Din copilărie, „moștenim” experiențe negative pe care le păstrăm în sertarele minții noastre și care ne fac rău. Îmi amintesc de o perioadă din copilăria mea, când a trebuit să stau la o mătușă pentru câțiva ani. Mătușa m-a îngrijit foarte bine și nu făcea nici o diferență între fiica ei și mine. Dar avea un tic : pentru orice lucru neînsemnat, de care își amintea brusc că nu l-a făcut, spunea un „Ahhh..” , care ne speria pe toți. În plus, nu ne permitea să facem nici chiar lucruri simple prin casă, spunând că noi suntem prea mici și nu putem. Aceste două lucruri au reușit să îmi creeze o stare de panică permanentă și imensă. De exemplu, dacă aveam în mână o cană mare de apă, eram atât de speriată și emoționată încât o scăpam pe jos. Bine-nțeles că imediat venea și replica : ”Ți-am spus să nu te apuci să duci tu, că nu poți”. Și, în străduințele și crisparea mea să îi demonstrez că ”pot”, eșuam de cele mai multe ori. Îmi amintesc de un incident hilar acuma, dar nu și atunci. Veneam împreună de la piață și mătușa avea multe bagaje, printre care și un pepene nu prea mare. Am rugat-o mult să mă lase să îl duc și eu un pic, să îi mai ușurez sarcina, dorind, în același timp, să îi și demonstrez ce pot. Nu mai aveam mult până acasă, așa că a acceptat. Am mers cu pepenele acela foarte de atentă și concentrată , să nu îl scap și, când mai aveam doar o străduță de traversat, în mijlocul ei pur și simplu am scăpat pepenele din mână… Vă dați seama ce a urmat : pepenele s-a făcut tot bucăți, iar eu am izbucnit într-un plâns cu sughițuri.
Eu locuiesc într-un apartament mic, împreună cu încă trei persoane vara și patru iarna. În timp, se adună multe lucruri, motiv pentru care, din când în când sunt nevoită să fac ordine și să arunc lucrurile nefolositoare. Cred că și în mintea noastră se acumulează multe lucruri nefolositoare, de aceea și aici trebuie să intrăm deseori pentru a face ordine și a ne elibera de tot ce nu este de folos.
În timp, am început să mă cunosc pe mine mai bine și, în tot acest proces, m-a ajutat foarte mult citirea Noului Testament. Multe versete de acolo m-au făcut să reflectez și să îmi înțeleg mai bine propria mea persoană. Spre exemplu, citind : ” Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă :"Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți", (Gal.5:14), am constatat cu stupoare că eu nu mă iubeam deloc pe mine și, 20
atunci, cum aș putea iubi pe altul… ? Nemulțumită de mine, cu un ochi permanent critic, chinuindu-mă să reușesc să mă auto corectez, să fiu perfectă și să demonstrez că pot, trăiam un continuu sentiment de vinovăție și neiertare față de propria-mi persoană. „Dimpotrivă, fiți buni unii cu altii, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi in Hristos” (Efes.4:32). „Îngăduiți-vă unii pe alții, și dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.” (Col.3:13). Petru prima dată mă confruntam cu un adevăr la care nu mă gândisem niciodată prea mult. Citind despre Isus Hristos și definițiile iubirii Lui practice, am fost copleșită de iubirea Lui, precum și de modul în care poți fi eliberat și deveni un alt om. Am înțeles ce înseamnă reînnoirea minții : „Și să vă înnoiți în duhul minții voastre, și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul.”(Efeseni 4:23-24). Aceste cuvinte m-au ajutat să mă auto cunosc și să văd cu adevărat ce este greșit în viața mea, sădind în mine dorința de a-mi reconsidera modul de gândire. Am înțeles că, în viața mea există un „bagaj” nefolositor, ba chiar dăunător, de care trebuie neapărat să mă debarasez. Am început, de fapt, să înțeleg ce înseamnă cu adevărat să mă simt eliberată de angoasele trecutului și ale obsesiilor. Pentru prima dată, percepția mea despre mine, despre lume, viață, univers și despre Dumnezeu s-a schimbat radical. Dacă Dumnezeu ne-a eliberat la un moment dat, nu văd de ce trebuie să mă încătușez eu în vreo formă de standarde umane. De altfel, eu tânjeam de mult în inima mea după o astfel de eliberare, dar nu știam calea prin care să ajung la ea. Îmi amintesc că, în tinerețe, sfătuită greșit de propriul meu tată, am acceptat, deși fără nici o tragere de inimă, mai mult de frică, să fiu membră de partid. Acceptând acest compromis, m-am simțit încătușată ani de zile de decizia greșită ce am făcut-o. În octombrie 1989 eram însărcinată cu primul băiat și eram foarte sensibilă emotional. Un coleg de serviciu a îndrăznit să se abțină de la realegerea lui Ceaușescu. Ce a urmat a fost un circ întreg : a fost exclus din partid, dat afară din serviciu, a fost un tablou de-a dreptul deprimant. Frica și sfaturile celor din jur m-au oprit să pactizez cu acel om liber, care a avut curajul să spună ce gândește. Dar, atunci a fost momentul în care am făcut o promisiune înaintea lui Dumnezeu și a conștiinței mele ca niciodată să nu mai fac parte din vreo organizație făcută de om, dorindu-mi cu ardoare să fiu eliberată din acel coșmar. Am fost norocoasă ca, numai două luni mai târziu să scap definitiv din acea constrângere în care, cu naivitate, acceptasem ca mulți alții să intru.
De când am devenit în cugetul meu creștină, am întâlnit mulți creștini din diverse biserici, care m-au întrebat din ce denominație fac parte, pentru mulți fiind greu de înțeles ce înseamnă să fii liber, fără să aparții unei grupări. La inceput, am avut unele dificultăți în a-mi susține părerea, fără a mă simți puțin ciudată și diferită, dar într-o zi am citit aceste versete care m-au eliberat : „Ioan I-a zis: "Învățătorule, noi am văzut pe un om scoțând draci în Numele Tău ;și l-am oprit, pentru că nu venea după 21 noi." "Nu-l opriți", a răspuns Isus "Căci nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu și să Mă poată grăi de rău îndată după aceea. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi” (Marcu 9:38-40).
De accea, îmi place să aleg ce citesc, postări și lucruri interesante din care poți să înveți ceva și care te pot întări să lupți cu tot ceea ce este nesănătos pentru minte și pentru trup. Din anul 1993, nu mai citesc ziarele, datorită multitudinilor de știri morbide și imorale. Din anul 2007, nu mă mai uit nici la televizor, din cauza ”invaziei” de timp publicitar. Am ales să selectez eu de pe calculator la ce știri să mă uit, ce filme să vizionez, ce să citesc. Pe calculator există posibilitatea să „răsfoiești” și să îți selectezi tu la ce să te uiți sau să citești. Și, cu aceste decizii, mi-am făcut ”curățenie” și continui să îmi fac, așa cum am învățat din Cuvânt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu