 |
| Ipolit Strambu - Pe ganduri |
Hristos a venit în primul rînd ca să
ne scandalizeze; să aducă foc şi dezbinare; să laude pe Maria care stă degeaba,
şi s-o certe pe Marta care nu-şi vede capul de atîta muncă; să se ferească de
neîntinaţii farisei şi să caute dinadins tovărăşia hoţilor şi a târfelor; să nu
piardă nici un prilej de a călca sfinţenia Sabatului; să ne scuture, zgîlţîie,
ameţească, scoată din ţîţîni, din prejudecăţile cele mai onorabile şi
ancestrale, din raţionamentele cele mai impecabile, din obiceiurile cele mai
sancţionate de obşte, din adîncurile noastre cele mai stratificate; să ne ardă
cu sabia înroşită în foc. Pentru ca să ne poată trezi la ceva nou, la ceva cu
totul nou, neaşteptat şi nebănuit: la libertate şi milă.
Scoţîndu-ne de sub lege şi din păcat,
nu la o biată moralistă de virtute ne cheamă, ci la deplina libertate, la
condiţia de onoare. Şi totodată, cum zice Fericitul Augustin, răpindu-ne
îngrijorării căreia îi cedase Marta, ne duce la Bucurie: „Marta trebăluia, iar
Maria benchetuia".
De la condiţia de sclav trecem la
aceea de om liber. De la trudă şi agitaţie la linişte şi la
ospăţ.
* extras din volulmul "Jurnalul
Fericirii"Nicolae Steinhard
(preluat de pe blogul Nickbags)
incepe sa-mi fie rusine ca, desi am cartea,nu a citit-o...
RăspundețiȘtergere