietii, ma-ntorceam in mica ei garsoniera .
Mama se facea ca nu-mi vede rana adanca ce ma-ngenunchease . Imi facea de mancare, apoi imi intindea masa avand grija sa am in farfurie bucatile cele mai bune .
-"Lasa, dragul mamei, ca trece si asta!"
Inima mea se refacea incet-incet, oblojita de invizibile si tandre mangaieri .
N-aveam de unde sa stiu ca, vindecat, plecand apoi, inima ei ramanea cuprinsa de un suvoi de tristete, coplesita de singuratati .
Se spune ca in "realitatea de Rai" oamenii aveau trupul acoperit de haina de har a inimii . Si atunci, oamenii isi vorbeau de la inima la inima . Ce minune facuse Dumnezeu, cand spusese ca "totul o sa fie la vedere!"
Dar, ce cumplit ca acest "totul"a fost distrus, mai apoi, prin pacat .
Si atunci, de rusine, se spune ca inima s-a ascuns in trup .
"Trei inimi ai in tine, muritorule!" spun sfintii, "Cea a lui Dumnezeu, cea a sufletului tau si cea de carne si sange prin care curge viata . Si toate trei bat dimpreuna . Dar atunci cand in tine, inima Domnului nu mai bate, sa stii ca esti in moarte sufleteasca . Dar eu, simt ca langa inima lui Dumnezeu, mai este o inima ...cea a mamei . Iar cand aceasta nu mai bate...esti singur!

(multumesc  Lucian pentru frumoasa poveste)

Satyamev Jayate 15th August 2012

Satyamev Jayate Ka Safar English Subtitles 720p 15th August 2012 HD Pt2
http://www.youtube.com/watch?v=E75rAW65oZ8
Satyamev Jayate Ka Safar English Subtitles 720p 15th August 2012 HD Pt3
http://www.youtube.com/watch?v=DWeNPRhna4I
Satyamev Jayate Ka Safar English Subtitles 720p 15th August 2012 HD Pt4 
http://www.youtube.com/watch?v=J0yaVerEHGI
Satyamev Jayate Ka Safar English Subtitles 720p 15th August 2012 HD Pt5
http://www.youtube.com/watch?v=eYfqPvFn8Eo

CE POATE FACE IUBIREA ....

"Dar va zice cineva: "Tu ai credinta, si eu am faptele. Arata-mi credinta ta fara fapte, si eu iti voi arata credinta mea din faptele mele." (Iac.2:18)

"De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni"(Petru 21:5...7)

Părintele Mihail Jar, Stareţul Mănăstirii Bănceni din Ucraina - Tată pentru 400 de suflete

(ACEST REPORTAJ L-AM GASIT CU TRIMITERE DE PE BLOGUL DANIEL LUCESCU)

CE SE INTAMPLA CU BARFA SPUSA....

http://www.youtube.com/watch?v=8ng5angbV5E

la limita dintre ras si plans...

Preluata de pe blogul "blogul lui Tomis the cat"
La limita dintre ras si plans...ramai totusi cu un gust amar....
http://www.youtube.com/watch?v=IptMnA0FHtk

Pe 23 februarie 2012 a apărut pe YouTube un videoclip polonez care a reuşit performanţa de peste 1.230.000 vizualizări într-un timp atât de scurt.
În acest material video este prezentată o ţigancă care cerşeşte pe stradă iar titlul videoclipului este “Sztuczna Rumuńska Pyta” adică “Cerşetoarea artificială ROMÂNCĂ“. Nişte tineri polonezi au avut o idee genială şi au adus un manechin “cerşetor” (din cârpă) pe care l-au aşezat la câţiva metri de ţiganca cerşetoare. Aceasta s-a enervat rău pe manechinul “cerşetor” pe care l-a spulberat în câteva clipe…
Partea plăcută şi amuzantă a videoclipului prezintă reacţiile (de râsul curcilor) cetăţenilor polonezi care trec pe lângă acest manechin “cerşetor” din cârpă şi-i donează bani. Culmea prostiei e că acest manechin “cerşetor” a reuşit să strângă 15 euro în trei ore…
Partea urâtă şi jignitoare constă în faptul că TITLUL VIDEOCLIPULUI se referă la “O ROMÂNCĂ” (scris cu un singur “R”) deşi persoana respectivă era de etnie romă, deci NU era vorba de o persoană de etnie română (cetăţenia română e una, iar etnia romă ţigănească e cu totul altceva, să fie foarte clar pentru toată lumea, odată pentru totdeauna).