CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

duminică, 10 octombrie 2010

DEFINITIE...

(primita pe e-mail)
O întrebare frecventă pe Google pare a fi: “Ce este dragostea?“… ei bine, cea mai frumoasă explicație am auzit-o cu câțiva ani în urmă de la o prietenă asistentă medicală. 
Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astăzi m-am gândit să o împărtășesc cu voi. 
 “Era o dimineață aglomerată la cabinet când, în jurul orei 08:30, intră un domn bătrân cu un deget bandajat. Îmi spune imediat că este foarte grăbit căci are o întâlnire fixată pentru ora 09:00. L-am invitat să se aseze știind că avea să mai treacă cel putin o jumatate de oră până să apară medicul. Îl observ cu câtă nerăbdare își privește ceasul la fiecare minut care trece. 
 Între timp mă gândesc că n-ar fi rău să-i desfac bandajul și să văd despre ce este vorba. Rana nu pare a fi așa de gravă… în așteptarea medicului, mă decid să-i dezinfectez rana și mă lansez într-o mică conversație. Îl întreb cât de urgentă este întâlnirea pe care o are și dacă nu preferă să aștepte sosirea medicului pentru tratarea rănii.. Îmi răspunde că trebuie să meargă neaparat la casa de bătrâni, așa cum face de ani buni, ca să ia micul dejun cu soția. 
 Politicoasă, îl întreb de sănătatea soției. Senin, bătrânul domn îmi povestește că soția, bolnavă de Alzheimer, stă la casa de bătrâni de mai bine de 7 ani. Gândindu-mă că într-un moment de luciditate soția putea fi agitată de întârzierea lui, mă grăbesc să-i tratez rana dar bătrânul îmi explică că ea nu-și mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Și-atunci îl întreb mirată: “Și dvs. vă duceți zilnic ca să luați micul dejun împreună?“. Cu un suras dulce și o mângâiere pe mână, îmi răspunde: “E-adevărat că ea nu mai știe cine sunt eu, dar eu știu bine cine este ea“. 
 Am rămas fără cuvinte și un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu pași grăbiti. Mi-am înghițit lacrimile spunându-mi în sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce îmi doresc de la viața!... Căci, în fond, așa este dragostea adevarată ?!… nu neapărat fizică și nici romantică în mod ideal. Să iubești înseamnă să accepți ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi și ceea ce încă nu s-a petrecut. Persoanele fericite și împlinite nu sunt neapărat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care știu să facă ce-i mai bun din tot ceea ce au”. 

Viața nu înseamnă să supraviețuiești unei furtuni ci să știi să dansezi în ploaie.   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu