LA MULTI ANI! 2013

http://www.youtube.com/watch?v=bLM6EwzAf8Q

http://www.youtube.com/watch?v=XxDjAxTHUAs

UN NOU FLASH MOB DE CRACIUN DE LA CLUJ

https://www.youtube.com/watch?v=V8aYrTP2fXo

CUM VAD COPIII RELATIA OM DUMNEZEU

"Isus a chemat la Sine pe copilasi si a zis: "Lasati copilasii sa vina la Mine, si nu-i opriti; caci Imparatia lui Dumnezeu este a unora ca ei." (Luc.18:16)
"Adevarat va spun ca oricine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un copilas, cu niciun chip nu va intra in ea." (Luc.18:17)

("perlele" sunt preluate de pe blogul Rodicai Botan- si ea la randul ei le-a primit pe e-mail)

"Calugarii si-au facut meserie din rugat pentru ca ei au vazut ca nu poate sa existe meserie mai frumoasa decat sa vorbesti tot timpul cu Dumnezeu." ( 9 ani)

"Calugarii nu sunt asa de vorbareti pentru ca daca il lasa pe Dumnezeu sa le vorbeasca toata ziua, ei s-au obisnuit sa taca mult, ca sa-L asculte - ca nu pot sa-L intrerupa tocmai pe Dumnezeu." ( 8 ani)

"Biserica e sfanta si ramane sfanta chiar daca intra in ea multi pacatosi, ca biserica de aia e facuta, ca pacatosii care intra sa-si faca acolo antene pentru Dumnezeu." ( 12 ani)

"Dumnezeu se intelege mai usor cu copiii mici, ca cei mici au suflet mai incapator. La oamenii mari e o inghesuiala de rele ca nici n-ai unde sa stai."( 10 ani)

"Biserica nu iubeste placerea , ca placerea iti aduce sa spui mereu ca mai vrei, pe cand multumirea iti aduce sa spui ca-ti ajunge." ( 9 ani)

"Ingerii nu ne spun cum e in Rrai, de unde sunt ei, ca atunci cand mori e ca un fel de ziua ta si primesti cadou Raiul si ei nu pot spune dinainte cum arata cadoul pe care il primesti pentru ca strica toata ziua." ( 10 ani)

" Nu e bine sa stai cu pacatul in tine, trebuie sa fugi la spovedit, ca pacatul din tine sa nu faca pui de pacati." ( 10 ani)

"Preotii vin in casele oamenilor inainte de paste si Craciun ca sa sfinteasca toate camerele, ca le curata cu aghiazma care e un foarte bun detergent impotriva dracilor." ( 11 ani)

"Postim ca sa nu ne mai gandim numai la gusturi de mancare si sa ne mai gandim si la gustul de Dumnezeu." ( 11 ani)

"Cei care nu-l gasesc pe D-zeu sunt cei care il cauta din interes." ( 12 ani)

"Milostivul e rar ca mila n-o gasesti pe toate drumurile deoarece ea trebuie cultivata." ( 14 ani)

"Altarul este partea din biserica unde preotul vorbeste intre patru ochi cu Dumnezeu." ( 10 ani)

"Unii oameni nu putrezesc dupa ce mor, pentru ca trupurile lor au fost bagate in pamant cu cerul in ei." ( 13 ani)

"Sfintii au aureola rotunda si nu patrata ca sa nu faca vreun rau nici macar din greseala - ca poate cine stie, cand se ridica la cer, sa nu intepe cu vreun colt o pasare in zbor." ( 13 ani)

"Oamenii care cred in Dumnezeu se dezvolta mai repede decat ceilalti oameni, pentru ca ei ajung sa-si dezvolte esentialul." ( 15 ani)

" Ne dam seama ca Dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii la fel, ca daca te desparti de El si mai tarziu te intorci la El, nu tine suparare si te ajuta la fel ca si pe cei care au fost tot timpul cu El." ( 11 ani)

"Inima bate, bate pana se stinge, ca inima este ca lumanarea si daca tu crezi in Dumnezeu, el ti-o aprinde din nou in Cer." ( 9 ani)

"Daca cineva ar insista la usa mea sa-mi schimb religia, as zice ca nu pot, pentu ca ar fi ca si cand mi-ar cere sa-mi schimb parintii."( 9 ani)

"Daca ii ascultam atent pe oameni, auzim mai tot timpul cum se lauda, pentru ca nu le este gata capul."( 11 ani)

 

"Vedeţi ce dragoste ne -a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L -a cunoscut nici pe El.  Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este."

“Când vei îmbătrâni..Aș vrea ca tu să știi:Un copil vei fi mereu.. în ochii Mei.”

Daca ai fost orfan de tata sau tatal ti-a murit, Dumnezeu iti spune  “Un copil vei fi mereu în ochii Mei

 

VERSETUL ZILEI

poza preluata de pe blogul Rodica Dumbraveanu

"Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gandeam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc." (1Cor.13:11)

UN NOU FLASH MOB DE CRACIUN ACUM DE LA IASI

Flash Mob Food Court Palas Mall Iasi, Decembrie 2012 

DUMNEZEU TRANSFORMA BLESTEMUL IN BINECUVANTARE

Dar Dumnezeul nostru a preschimbat blestemul în binecuvântare! Neemia 13:2

(preloat de pe blogul Daniela Delibas)

"În timp ce pregătesc cina, am pe masa din bucătărie Biblia deschisă la acest verset din Neemia 13:2 şi, în timp ce meditez asupra lui mă întreb: “Oare chiar a preschimbat Dumnezeu blestemul în binecuvântare?” Nu vreau să fiu o “Eva” a zilelor noastre ci îmi pun această întrebare cu intenţia sinceră de a aprofunda acest adevăr şi de a-i înţelege toate nuanţele. Vă daţi seama ce mare har!? Să transforme Dumnezeu blestemul în binecuvântare! Ce Mare, Puternic şi Minunat Dumnezeu avem! De dragul copiilor Lui, Dumnezeu schimbă chiar şi blestemul în binecuvântare! În Biblia Fidelă acest verset este tradus astfel: Totuşi, Dumnezeul nostru a întors blestemul în binecuvântare. Îmi place mai mult această traducere. Dumnezeu a întors roata iar blestemul a devenit binecuvântare!

În timp ce meditez asupra acestui verset, Elisa, mezina casei de un an de zile, se tot plimbă pe la picioarele mele jucându-se cu oalele din dulap, pe care le scoate şi le pune la loc, într-un joc nevinovat al copilăriei. O iau în braţe şi o sărut plină de dragoste şi bucurie în inimă. Şi brusc, îmi dau seama că tocmai ea, Elisa, este un exemplu viu al felului în care Dumnezeu a schimbat/a întors blestemul în binecuvântare în viaţa mea.

Elisa a venit în familia noastră după o perioadă de aşteptare şi anticipare, mai exact după 2 băieţi. Naşterea ei a constituit o mare bucurie pentru noi, mai ales pentru inima mea de mamă care îşi dorea o fetiţă. Dar, după venirea pe lume a celui de-al doilea copil, David, medicul sub supravegherea căruia mă aflam a venit la patul meu de spital şi a început să-mi prezinte toate motivele medicale pe baza cărora nu ar trebui să mai rămân vreodată însărcinată. Şi nu erau puţine! Am ascultat-o din respect, însă cuvintele ei au rămas departe de mintea şi inima mea. Apoi a continuat cu o propoziţie care mi-a oprit parcă inima în loc: “În timpul operaţiei, am fost foarte hotărâtă să opresc în trupul dvs. naşterea vreunui următor copil, din datorie faţă de viaţa dvs., însă“, şi vocea ei căpătă noi inflexiuni…”ceva, sau poate cineva m-a oprit. Vă sfătuiesc însă, cu toată seriozitatea, să fiţi o mamă responsabilă şi să nu mai rămâneţi niciodată însărcinată.” Şi a plecat.

După 2 ani de zile, am întâlnit-o din nou pe holul spitalului. Ţineam în braţe o fetiţă frumoasă şi sănătoasă. I-am arătat-o. A dat din cap nedumerită, parcă neînţelegând puterea divină care a întors în viaţa mea blestemul în binecuvântare. Elisa îmi aduce în inimă o bucurie deosebită iar gândul că cineva îmbrăcat în haine de doctor a vrut să-mi ia această bucurie, îmi dă fiori pe şira spinării. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că a avut har pentru familia mea!

P.S. În clipa în care am terminat de gătit cina, am finalizat şi această meditaţie. Asta mă face să zâmbesc pentru că mă duce cu gândul la Proverbe 13 unde este prezentată femeia care lucrează pe mai multe planuri şi izbuteşte în tot lucrul ei. Zâmbesc pentru că iată, se poate!:)"

 ...............................................................................................................
Minunata meditatie...multumesc lui Dumnezeu pentru ca e credincios promisiunilor Sale. De cele mai multe ori in viata noastra, a copiilor lui Dumnezeu sunt probleme mult mai mari si mult mai dificile decant in viata celor ce nu il recunosc pe Domnul Isus si nu il primesc in inima lor. Si eu am trait clipe disperate cu sanatatea , cu aducerea pe lume a copiilor si multe alte "probleme" de tot felul.De multe ori remarcile sarcastice a celor din jur ca  "unde este Dumnezeul vostru?" de de noi suntem asa incercati ne duc si pe noi ca scriitorul psalmului 73 cu gandul intristat spre durere si aparenta nedreptate. Dar, ca si psalmistul Duhul Domnului nostru ne reaminteste in Cine ne-am pus increderea si credinciosia sa. Imi e tare drag verestul din Romani 8 cu 28  de cate ori trec prin astfel de incercari in care logica mea  nu gaseste nici o explicatie. Si atunci imi spun de foarte multe ori ca logica mea nu se potriveste  cu logica lui Dumnezeu care e Omnipotent, Omniscient, Omniprezent si ma iubeste atat de mult ca m-a creat inca din pantecele mamei mele , exist datorita voii Lui, sunt salvata datorita iubirii Lui pana la jertfa suprema, si binenteles trec prin toate cu voia Lui si spre binele meu. Laudat fie numele Lui in veci de veci.

ZIUA DE CRACIUN

Ziua de Craciun..

Preotul inspecta biserica inainte de venirea credinciosilor pentru primul mass si vazu cu placere ca totul a fost aspirat si praful fusese sters dupa serviciul de la miezul noptii, si toate obiectele lasate in urma; manusi, posete, fulare au fost adunate si trimise la rectorat.
Era un pic inaintea orei 5 dimineata. Afara era inca intuneric, si in biserica unde numai preotii cei mai in visrsta se miscau dintr-un loc in altul, lumina de la luminari se agita necontenit aruncind umbre pe pereti si pe podea. Din cind in cind cite o luminare arunca raze un pic mai puternice si prindea atunci frumusetea si culorile minunatelor ferestre si a lucraturii de arta din ele. Era frig si in afara de fosnetul facut de miscarea preotului, totul era in deplina tacere.
In drumul lui preotul se opri sa spuna o rugaciune lui Isus copilul nascut de Craciun. Aveau si un model acolo , cu scena nativitatii si sculpturile erau facute cu un realism de admirat…Printr-o usa deschisa puteai sa vezi afara cerul intunecat si steaua care i-a calauzit pe pastori la iesle; de fapt scena arata ca pastorii erau aproape de usa sa intre in grajd si erau intr-o postura de adoratie; animalele erau in grajd iar in centrul era familia sfinta, Maria si Iosif uitindu-se in jos la iesle…
Preotul isi incrunta fruntea…si exclamatia lui de surpriza se auzi in toata biserica. Ieslea era goala.Micul Isus, papusa aia de plaster care il reprezenta pe Salvatorul nostru era…disparuta.
In graba, cu grava agitatie preotul incepu sa caute in amanuntime in vecinatate, se apleca si se uita pe sub scaune, pe toate rindurile, si dupa ce se convinse ca nu-i chip de gasit merse sa comunice aceasta lipsa la sextonul bisericii si la pastorul asistent si la ceilalti preoti. Discutara indelung, dar nici unul nu avu nici un fel de explicatie. Dupa o vreme, dupa ce au dat suficient din cap a mirare si s-au uitat unul la altul amariti au acceptat in sfirsit adevarul ca, pe cit de nepotrivit pe atit de real era faptul ca figurina ce il reprezenta pe Isus a fost furata.
Cu solemnitatea necesara, acestei ocazii, pastorul raporta enoriasilor la primul mass disparitia lui Isus din iesle. Cu vocea tremurind de emotie le spuse despre natura socanta a acestei fapte si ca un sacrilegiu a fost facut. Privirea lui trecu peste toate fetele celor de fata parca vrind sa gaseasca vinovatul sau sa citeasca gindurile cele mai ascunse ale celor prezenti. Copilasul Christos zise el, trebuie sa fie adus neaparat inapoi pina la sfirsitul acelei zile. Apoi dupa o lunga tacere se grabi sa plece de la amvon.

La fiecare mass din ziua aia repeta acelasi mesaj, dar nimic nu se intimpla. Ieslea raminea in continuare goala. Catre sfirsitul zilei de Craciun cu fata meditativa si si cu evidenta suparare scrisa pe ea, pastorul o lua pe jos prin imprejurimile bisericii. Nu trecu mult de cind isi incepu plimbarea ca zareste pe unul dintre cei mai marunti membrii ai turmei lui, un baietel de vreo 5 sau 6 anisori, cu numele de Johnny Mullaney. Bine imbracat sa nu simta frigul, mogildeata pasea cu rivna tragind dupa ea un carut rosu de jucarie…”express wagon”, nou nout…probabil un cadou primit de Craciun.
Preotul fu miscat de realizarea faptului ca parintii lui au sacrificat mult sa ii cumpere acest cadou, stiind ca familia era o familie saraca.
Uite se gindi el, ceva frumos care sa-i incalzeasca inima si sa-i reinoiasca increderea in bunatatea fiintelor umane. Se grabi sa-l ajunga din urma cu dorinta sa-i ureze “un Craciun fericit” si sa-i admire carutul. Dar cu cit se apropie cu cit fu atras de continutul carutului…si nu trecu mult si descoperi ca in carut era chiar “pruncul din iesle , figurina a carei disparitie crease atita comotie toata ziua.

Preotul il oprii pe Johnny si cu severitate i-a tinut o mica litanie, nu prea lunga si nu prea grea tinind cont de virsta infractorului…dar cu toate astea el era destul de mare sa inteleaga ca furtul este un pacat si ca a fura din avutul bisericii era chiar si un mai mare pacat. Johnny il asculta tacut pina la sfirsit si se putea citi pe fata lui ca era gata, gata sa dea de-acuma drumul la lacrimi…
“Dar, parinte”… zise el cind in sfirsit preotul isi termina litania,”eu nu am furat bebelasul Isus…nu asta am facut eu”…si inghiti de citeva ori si-si sufla nasul…”Doar ca eu m-am rugat Domnului Isus sa primesc un carut rosu drept cadou de Craciun…si i-am promis ca daca o sa-mi asculte rugaciunea si am sa primesc un carut, El va fi primul pe care am sa-L plimb …
 
(poveste preluata de pe blogul Rodicai Botan)

VERSETELE ZILEI MATEI 20:1...16

 

"Fiindca Imparatia cerurilor se aseamana cu un gospodar care a iesit dis-de-dimineata sa-si tocmeasca lucratori la vie.
S-a invoit cu lucratorii cu cate un leu pe zi si i-a trimis la vie.
A iesit pe la ceasul al treilea si a vazut pe altii stand in piata fara lucru.
 "Duceti-va si voi in via mea", le-a zis el, "si va voi da ce va fi cu dreptul." Si s-au dus.
 A iesit iarasi pe la ceasul al saselea si al noualea si a facut la fel.
Cand a iesit pe la ceasul al unsprezecelea, a gasit pe altii stand in piata si le-a zis: "De ce stati aici toata ziua fara lucru?"
Ei i-au raspuns: "Pentru ca nu ne-a tocmit nimeni." "Duceti-va si voi in via mea", le-a zis el, "si veti primi ce va fi cu dreptul."
Seara, stapanul viei a zis ispravnicului sau: "Cheama pe lucratori si da-le plata, incepand de la cei de pe urma, pana la cei dintai."
 Cei din ceasul al unsprezecelea au venit si au luat fiecare cate un leu.
 Cand au venit cei dintai, socoteau ca vor primi mai mult; dar au primit si ei tot cate un leu de fiecare.
Dupa ce au primit banii, carteau impotriva gospodarului si ziceau: "Acestia de pe urma n-au lucrat decat un ceas, si la plata i-ai facut deopotriva cu noi, care am suferit greul si zaduful zilei."
 Drept raspuns, el a zis unuia dintre ei: "Prietene, tie nu-ti fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu?
Ia-ti ce ti se cuvine si pleaca. Eu vreau sa platesc si acestuia din urma ca si tie.
 Nu pot sa fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tau rau, fiindca eu sunt bun?"
Tot asa, cei din urma vor fi cei dintai, si cei dintai vor fi cei din urma; pentru ca multi sunt chemati, dar putini sunt alesi." (Matei 20:1...16)

TAMPLARUL

TÂMPLARUL...

Doi frați care trăiau în gospodării alăturate au avut un conflict. A început cu o mică neînțelegere şi a luat amploare până când s-a produs dezbinare între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte.
Într-o dimineață cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie.
"Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta".
"Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, nu vreau să-l mai văd.
Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata".
Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată.
Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care lega cele două gospodării peste râu.
Tocmai în acel moment vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vedea, şi-a îmbrăţişat fratele mai mare şi i-a spus:
"Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut!
Iartă-mă, frate!"
Şi s-au iertat.
Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele ca să plece într- ale sale.
"Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata".
"Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit."
"OAMENII CONSTRUIESC PREA MULTE ZIDURI SI PREA PUȚINE PODURI " (Isaac Newton).

(O POVESTE CU TALC PRIMITA DE LA LUCIAN CARUIA II MULTUMESC)

SLALOM ...PRIN INCERCARI...

Foto Dan Suciu

Inca din primavara nu incetez sa ma uimesc , cum a inceput de repede sa treaca timpul. Si in mare masura asta se intampla deoarece stilul de viata trepidant si stresant atat la locul de munca cat si in viata de zi cu zi cu problemele financiare a inceput sa ne fure timpul. Se pare ca din ce in ce mai mult dorinta unora de a castiga cat mai multi bani ii fac pe cei ce detin locuri importante in conducere in orice domeniul sa uite cele mai elementare regului de bun simt umanitare . Cat despre teama de Dumnezeu nici nu vor sa auda. A, mai sunt  si unii lupi imbracati in haine de oaie, care nu scapa  ocazia sa te sfasie sub falsa platosa a religiei pe care o a fiseaza debordant. Acestea duc incet incet sa fim incatusati intr-un fel de robie nevazuta si resimtita prin oboseala si stress la care teama si descurajarea ne fac sa ajungem deprimati si lipsiti de speranta. Singurul fapt real si singura modalitate de a strabate acest tunel plin de evenimente infricosatoare este credinta. Singurul mod in care poti infrunta o lume atat de urata cu barbarisme ce ataca psihicul, in mod special, este increderea in promisiunile pe care Cuvantul lui Dumnezeu ni le aduce. Singurul pe care ne putem baza este Domnul Isus care ne-a promis ca nu ne va lasa singuri , ca pace pe care ne-a lasat-o poate sa ne pazeasca inimile si gandurile este sanatate si siguranta in lumea aceasta care devine din ce in ce mai neprimitoare si cu acorduri din ce in ce mai malefice. Dragostea pe care El ne-o pune in inimi ne fereste sa ii uram pe cei din jurul nostru care constient sau nu , cu buna stiinta sau fara sa se gandeasca ne fac uneori viata un calvar. 
Intr-un fel sau altu ,figurativ vorbind, ne arunca in cuptorul de foc sau in groapa cu lei. Si o fac cu placere si rautate. Ceaa ce nu stiu ei si ceea ce noi trebuie sa constientizam in astfel de momente ca Domnul nostru Isus este cu noi. El promite ca va lupta pentru noi, ca orice lucru va lucra spre binele nostru si ca nici o oaie din turma sa are viata  din El si nu este singura indiferent unde s-ar afla; pe marginea prapastiei su intre spini.
S-au perindat in viata mea multe evenimente dificile, urate si istovitoare. Lacrimile nu au fost putine, si nu rareori nedreptatea m-a facut sa am momente de dejnadejde, dar Cel ce m-a ajutat sa ma ridic si sa merg mai departe conform promisiunilor Sale a  fost , este si va fi credincios promisiunilor sale.
Chiar daca nu am reusit sa mai scriu atat de mult pe blog fiind prinsa de evenimente m-am gandit la cei ce poposesc pe aici si sper sa fi gasit cate ceva de folos.
Domnul Isus sa ne ajute pe toti ce ne incredem in Domnul Isus sa nu uitam niciodata promisiunile Lui si sa pasim increzatori pe cale pana la sfarsit.

UN MOD POZITIV DE A ALEGE SA GANDESTI SI SA TRAIESTI

Mesaj primit pe e-mai  de la un prieten. Nu stiu de cine sunt scrise, dar sunt atat de incurajatoare mai ales in vremurile dificile in care traim ca merita sa il impartasesc .

Mesaj superb : Optimistul
George este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.

Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde:

"Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!"

E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.

Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat:

"Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?"

George îmi răspunse:

"În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii."

"Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor" i-am spus.

"Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influienţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa".

Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente.

Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate.

M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.

"Vrei să vezi cicatricile mele?"

"Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat?

"În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc."

"Dar nu ţi-a fost frică?"

"Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!"

George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine.

La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.



Acum ai doua opţiuni: să ştergi acest document sau să-l trimiţi celor pe care îi iubeşti.

Îţi spun ce am ales eu: voi trăi din plin fiecare zi, fiecare răsuflare, şi mai presus de toate, fiecare prietenie.

DE RETINUT:
Este important să luăm partea bună din toate!

MIE IMI PLAC TINERII ACESTIA..

Tineri din Oradea marturisind  public un cantec cu un mesaj deosebit (Biserica Speranta Oradea)
Multumesc Rodica  si  multumes Marius Cruceru

PSALMUL 25

Foto Cristi Davidovici

Psalmii 25

1. (Un psalm al lui David.) La Tine, Doamne, imi inalt sufletul.
2. In Tine, Dumnezeule, ma incred: sa nu fiu dat de rusine, ca sa nu se bucure vrajmasii mei de mine!
3. Da, toti cei ce nadajduiesc in Tine nu vor fi dati de rusine: ci de rusine vor fi dati cei ce Te parasesc fara temei.
4. Arata-mi, Doamne, caile Tale si invata-ma cararile Tale.
5. Povatuieste-ma in adevarul Tau si invata-ma; caci Tu esti Dumnezeul mantuirii mele, Tu esti totdeauna nadejdea mea!
6. Adu-Ti aminte, Doamne, de indurarea si bunatatea Ta; caci sunt vesnice.
7. Nu-Ti aduce aminte de greselile din tineretea mea, nici de faradelegile mele; ci adu-Ti aminte de mine, dupa indurarea Ta, pentru bunatatea Ta, Doamne!
8. Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea.
9. El face pe cei smeriti sa umble in tot ce este drept. El invata pe cei smeriti calea Sa.
10. Toate cararile Domnului sunt indurare si credinciosie pentru cei ce pazesc legamantul si poruncile Lui.
11. Pentru Numele Tau, Doamne, iarta-mi faradelegea, caci mare este!
12. Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul ii arata calea pe care trebuie s-o aleaga.
13. El va locui in fericire, si samanta lui va stapani tara.
14. Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, si legamantul facut cu El le da invatatura.
15. Eu imi intorc necurmat ochii spre Domnul, caci El imi va scoate picioarele din lat.
16. Priveste-ma si ai mila de mine, caci sunt parasit si nenorocit.
17. Nelinistea inimii mele creste: scoate-ma din necazul meu!
18. Uita-Te la ticalosia si truda mea si iarta-mi toate pacatele mele.
19. Vezi cat de multi sunt vrajmasii mei si cu ce ura mare ma urmaresc.
20. Pazeste-mi sufletul si scapa-ma! Nu ma lasa sa fiu dat de rusine cand ma incred in Tine!
21. Sa ma ocroteasca nevinovatia si neprihanirea, cand imi pun nadejdea in Tine!
22. Izbaveste, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

http://www.youtube.com/watch?v=VWMjGI5qmUc

http://www.youtube.com/watch?v=aVowuwq1brA

http://www.youtube.com/watch?v=WojSOjsU4Mw

http://www.youtube.com/watch?v=OdEkqAQXH44