Atata pricepe…amintiri
Intreaga mea viata ce s-a derulat pana in prezent a fost atipica. Si desi sufletul meu a tanjit ca totul sa mearga perfect, imprjurarile au fost iesite din tiparul normal. Dar nimic nu e intamplator si Dumnezeu vegheaza si scoate binecuvantari din orice imprejurare. Astfel si copilaria mea a avut situatii de acest fel. Parintii mei au divortat si nu am avut parte de dragostea tatalui , iar mama depasita de situatie nu a putut nici ea sa imi ofere prea mult. Dar Domnul Isus nu m-a lasat si am ajuns in casa bunicilor din partea mamei. Bunica era copilul Domnului si a avut multa intelepciune de sus sa stie cum sa ajute sufletul meu de copil. Poate datorita faptului ca ma simteam orfana de tata si neglijata de mama si vedeam cum ma privesc cei din jur mi se parea o mare nedreptate din partea lui Dumnezeu, motiv pentru care deseori eram o mica razvratita ce cauta sa-si faca totdeauna dreptate. Abia mare am realizat cata rabdare si dragoste a avut bunica cu mine si in cele mai dificile moment. Imi amintesc ca deseori imi spunea ca Dumnezeu ma iubeste enorm , si sa nu mai zic niciodata ca nu am pe nimeni pe lume caci El chiar daca nu Il vad e pretutindeni cu mine. Erau multe lucruri pe care bunica incerca sa mi le clarifice in mintea mea. Unul dintre ele pe care mi-l amintesca acuma si pe care doresc sa vi-l aduc in atentie este legat de cum se straduia ea sa-mi explice sa iert pe cel ce greseste si expilcatia ce o avea pentru comportamentului acelui ce imi gresea pentru a imi fi mai usor sa il iert. Cand cineva ma nedreptatea si se comporta neadegvat cu mine alergam la bunica sa ma plang si sa imi vars tot amarul si toata revolta si cautam sa imi dea dreptate. Dar in loc de asta ea ma linistea si imi spunea ca trebuie sa inteleg ca “atata pricepe”. Greu de “ digerat “ pentru mine expresia aceasta. Adica cum eu pricep si nu fac astfel de fapte si respective persoana nu pricepe. Cu mult calm si indelunga rabdare bunica imi explica ca nivelul de intelegere difera de la om la om si cu cat omul nu isi indreapta ochii spre Dumnezeu sa ceara intelepciune si pricepere mintea i se incetoseaza si e ca o boala, si ea se numeste pacat si numai Dumnezeu poate vindeca o astfel de boala. Asa ca cei ce fac raul sunt niste persone bolnave spiritual si nu pot pricepe. Si daca eu pot pricepe sa multumesc lui Dumnezeu si sa Il las tot pe El sa rezolve aceasta problema ca altfel si eu pot sa incep sa nu mai pricep. Si apoi imi explica ca raul nu poate fi biruit decat prin bine si imi spunea ce mult ne-a iubit Dumnezeu si cum Fiul Sau a murit ca noi sa fim salvati. Dar chiar daca intelegeam pe moment toata intreaga explicatie pana la urmatoarea intamplare uitam si biata bunica cu aceiasi rabdare o lua de la capat. Deseori mi-am adus aminte de aceste lectii ale bunicii si deseori incercand sa-mi conving propii copii m-am confruntat cu aceiasi problema. Dar si acum in lumea reala in care traiesc nu e usor sa vad cum oameni morti spiritual folosindu-se de intelepciunea lumii acestuia te coplesesc cu nedreptatea lor. Si uitam ca si noi am fost ca ei, dar Domnul in indurarea Lui ne-a salvat. Si ne socotim mai presus de ei si nu ii putem iubi si nu putem sa ne rugam pentru ei. Mi se intampla destul de des sa ma confront cu astfel de situatii si recunosc ca este o lupta intensa intre mandria firii si dorinta inimii eliberata de Domnul de a iubii neconditionat indiferent cat pricepe si sau nu cel de langa mine . Si apoi e o porunca ce trebuie indeplinita sa iubesti pe aproapele tau. Scoala in care suntem, scoala lui Hristos, nu e usoara si necesita din partea noastra multa veghere,rugaciune si har de la Domnul ca sa putem invata, practica si iesi biruitori din orisice incercare. Fie ca Domnul Isus sa ne dea intelepciune . Slava Lui ca El e un Invatator minunat, un prieten ce ne alaturi si un Pastor ce vegheaza asupra noastra cand ne ratacim.
“Mainile Tale m-au facut si m-au intocmit; da-mi pricepere, ca sa invat poruncile Tale! “(Ps.119:73)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu