CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

miercuri, 12 noiembrie 2014

SINDROMUL "FIULUI RISIPITOR"....


Dintre toate meseriile din lume cea mai grea mi se pare cea de parinte. Nu se face nici o scoala, nu e o regula generalizata cum sa cresti cpopiii, e pur si simplu o resposabilitate care te face sa te dedici cu toata fiinta ta in areusi sa cresti si sa educi copii. Este extrem de dificil si cu consum de energie resurse si infinita dragoste, daruire suferinta. Iar rezultatele de multe ori pari insatisfacatoare si deprimante, dar continui sa faci in continuare tot ce e mai bine. Totusi nu trebuie sa cadem si sa deznadajduim, noi ne-am facut partea iar in continuare Dumnezeu va avea grija sa modeleze si sa schimbe inimile lor asa cum crede El ca este de folos. Eu de cativa ani asist neputincioasa  si de multe ori ochii mi se umplu de lacrimi , cand vad  unele schimbari in copiii mei si ma intreb unde s-au dus toate stradaniile si invataturi bune ce li le-am dat...dar am invatat ca e o solutie si am si facut asta i-am incredintat in mana Domnului sa preia El grija si educatia lor pe mai departe cum stie El mai bine. Eu ma rog si atunci cand mai gasesc cateodata deschise urechilile lor sa ii mai invat de bine. E dureros pentru noi parintii cand copiii "vrajiti" de anturaje, reclame si invataturi straine refuza sa mai comunice cu noi, sa mai asculte sfaturile noastre, sa mai umble asa cum i-am invatat. Eu zic ca e acel sindrom de "fiu risipitor" care se trezeste in tinerii nostrii copii. Pe mine m-a uimit si m-a umplut de admiratie atitudinea, rabdarea si increderea tatalui din Fiul risipitor. Cred ca si noi trebuie sa adoptam acelasi mod de a gandi si actiona. Sunt convinsa ca si acel tata ca si noi a facut totul pentru a-si creste bine copii, totusi amandoi fii nu au reactionat bine , Ce a facut tatal? A avut taria sa accepte cu rabdare si dragoste ca ai sai copii sa isi vina in fire. Si noi trebuie de asemenea sa ii incredintam in bratul Domnului si cu dragoste si rabdare sa asteptam...si Cel ce schimba inimile si face Lumina va lucra si cu copiii nostrii sa isi vina in fire...

Sa fim plini de speranta si sa ne incredem in Domnul care va purta si grija copiilor nostri pe care ni i-a incredintat noua pentru o vreme dar care sunt ai Lui si va lupta pentru sufletelelor cu toate fortele intunericului pentru ai aduce pe drumul cel bun , in bratele Sale...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu