MAMA

 KLAUS HARO: pelicula “MAMA MEA”

Mama

poveste scrisa de
Dan Puric 20 Aprilie 2012

Intr-o zi, asteptand sa vina liftul la parterul unui hotel am vazut, intr-un tarziu, cum, in

pragul usilor automate care se deschideau, a aparut faptura blanda a unui copilas de o mare frumusete . In spate, discreta ca o umbra, mama lui.
Dar, vai, la prima miscare pe care a facut-o, mi-am dat seama ca pustiul suferea de un handicap . Se misca greu, cu o incordare a intregului sau trupusor ce facea ca aerul sa se crispeze . Isi indrepta ochii rugatori spre mama sa si apoi, simtind sprijinul, indrazni sa paseasca . Dar pasul acela era cat o  Golgota, nu pentrul sufletul lui, inca nestiutor, cat pentru biata sa mama . Si astfel, de acolo, din lift am vazut cum a coborat dragostea absoluta a mamei pentru copilul ei . Zeci de brate invizibile se intindeau in jurul lui ca aerul sa nu-l sfarame, sau ca privirea curioasa a celor
din jur sa nu-i raneasca sufletul mai mult decat o facuse viata . Il apara parca, mangaindu-l  incontinuu .
Si, nu stiu de ce, in clipa aceea am avut revelatia ca asa trebuia iubit si acest popor roman de o frumusete rara, dar handicapat de o istorie mizerabila . M-am gandit instantaneu ca numai dragostea materna, cu dimensiunea ei absoluta ce putea iubi neclintit in fata istoriei potrivnice, ne mai
poate ridica din tragedia prezenta .
Dragostea de mama are ceva din dragostea lui Dumnezeu catre om, este acea "dragoste care nu cade niciodata" .
Oare, astfel de mame nu sunt in fond niste martiri anonimi, ce zilnic isi ascund jertfa in tresaririle tacute ale fiintei?
Si, de ce oare, m-a dus gandul ca la o prabusire dureroasa in gol, la poporul roman ?
Pesemne ca am fost rapit de amintirea acelui biet preot de tara care, in timp ce neamul romanesc gemea sub piroanele criminale ale comunismului ce-ncerca sa-i zdrobeasca atata trupul cat si fiinta, indraznea sa spuna :"Ideologiile nu sunt bune pentru ca nu au mama" .
....................................................................................................


Dan Puric

Niciun copil din lume nu a crescut vreodata atat de mult fata de mama lui, incat sa poata sa nu-i spuna mama . Ce sfanta ierarhie!

De cand am fost mic si pana-n ultima ei clipa, mama imi dadea un sfat:
-"Dragul mamei, nu-ti arata inima oricui!"
Si nu stiu de ce, atunci cand imi spunea adevarul acesta, frumosii ei ochi albastri, erau strafulgerati pentru o clipa de o indefinita tristete . Parca ar fi vrut sa ma apere pentru tot restul vietii, si
realiza ca nu putea .
Dureroasa fatalitate, ce o facea sa-si traiasca viata din inabusite strangeri de inima, infinite griji ce-i marcau necrutator fiinta .
O asiguram instinctiv ca totul o sa fie bine . Ca apoi, pe ascuns, sa ma arunc in valurile vietii . Iar viata, imi cerea sa nu imi ascund inima si abia atunci, destinul indiferent o lovea cu tarie, zdrobind-o .
Prabusit, dezamagit cumplit de tradarile vietii, ma-ntorceam in mica ei garsoniera .
Mama se facea ca nu-mi vede rana adanca ce ma-ngenunchease . Imi facea de mancare, apoi imi intindea masa avand grija sa am in farfurie bucatile cele mai bune .
-"Lasa, dragul mamei, ca trece si asta!"
Inima mea se refacea incet-incet, oblojita de invizibile si tandre mangaieri .
N-aveam de unde sa stiu ca, vindecat, plecand apoi, inima ei ramanea cuprinsa de un suvoi de tristete, coplesita de singuratati .
Se spune ca in "realitatea de Rai" oamenii aveau trupul acoperit de haina de har a inimii . Si atunci, oamenii isi vorbeau de la inima la inima . Ce minune facuse Dumnezeu, cand spusese ca "totul o sa fie la vedere!"
Dar, ce cumplit ca acest "totul"a fost distrus, mai apoi, prin pacat .
Si atunci, de rusine, se spune ca inima s-a ascuns in trup .
"Trei inimi ai in tine, muritorule!" spun sfintii, "Cea a lui Dumnezeu, cea a sufletului tau si cea de carne si sange prin care curge viata . Si toate trei bat dimpreuna . Dar atunci cand in tine, inima Domnului nu mai bate, sa stii ca esti in moarte sufleteasca . Dar eu, simt ca langa inima lui Dumnezeu, mai este o inima ...cea a mamei . Iar cand aceasta nu mai bate...esti singur!

(multumesc  Lucian pentru frumoasa poveste)