Vedeti ce dragoste ne-a aratat Tatal, sa ne numim copii ai lui Dumnezeu! Si
suntem. Lumea nu ne cunoaste, pentru ca nu L-a cunoscut nici pe El. (1Ioan.3:1)
Eu le dau viata vesnica, in veac nu
vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mana Mea. (Ioan.10:28)
Si s-a sculat si a plecat la tatal
sau. Cand era inca departe, tatal sau l-a vazut si i s-a facut mila de el, a
alergat de a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat mult. (Luc.15:20)
Domnul mi Se arata de departe:
"Te iubesc cu o iubire vesnica; de aceea iti pastrez bunatatea Mea! (Ier.31:3)
Isus deci le-a zis: "Cand veti
inalta pe Fiul omului, atunci veti cunoaste ca Eu sunt si ca nu fac nimic de la
Mine insumi, ci vorbesc dupa cum M-a invatat Tatal Meu. (Ioan.8:28)
Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatal nu
M-a lasat singur, pentru ca totdeauna fac ce-I este placut." (Ioan.8:29)
Daca Imi slujeste cineva, sa Ma
urmeze; si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Daca Imi slujeste
cineva, Tatal il va cinsti. (Ioan.12:26)
De multe ori stau si ma gandesc la incercarile prin care am
trecut si cat de minunat m-a scos Dumnezeu cu mana tare, nu pot decat sa
multumesc Lui si sa ma incred in continuare ca indiferent de ce o sa apara pe
calea vietii El va fi cu siguranta langa mine pentru ca asa a promis ca nu ne
va lasa si nimeni nu ne va smulge din mana Sa
Atitudinea mea si modul de perceptie s-a schimbat foarte mult in
relatia mea cu Dumnezeu mai ales de cand am devenit mama si am inteles iubirea
pentru copii. Perspectiva prin care priveste un parinte este plina de dragoste
, e altruista si dornica de a indruma copilul spre ce e mai bun. Dorinta mea ca mama e ste permanent
indreptata spre a face copilul sa aleaga ce e mai bun si sa se increada in
Dumnezeu. E o bucurie mare cand vad ca ei aleg sa asculte , dar si o mare
durere cand ei nu o fac. De multe ori
m-am gandit la tatal din filul risipitor si sunt convinsa ca si el a depus
toate eforturile cu ambii copii , dar amandoi au vazut cu greu dragostea
tatalui si nu au perceput numai restrictiile. Il admir pentru puterea pe care a
avut-o tatal la un moment dat sa lase
totul in grija lui Dumnezeu.
Copiii mei s-au facut
mari si deseori simt ca trebuie si eu sa las din mana unele lucruri si sa le
incredintez cu totul in mana lui Dumnezeu. Uneori greselile lor ii costa si ma
doare cumplit lucrul acesta dar razvratirea firescului din ei vremurile in care
traim cu multe himere ii farmeca si cred ca se pot lipsi de sfaturile noastre
si merg asa cum vor ei si esueaza . Fiecare dintre noi avem ceva de fiu risipitor
, si avem senzatia ca putem sa ne descurcam singuri si chiar si pentru cateva
secunde daca nu tinem cont de sfaturile Tatalui o luam lamentabil la vale. Cata
suferinta trebuie sa fie pentru Tatal nostru cand ne vede ca decidem dupa
mintea noastra...la fel cum si noi suferim pentru copiii nostri. Iata de ce
trebuie sa ascultam sfatul sa veghem si sa ne rugam ca ispita care vine peste
noi sau copii nostrii sa poata fi depasita caci scrie ca nici o ispita nu este
peste puterile noastre. Si atunci cand copii nostri nu asculta si ne doare sa
ne gandim ca si noi la randul nostru cand nu ascultam de Dumnezeu provocam
Tatalui la fel de multa durere.
Dar nu trebuie sa ramanem in deznadejde si sa intelegem ca
Dumnezeu e credincios promisiunilor Sale si ne va scoate cu mana tare din
incercari atat pe noi cat si pe cei pentru care ne rugam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu