CINE A FOST DUMITRU CORNILESCU

Despre viata înaintașilor noștri – Dumitru Cornilescu

De Ana Dobra, Portland, Oregon
(DIN PUBLICATIA SUB COPACUL DEBOREI)
Milioane de români au în casele lor Biblia dar puțini știu cine a tradus-o și cum a ajuns la dispoziția noastră în limba română. Când Dumnezeu are în vedere luminarea spirituală a unui popor, pregătește El Însuși toate condițiile necesare împlinirii planului Său.  
„Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci" Daniel 12:3
Preotul

Dumitru Cornilescu, care a tradus Biblia, pe care noi o avem astăzi în casele noastre și o citim s-a născut în jud. Mehedinți, într-o familie de credincioși ortodocși. Dragostea lui pentru Mântuitorul Isus Hristos, iubire pe care o deprinsese prin educația spirituală primită din copilărie precum și dorința de cunoaștere a Scripturilor, au constituit firul călăuzitor al vieții sale. Exista în el o dorință fierbinte de a afla mai multe despre relația spirituală intimă cu Mântuitorul. Era sincer preocupat de formarea sa spirituală ca viitor preot, pentru că își dorea să poată fi un adevărat pastor de suflete, capabil să arate calea către Hristos nu numai prin cuvântul său, ci și prin exemplul lui personal. Preocupat de limbajul greoi folosit de traducerile Bibliei existente în acea vreme, când era folosită limba română arhaică și caracterele slavone, Cornilescu a exclamat : "Dacă viața creștină a poporului izvorăște din cunoașterea Bibliei, iar eu nu pot înțelege ce este scris acolo, cum va înțelege oare poporul ?". Acest gând l-a urmărit cu putere până ce, în final, l-a determinat să înceapă traducerea Bibliei în limba română modernă, respectiv limba care se vorbea în primul sfert de veac al secolului 20.

Susținut financiar de prințesa Rallu Calimachi și înconjurat de originalele Scripturii în limbile greacă și ebraică și de aproape toate traducerile vremii în limbile germană, engleză și franceză, Cornilescu s-a apucat serios de munca de traducere a Bibliei. Traducerea a durat mai bine de patru ani, apărând la București în anul 1921. Mare parte a acestei traduceri a avut loc în Elveția, unde Cornilescu s-a stabilit și unde a rămas până la sfârșitul vieții, în 1975.
Am avut șansa să cunosc pe cineva care a avut harul să îl viziteze pe preotul Cornilescu, pe când locuia în Elveția. Când acesta s-a apropiat de locuința în care se afla Cornilescu, a simțit o prezență divină deosebită, iar primirea pe care preotul i-a făcut-o acestui frate a fost una cerească. Fratele spunea că, ceea ce l-a impresionat când l-a întâlnit pe preot a fost faptul că acesta avea mâna dreaptă atrofiată din cauza faptului că a scris toată traducerea Bibliei cu mâna, de patru ori, până a ajuns la forma definitivă, neavând la dispoziție pe atunci o mașină de scris. Acesta și-a pus în slujba Domnului toată energia de care a dispus, neținând cont de deteriorarea sănătății și a mâinii drepte, datorită oboselii musculare și distrugerii nervilor motori.
 
M-a marcat relatarea acestui frate și m-a încurajat să transmit și generațiilor viitoare acest model de dedicație totală pentru Dumnezeu, punându-mi și mie, în același timp, întrebări de baraj pentru viața mea :
În ce direcție este investită energia mea ? Cât sunt eu de dispusă să îmi ofer timpul și darurile mele Domnului ? Cât de departe sunt dispusă să merg în a împlini lucrările lui Dumnezeu ?

Vă las cu aceste întrebări precum și cu dorința și rugăciunea ca, atunci când vom simți că Domnul ne cheamă la lucrările Lui să depunem și noi tot efortul și să dăruim tot ce avem mai bun, pentru ca lucrarea Sa să strălucească.

Am considerat ca o datorie de conștiință și de onoare includerea acestei foarte sumare biografii a celui care, prin harul lui Dumnezeu, a făcut poporului român acest mare dar spiritual : Biblia tradusă în limba română a începutului de secol 20. Fie ca exemplul său să ne ramână mereu viu în amintire și să ne fie un imbold către o mai adâncă credincioșie față de Dumnezeu !

(Ralu Callimachi s-a născut la Nisa pe 22 septembrie 1867, fiica cea mai mare a lui Teodor și Zenaida Callimachi. Ceilalți frați ai ei sunt: Alexandru (n. 1866), Zenaida (n. 1870), Smaranda (n. 1871) și Ioan (n. 1880).
Prințesa Ralu Callimachi a jucat un rol fundamental în apariția versiunilor Cornilescu ale Scripturii. Ea a finanțat atât prima ediție a Noului Testament (1920), cât și a traducerii integrale a Bibliei (1921).
Actualmente nu există informații despre data morții ei sau despre locul în care a fost îngropată. Ultima informație referitoare la ea provine dintr-o scrisoare datată aprilie 1941, când Ralu era în vârstă de 73 de ani și trăia modest într-o căsuță din București. Scrisoarea îi este adresată cumnatei sale, Maria Callimachi (născută Vernescu), soția lui Alexandru Callimachi (1866-1918), cel de-al doilea copil al soților Teodor și Zenaida.)