joi, 31 martie 2011
VERSETELE ZILEI
"Caci cuvantul Domnului este adevarat, si toate lucrarile Lui se implinesc cu credinciosie. "(Ps.33:4)
"Cerurile au fost facute prin cuvantul Domnului, si toata ostirea lor prin suflarea gurii Lui." (Ps.33:6)
miercuri, 30 martie 2011
VERSETELE ZILEI
"El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut." (Apoc.21:4)
marți, 29 martie 2011
VERSETELE ZILEI
luni, 28 martie 2011
CASELE DIN COPACI....Finca Bellavista,Costa Rica
Ce poate fi mai frumos decat diminetile in care te trezesti in triluri de pasarele, aer curat, fosnet de frunze si vederea luminii razelor soarelui ce patrunde printre ramurile copacilor? Se pare ca asa ai putea uita de impozite, galagie, praf, poluare si multe alte lucruri "urate" ce apartin orasului.
Finca Bellavista,Costa Rica - comunitatea din copaci deAlex |11.02.2011 /depe hip magazin
Probabil ca in ultima vreme auziti din ce in ce mai multi oameni care spun ca s-au saturat de traiul printre betoane, in orase si ca vor sa fuga cat mai repede la tara sau oriunde in natura. Stiti de buna seama despre eco village-ul din Brazilia in care traieste acum si o familie de romani. Finca Bellavista, Costa Rica este tocmai o astfel de comunitate. Bazele ei au fost puse de doi americani, sot si sotie – Matthew si Erica Hogan.
Cei doi au lasat in urma lor traiul “civilizat” pentru jungla din Costa Rica. Aici, au construit o serie de case in copaci, conectate intre ele prin poduri suspendate si scari. Ideea celor doi nu a fost de a se izola complet de lumea inconjuratoare, ci au creat un mediu in care primesc si alti doritori de viata in salbaticie. Vizitatorii pot inchiria case pe termen lung sau scurt sau isi pot construi propria casa. Satul din copaci nu este rupt de lumea moderna – exista electricitate temporata (gratie unui generator pe benzina), dusuri cu apa fierbinte si chiar si internet WiFi.
VERSETELE ZILEI
"M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a intarit pasii." (Ps.40:2)
"da, inima nu ni s-a abatut, pasii nu ni s-au departat de pe cararea Ta," (Ps.44:18)
"Largesti drumul sub pasii mei, si picioarele mele nu se clatina. "(2Sam.22:37)
"da, inima nu ni s-a abatut, pasii nu ni s-au departat de pe cararea Ta," (Ps.44:18)
"Intareste-mi pasii in cuvantul Tau si nu lasa nicio nelegiuire sa stapaneasca peste mine!" (Ps.119:133)
"Stiu, Doamne, ca soarta omului nu este in puterea lui; nici nu sta in puterea omului, cand umbla sa-si indrepte pasii spre tinta." (Ier.10:23) "Largesti drumul sub pasii mei, si picioarele mele nu se clatina. "(2Sam.22:37)
duminică, 27 martie 2011
VERSETELE ZILEI
SPIRITUL DE INITIATIVA
Spunea un frate crestin o data ca una din valorile distruse in cei cinzeci de ani de comunism este si spiritul de initiativa. Cred ca nu numai acest sistem dar in general oamenii din ce in ce mai mandri si anxiosi totodata considera degradant spiritul de initiativa mai ales cand trebuie sa repare ce altul a stricat.
Aplauze pentru cei care au initiativa
sâmbătă, 26 martie 2011
PUTEREA UNEI IMBRATISARI
Cand ne atingem intr-o imbratisare afectuoasa, ne invioram intens simturile si reafirmam incredere in propriile sentimente.
Deseori nu gasim cuvintele potrivite pentru a exprima ce simtim, acea imbratisare este coplesitoare. Alteori nu indraznim sa spunem ce simtim. ori din timiditate, ori ca sentimentele ne tulbura si in acest caz imbratisarea isi dovedeste amploarea.
Imbratisarile pe langa senzatia de bine ce ne-o lasa, alina durerea, depresia si anxietatea. Provoaca stimulari psihice si fiziologice pozitive, la cel ce imbratiseaza precum si la cel imbratisat . Este o comuniune intensa de bine ce se transmite de la unul la altul.
Este important de stiut: imbratisarile prin aceasta ampla manifestare afectuoasa in compania semenilor, sunt chiar necesare pentru dezvoltarea personalitatii.
Oamenii de stiinta, in urma multor studii, au ajuns sa redescopere ceea ce mamele stiu de mult timp si anume ca o imbratisare tandra aduce mai mult bine decat un tratament pe baza de medicamente, deoarece atingerea iti amelioreaza durerea.
Potrivit cercetatorilor din Suedia, atunci cand piele este mangaiata cu delicatete de catre cineva drag, durerea este mai putin intensa. Acest lucru explica actiunea instinctiva a parintilor care isi strang copiii la piept sau ii mangaie atunci cand sufera din cauza unei probleme de sanatate.
Ce ne aduce o imbratisare?
Protectie…
Este important pentru oricine de a se simti protejat… prin acest simplu, dar extrem de generos gest, dar si mai mult pentru copii si batrani, ce frecvent depind mult de dragostea celor din jur.
Siguranta…
Toti avem nevoie de un plus de siguranta. Daca de multe ori nu traim acest sentiment este si din cauza ca intretinem intr-o forma ineficace relatiile cu cei din jur.
Incredere…
Increderea in propria fire sau in cei apropiati, ne face sa avansam cand teama afecteaza dorinta de a participa cu entuziasm la provocarile vietii.
Forta…
Cand transmitem emergia noastra prin imbratisare, cu siguranta propriile noastre forte cresc.
Sanatate…
Contactul fizic in imbratisare implica o energie vitala capabila de a vindeca sau usura suferinta.
Recunoastere…
Prin imbratisare transmitem un mesaj de recunoastere a valorii si nobletei ce este depozitata in fiecare…
Conform invataturii taoiste, copacii au efecte benefice asupra longevitatii: transforma energiile negative in energii pozitive.
Strangand in brate un copac va reincarcati cu energie vitala.
In china imbratisarea copacilor este un fenomen de masa. Dimineata parcurile sunt pline de tree-huggers.
Ai imbratisat deja astazi pe cineva?
Nu uita: nu pierde prilejul unei mari binefaceri…
O imbratisare face si spune multe…
Imbratiseaza-ti prietenul sau prietena, imbratiseaza cu toata caldura pe toti cei dragi tie, imbratiseaza-ti copiii, chiar si un animal sau o planta draga.
Imbratiseaza totul.
Eu te imbratisez cu mare drag…"
(articol preluat de pe blogul Poorbuthonest's blog)
http://www.youtube.com/watch?v=Oexzt0Ixrpg
http://www.youtube.com/watch?v=vr3x_RRJdd4
http://www.youtube.com/watch?v=RKILQPBcVTI
VERSETELE ZILEI
vineri, 25 martie 2011
VERSETELE ZILEI
"Nu va ingrijorati de nimic; ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri. Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus. " (Filip.4:6,7) 
joi, 24 martie 2011
VERSETUL ZILEI
miercuri, 23 martie 2011
GANDURI...SI GANDURI...
Dă voie inimii să asculte
(articol preluat de pe bogul convietuiri)
Mi-a spus cineva astăzi: fă mai întâi linişte în suflet. Să (te) auzi. Să poţi simţi. Lasă deoparte grijile, pentru o clipă sau mai multe şi ascultă ce îţi spune inima. Ce îţi transmite. Nu te uita afară… acolo sunt tot feluri de culori, de muzici, de miresme. Uită-te la început înspre înăuntru. Fă pace în al tău suflet şi apoi ordonează un pic gândurile, simţămintele, trăirea.M-a îndemnat cineva astăzi: ai grijă de dorurile tale. Ia-le în braţe, cuminte, aşezat, şi vezi ce mai e cu ele. De cine îţi este cel mai dor? Cumva de tine, ori de el, sau doar de Dumnezeu, ca în atâtea alte dăţi? Umblă prin ele cu mănuşa firului de argint şi vezi ce contur mai au astăzi ale tale doruri. Şi dorinţe.
Mi-a povestit cineva astăzi cum e să alegi să nu fii “liberă, de capul tău”. Să-L laşi pe El să te ghideze. Tocmai pentru a putea fi cu adevărat liberă, în adevăr şi viaţă şi a nu fiinţa mai apoi într-un îndelung şi greu prizonierat. Mi-a oferit drept pildă Casa lui.
*
Sunt un om temător. Cu frici, spaime şi dureri. Dar cel mai tare îmi e teamă de zgomotul de fond pe care-l poartă astăzi inima cu ea. Deşi frica mă caracterizează, de/din frică nu iau nicio decizie. Aproape niciodată. Când simt că ceva anume mă încolţeşte ori dacă apar riscuri, decât să merg cu paşi repezi înainte, prefer să mă retrag. Unii numesc asta laşitate. Poate aşa şi este. Nu mai ştiu.
**
Cineva-ul acesta e de negăsit. Şi totuşi Este. Iar liniştea din suflet e primul pas către al doilea. Dă voie inimii… în linişte să asculte.
------------------------------------------------------------------------------
Imi place sa citesc, sa ascult sa privesc pe cei ce pot transpune in acest fel gandurile. Si mai ales este foarte interesant sa ma regasesc in unele dintre ele.
Marturisesc ca eu am inceput sa inteleg acest fel de libertate in dependenta de Creatorul meu in momentul in care am avut copiii. Imi place ca ei sa fie liberi dar imi place sa veghez asupra lor cu multa dragoste pentru a nu cadea in situatii nefavorabile si nelalocul lor pentru ei. Cred ca tot asa si Dumnezeu in iubirea pentru noi vrea acelasi fel sa reverse dragostea si grija Sa , mai ales ca El e Omnipotent, Omniscient si Omniprezent, si poate face mult mai mult decat putem pricepe noi. Imi place sa afirm ca nu de putine ori logica noastra nu se potriveste cu logica lui Dumnezeu si de aici multe situatii care noua ni se par de neinteles nu le putem pricepe, desi ele au un scop bun in final cum se afirma in Romani 8:28 ca “toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu”
Inima e plina de temeri si ingrijorari si in primul moment al oricarei situatii reactioneaza prompt si ne face sa ne pierdem pacea si linistea. Dar Dumnezeu ne-a promis o pace care ne va pazi inimile si ganduri in Isus Hristos care intrece orice pricepere.
“Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!
Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii. Domnul este aproape.
Nu va ingrijorati de nimic; ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri.
Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus. “(Filipeni 4:4…7)
Si noi suntem copii si invatam si avem un Tata plin de rabdare si dragoste. Nu e usor sa inveti sa accepti si sa practici ceea ce Parintele iti spune. Precum copilul mic ce invata sa mearga sau sa vorbeasca sunt multe poticneli, caderi dar asa cum ei invata sa vorbeasca si sa umble si noi vom invata la fel sa umblam si sa vorbim. Dar asta nu oricum ci cum trebuie. Cu sinceritate trebuie sa recunoastem ca nu suntem perfecti ci doar tindem spre perfectie. In Biblie gasim o remarca interesanta care subliniaza aceasta stare de fapt. “Preaiubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi nu s-a aratat inca. Dar stim ca, atunci cand Se va arata El, vom fi ca El; pentru ca Il vom vedea asa cum este. “(1Ioan.3:2)
COPILASI
Cand tata te face sa te bucuri , te bucuri din toata inima ....
http://www.youtube.com/watch?v=RP4abiHdQpc
Chiar daca unele lucruri par inspaimatoare la prima vedere mai apoi se vede ca nu era nevoie sa ne ingrijoram...
http://www.youtube.com/watch?v=N9oxmRT2YWw&feature=player_embedded
http://www.youtube.com/watch?v=RP4abiHdQpc
Chiar daca unele lucruri par inspaimatoare la prima vedere mai apoi se vede ca nu era nevoie sa ne ingrijoram...
http://www.youtube.com/watch?v=N9oxmRT2YWw&feature=player_embedded
VERSETUL ZILEI
marți, 22 martie 2011
TRAIND MOMENTUL
Taind momentul
de Jim Toombs
tradus Rodica Botan
MATEI 25:40…”Drept raspuns, Imparatul le va zice: "Adevarat va spun ca, ori de cite ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut.”
-Esti un tip bine, tinere… ingina el cu o voce de betiv... luptindu-se sa-si controleze saliva…
Incerc sa nu-l bag in seama, dar chiar daca mi-am schimbat directia, ca sa-l evit, stiu ca tot n-o sa scap. Pasesc pe trotuar, si el se intoarce… ridica mina si arata cu degetul catre mine…
- Acuma, n-am sa te mint… Nu dom’le…nu-i nimic de capul meu. Sint doar un… betiv. Si am nevoie de un pahar de bautura. Nu ai ceva maruntis?
Ma uit in fata lui si nu pot sa nu simt mirosul statut de alcool ce fermenteaza in hainele lui… vaporii acri ai respiratiei lui ma ajung. Barba ii este netaiata de citeva zile… si ca un acompaniament al mirosurilor de tot felul mai adaug la buchet mirosul greu de fum vechi de tigara. Pantalonii demodati, jacheta toata imbotita …ca si viata omului din fata mea…
Ce ar face Domnul Isus? Poate Domnul Isus l-ar fi vindecat cu un singur cuvint. Sau poate i-ar fi spus ceva care sa-l patrunda si sa-i ajunga direct la inima – sa-l taie la inima. Dar eu nu sint Isus…si omul asta nu vrea sa asculte vreo predica. Nu pare nici sa vrea sa faca vreo conectie serioasa cu cineva. Oamenii l-au folosit si l-au ranit. Pentru el, nimeni nu mai merita sa riste. Poate corpul lui este vulnerabil, dar sufletul lui este inasprit. Este ca si cind ar avea armura grea, ca un vas acoperit cu placi de fier care se rataceste adesea in vietile oamenilor, dar care ramine protejat de dragostea sau de respingerile lor de bataturile vietii care l-au acoperit pe dinafara.
Si… de fapt venisem sa cumpar lapte, nu sa creez un moment pentru eternitate. Daca ii dau 25 de centi, am sa scap de el si o sa se duca sa caute dupa altcineva. Dar in ciuda acestor ginduri, m-a cuprins o mila si mi s-a incalzit inima… am bagat mina in buzunar si am scos clipul cu bani.
-Ce zici de un dolar?...am mai zis eu despartind un dolar de restul banilor…
Ochii lui imi urmareau fiecare miscare… S-au oprit pe ghemul de bani din mina mea. Ochii i-au facut o pauza acolo… iar eu am avut timp sa gindesc…"Prostule! mi-am zis… Ce faci?- ii arati acuma citi bani ai la tine…acuma sta si se gindeste daca sa te loveasca in cap si sa-ti ia banii sau numai sta si iti respire aerul ala acru in fata…”
Omul a intins o mina murdara…sa dea mina cu mine. Surprins si fara cuvinte, mi-am intins si eu mina… si in timp ce am intins mina, cuvintele lui m-au luat prin surprindere…
- Dumnezeu sa te binecuvinteze in fiecare zi a vietii tale! zise el...si continua...
- Am 64 de ani …sint un betiv cronic… am fost in cel de-al doilea razboi mondial, Coreea, Vietnam si tu…esti primul om care mi-ai dat un dolar intreg. Nu stiu daca ochii ii erau umezi dinainte sau i s-au umezit de emotie… nu-s sigur … dar dintr-o data zidul dintre noi a disparut…si am putut sa vad omul dinauntru, vulnerabil si indurerat.
Uitindu-ma din nou in ochii lui, i-am spus si eu…
- Asta vreau si eu pentru tine: vreau ca Dumnezeu sa te binecuvinteze!
- Tu stii insa ca am sa cumpar ceva sa beau cu banii astia?! Zise el …asa…pe sleau. O nota de o sinceritate incredibila, dar imbibata cu o aroganta neinduplecata.
-Stiu… i-am zis…
Ochii nostri s-au unit intr-o ultima privire. Pentru un moment, ne-am privit sufletul unul altuia. Pentru un moment, ne-am vazut similaritatile – doi oameni creati in imaginea Lui Dumnezeu. Pentru un moment, am vazut posibilitatile. Atita ne-a cumparat dolarul… un moment.
Pentru un moment am putut sa vad prin armura lui: zdrentuiala, mirosul, parul salbatic… pentru un moment, am putut sa-L vad pe Isus in acest om. Pentru un moment, m-am uitat la el ca la un copil al Lui Dumnezeu, o fiinta umana creata de Aceeasi mina care m-a creat si pe mine.
Si apoi, acel moment disparu. Zabrele grele s-au tras dincolo de ochi. si toate au revenit la vechea lor pozitie. Repulsia mea …si ea s-a reintors. Am inceput din nou sa-l judec… si cu mare greutate am incercat sa ma lupt cu propria mea judecata…
Apoi omul a plecat capul in jos si s-a reintors la actiunile care ii defineau viata…
- Bineinteles ca as vrea o sticla de vin… si cu un dolar …nu prea poti cumpara mare lucru…
-----------------------------------------
Miscatoare postare...un moment a contat in viata noastra ca sa fim iertati si o jertfa inimaginabila de iubire...daca nu ar fi existat acel moment am fi fost si noi in continuare robi ai pacatului...da,nu avem dreptul sa judecam pe pacatosi pentru ca doar momentul acela de indurare a facut diferenta ca sa fim niste pacatosi iertati,nu vre un merit al nostru...Imi place expresia urasc pacatul,dar il iubesc pe pacatos...cred ca asta doreste si Domnul de la noi,pentru ca aceasta a fost pilda pe care a dato murind pe cruce pentru noi niste bieti pacatosi...
GRIJA - INGRIJORARE
Cum sa rezisti ispitei ingrijorarii si sa te limitezi la ingrijire si increderein Domnul?
Dumnezeu a inzestrat fiinta noastra de femeie si mama cu multe calitati si insusiri benefice in viata de cuplu, ca si sotii, si in deosebita incredintare de a fi mame. Personal mi se pare ca alaturi de aceste daruri spre folosul altora ni s-a incredintat si o responsabilitate coplesitoare. Totusi cea ce mi se pare o lupta permanenta in impletirea acetor calitati si responsabilitati este granita greu de perceput de cele mai multe ori intre grija fata de a indeplini aceste responsabilitati si ingrijorarea de a le face sa se concretizeze cum credem noi ca e correct. Cand apar situatii critice si grele controlul nostru pare sa depaseasca limita grijei si sa treaca in cea a ingrijorarii. Cand celor din familiile noastre li se intampla ceva care nu este cum ne-am asteptat ispita de a lua decizii dupa cum credem noi ca e mai bine ne face sa incercam noi sa rezolvam problema in loc sa apelam la Dumnezeu. Uitam ca si incercarile sunt binecuvantari camuflate intr-un invelis nu tocmai placut. Daca vom lupta impotriva incercarilor care sunt dupa voia lui Dumnezeu nu vom lasa ca Domnul sa lucreze in inima celor de langa noi. E foarte greu cand ai responsabilitatea ca mama sa te ingrijesti de copil sa lasi anumite ingrijorari cu totul in mana lui Dumnezeu desi esti constienta ca nu poti face nimic, nici pentru a schimba imprejurarile, nici pentru a schimba mentalitatile si nici inima propriilor copii. A rabda ispita, a schimba inima, imprejurarile si inlatura ingrijorarea tine de puterea si intelepciunea lui Dumnezeu si nu de noi. Si atunci ce sens are sa ne zbatem precum pestele pe uscat? Sa rugam pe Domnul Isus sa ne puna iar in albia raului unde ne este cel mai bine si unde El stabileste cursul. Sa nu uitam ca Domnul ela carma tuturor imprejurarilor si nu va ingadui nimic peste puterile noastre,si ca din toate imprejurarile El va realize beneficii pentru credinta noastra sau mantuirea celor din jurul nostru.
Domnul Isus sa ne ajute ca atunci cand vin incercarile sa stam alipiti de El , in rugaciune pentru a intelege pana unde sa lucram noi si de unde sa Il lasam sa inceapa El lucrarea.Sa nu uitam “Caci intristarile noastre usoare, de o clipa, lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava.” (2Cor.4:17)
VERSETUL ZILEI
 |
| Foto Cristi Davidovici |
luni, 21 martie 2011
VERSETELE ZILEI
duminică, 20 martie 2011
TOT CE-AVEAM MAI BUN...
Tot ce-aveam mai bun, pe acest pământ,
Era doar un fum, purtat de vânt.
Toate le-am pierdut, dar nu-mi pare rău,
Că Te-am cunoscut pe Tine!
Să Te am pe Tine, Isus,
Nimic nu-i mai măreț!
Tu ești bun, cel mai bun,
Tu ești bucuria mea
Și eu Te iubesc!
Vreau să Te cunosc tot mai mult, Isus,
Să mă pot numi copil al Tău.
Să primesc în dar tot ce-aș vrea să am,
Să trăiesc prin har iubirea Ta!
Vin acum, smerit, la crucea Ta,
De jertfa grea să-mi amintesc.
Vreau să mor și eu prin moartea Ta
Și-nviat apoi vreau să trăiesc!
Să Te am pe Tine, Isus,
Nimic nu-i mai măreț!
/: Tu ești bun, cel mai bun,
Tu ești bucuria mea :/
Și eu Te iubesc!
http://www.youtube.com/watch?v=swABQNpuOe4
Nimic nu-i mai măreț!
Tu ești bun, cel mai bun,
Tu ești bucuria mea
Și eu Te iubesc!
Vreau să Te cunosc tot mai mult, Isus,
Să mă pot numi copil al Tău.
Să primesc în dar tot ce-aș vrea să am,
Să trăiesc prin har iubirea Ta!
Vin acum, smerit, la crucea Ta,
De jertfa grea să-mi amintesc.
Vreau să mor și eu prin moartea Ta
Și-nviat apoi vreau să trăiesc!
Să Te am pe Tine, Isus,
Nimic nu-i mai măreț!
/: Tu ești bun, cel mai bun,
Tu ești bucuria mea :/
Și eu Te iubesc!
http://www.youtube.com/watch?v=swABQNpuOe4
VERSETELE ZILEI
"Isus a intrat in Ierihon si trecea prin cetate. Si un om bogat, numit Zacheu, mai marele vamesilor, cauta sa vada care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, caci era mic de statura. A alergat inainte si s-a suit intr-un dud ca sa-L vada; pentru ca pe drumul acela avea sa treaca. Isus, cand a ajuns la locul acela, Si-a ridicat ochii in sus si i-a zis: "Zachee, da-te jos degraba, caci astazi trebuie sa raman in casa ta." Zacheu s-a dat jos in graba si L-a primit cu bucurie. Cand au vazut lucrul acesta, toti carteau si ziceau: "A intrat sa gazduiasca la un om pacatos!" Dar Zacheu a stat inaintea Domnului si I-a zis: "Iata, Doamne, jumatate din avutia mea o dau saracilor; si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, ii dau inapoi impatrit." Isus i-a zis: "Astazi a intrat mantuirea in casa aceasta, caci si el este fiul lui Avraam. Pentru ca Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut." (Luca 19:1...10)
vineri, 18 martie 2011
VERSETELE ZILEI
"In ceasul acela, Isus S-a bucurat in Duhul Sfant si a zis: "Tata, Doamne al cerului si al pamantului, Te laud pentru ca ai ascuns aceste lucruri de cei intelepti si priceputi, si le-ai descoperit pruncilor. Da, Tata, fiindca asa ai gasit cu cale Tu." (Luc.10:21)
Cezar, băiatul lui Pavel Stratan:
http://www.youtube.com/watch?v=u2Qyn3AkAqc&feature=player_embedded#at=26
(clip sugerat de omul de la munte )
(clip sugerat de omul de la munte )
joi, 17 martie 2011
CINE-MI DA ARIPI CA SA ZBOR ?
Preluat de pe blogul Convietuiri
Să mai vii !
Din nou ai venit. Pe pervaz, stingher, făcând potecă din nerăbdarea-ţi, te uiţi spre mine cu colţul ochiului de parcă n-ai vrea să mă vezi toată, ci doar să mă zăreşti. Să ai doar… o impresie despre cine sau cum aş putea fi. Azi nu te interesează mâncarea ce ţi-o pun cu drag în fiece răsărit de lumină, te uiţi doar la mine şi mă asculţi. Nu cânţi, nu oftezi, nu te agiţi foarte tare. Te plimbi când mai alene, când nerăbdător şi mă priveşti. Îmi asculţi tu cântecul ce a pornit aseară din suflet ca să ajungă spre dimineaţă spre roua zorilor tale. Nici nu ştiu dacă îţi place cum cânt. Eu n-am voce. Nici nu ştiu dacă îţi place ce-ţi cânt. Câteodată mă ia gura pe dinainte şi mai mult zumzâi. Totuşi acum te uiţi spre mine cu mirare, dor şi oarecum cu înţelegere. Vrei să-mi comunici ceva, să rosteşti o vorbă, ieri nerostită, dar ştii că privirea-ţi din coada ochiului îmi e de ajuns. Azi ştii cât de mult te iubesc. Să mai vii, porumbel cald-albăstrui, cu pistrui… să mai vii!
***
Mai demult cineva îmi dădea dreptate doar pe jumătate, când afirmam răspicat că… pasărea trebuie să fie mereu liberă în zbor, altfel nu e pasăre adevărată. Acel cineva îmi spunea că, la un moment dat, pasărea oboseşte şi are nevoie de un cuib. De al său cuib. De unde să îşi ia odihna, liniştea, dragostea şi chiar să îşi încarce sufletul pentru o nouă zi în zbor. Cuibul e acel loc unde îmi doresc să revii. Să tot vii…
Mai demult cineva îmi dădea dreptate doar pe jumătate, când afirmam răspicat că… pasărea trebuie să fie mereu liberă în zbor, altfel nu e pasăre adevărată. Acel cineva îmi spunea că, la un moment dat, pasărea oboseşte şi are nevoie de un cuib. De al său cuib. De unde să îşi ia odihna, liniştea, dragostea şi chiar să îşi încarce sufletul pentru o nouă zi în zbor. Cuibul e acel loc unde îmi doresc să revii. Să tot vii…
---------------------------------------- 
Mereu cautam altceva sa ne aduca mari satisfactii. O stare de nemultumire vine si se infiripeaza in noi dandu-ne un sentiment de insatisfactie. Nemultumirea e pacat si orice pacat ne intineaza si ne face sa ne pierdem pacea si bucuria. Daca am sti sa pretuim sa avem si sa ne bucuram de ce e in jurul nostru ,sa ne bucuram de frumusetea unor clipe inedite pe care daca le-am privii cu atentie am realiza ca nu evenimentele mari de anvergura aduc cele mai mari bucurii ci cele mici si marunte care ne pot inveseli mult mai mult. Sa privesti o floare,un copil , un porumbel, o mama , un sot ,o bunica …Doar sa iti intorci privire si sa percepi si sa intelegi cat de minunat poate fi clipa pe pamant daca vei privi din o cu totul alta perspectiva decat cea a nemultumirii... Poti sa te simti usor si poti sa zbori mai sus de nori cu pace si bucurie in inima...
Dar ce sa fac daca nu pot sa privesca si sa gandesc asa? E un singur raspuns si acesta e : Domnul Isus. Prin El poti sa fi eliberat si schimbat . Doar atunci poti sa gasesti bucurie,pace , speranta, mangaiere si bucurie in orice imprejurare .... Cine face pasarea sa zboare? Cine ne invata pe noi ca sa zburam? Cine aratadrumulspre cuib pasarei? Cine ne arata noua drumul spre Imaratia cereasca? Cine poarta de grija pasarei? Cine ne poarta noua de grija? E un singur raspuns: Domnul Isus.
CINE-MI DA ARIPI CA SA SBOR ?
miercuri, 16 martie 2011
ORASE PLUTITOARE
Lilypad este un prototip al unui oras amfibian. In timp ce Olanda si Emiratele Arabe cheltuiesc milioane de euro pentru a construi baricade impotriva apelor, proiectul Lilypad gaseste o alta solutie pentru cresterea apelor.
Este un adevarat oras amfibian, jumate acvatic jumate terestru, putand gazdui 50.000 de oameni, avand o biodiversitate bogata, flora si fauna, in jurul unei lagune cu apa curata, colectata si purificata. Acest oras permite oamenilor sa traiasca sub ape, avand magazine, locuri de distractie si oferind locuri de munca locuitorilor precum intr-un oras obisnuit.
Totul este acoperit de gradini suspendate si case. Orasul are in centru spatii special amenajate pentru colectarea si purificarea apei de ploaie. Energia va fi asugurata cu ajutorul surselor regenerabile: solare, termale, eoliene si hidraulice. Un oras ecologic al viitorului, fara masini si fara sosele.
Scopul acestui oras este si de a crea o coexistenta armonioasa intre oameni si natura si pentru a explora noi moduri de a trai pe mare.
Orasul va pluti ca un urias edificiu independent si capabil sa supravietuiasca doar cu propriile resurse. Preturile vor fi destul de mari pentru construirea unui astfel de oras, insa sunt mai scazute decat solutiile adoptate in acest moment precum indiguirea zonelor amenintate.
Aceasta insula cu elice va oferi oamenilor un aer proaspat si briza marilor, plutind la nesfarsit pe oceanul planetar, urmand cursul curentilor submarini.
Proiectul Lilypad
pare mai degraba a fi un oras de vacanta, si nu unul pentru cei sinistrati.
Indiferent ca vor fi construite in special pentru populatia care vor fi in pericol sau si pentru scopuri comerciale, sigur se vor gasi doritori pentru a achizitiona un apartament pe astfel de orase. Agitatia din orasele mari, zgomotul si poluarea sunt doar cativa factori ce indeamna multi oameni sa se retraga in natura. Multi isi vor dori sa traiasca intr-o astfel de oaza in mijlocul oceanului.
Fanii genului science-fiction au vazut acest viitor dinainte. In nuvela “Saturn’s Race” publicata in 2000 de Larry Niven, sunt mentionate astfel de insule plutitoare. Un asemenea scenariu este gasit si in filmul Waterworld, lansat in 1995, actiunea filmului realizandu-se in viitor, cand ghetarii se vor topi.
Autor: Marius, http://www.descopera.org/
--------------------------------------------
Citind articolul de mai sus ma gandeam si faceam comparatie intre ce oferte de siguranta fac oamenii si nu sunt rele deloc, si mie imi plac lucrurile noi si interesante si le apreciez, dar mie imi plac mai mult ofertele si promisiunile pe care le face Domnul Isus in evanghelii. Si stiti de ce pentru ca atat de mult m-a iubit incat si-a dat viata pentru mine o pacatoasa ca sa pot fi mantuita si sa pot trai aici in pace si cu inima plina de incredere in El si apoi o eternitate intr-un loc pe care s-a dus sa mi-l pregateasca. Si El nu a murit doar pentru mine ci pentru oricine crede ca a facut-o si pentru el...
Citind articolul de mai sus ma gandeam si faceam comparatie intre ce oferte de siguranta fac oamenii si nu sunt rele deloc, si mie imi plac lucrurile noi si interesante si le apreciez, dar mie imi plac mai mult ofertele si promisiunile pe care le face Domnul Isus in evanghelii. Si stiti de ce pentru ca atat de mult m-a iubit incat si-a dat viata pentru mine o pacatoasa ca sa pot fi mantuita si sa pot trai aici in pace si cu inima plina de incredere in El si apoi o eternitate intr-un loc pe care s-a dus sa mi-l pregateasca. Si El nu a murit doar pentru mine ci pentru oricine crede ca a facut-o si pentru el...
VERSETUL ZILEI
luni, 14 martie 2011
VERSETELE ZILEI
“Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante.”(Ioan 14.27)
“Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus.” (Filip.4:7)
UN SUFLET NOBIL...
preluat de pe blogul pe Ginduri Traducere Rodica Botan
Casa noastra era peste drum de intrarea la clinica Spitalului John Hopkins in Baltimore. Noi locuiam la parter iar primul etaj il rentam totdeauna la pacientii care nu locuiau in oras si trebuiau sa ramina mai mult timp in Baltimore pentru tratament.
Intr-o seara de vara pregateam cina, cind aud o bataie la usa, deschid si dau de un om tare, tare urit. Mi-am zis eu…" nu-i mai inalt decit baietelul meu de 8 ani", si l-am tintit lung cu privirea de sus si pina jos pe acest om marunt si cu o infatisare atit de ciudata.Dar ceea ce era si mai repulsiv , era fata lui umflata mai mult intr-o parte, rosie si aratind ca o rana vie. Cu toate astea, vocea lui imi suna placut cind imi spuse "Buna seara". Va deranjez doar sa intreb daca nu aveti cumva o camera de inchiriat pentru la noapte. Am venit azi dimineata la tratament, de pe coasta de est si nu am autobuz de reintoarcere pina miine".
Mi-a mai spus ca de la prinz tot cauta dupa o camera sa inchirieze dar fara nici un succes. Nimeni nu are o camera libera…"cred ca din cauza fetei mele", a mai zis omul "Stiu ca arat teribil, dar doctorul mi-a spus ca , poate cu inca putin tratament"…
Am ezitat pentru un moment, dar cuvintele urmatoare m-au convins…"As putea sa dorm chiar si aici afara pe prispa pe scaunul asta …. Autobuzul meu pleaca devreme dimineata."
I-am spus insa ca o sa-i gasim un pat sa doarma dar sa astepte putin si sa se odihneasca pina termin cina. M-am dus inapoi in casa si am terminat cina si cind am fost gata cu mincarea, l-am poftit si pe el la masa. "Nu, multumesc", mi-a raspuns el…"am mincat deja"…si mi-a aratat o punga maronie...
Mi-am spalat vasele si m-am pus pe prispa in fata casei sa stau un pic de vorba cu el. Nu mi-a trebuit mult sa realizez ca omul asta avea o inima uriasa inghesuita intr-un corp marunt. Mi-a spus ca el este pescar de meserie si ca el intretine pe fiica lui care avea cinci copii si un sot care nu putea muncii din pricina unui accident care-l lasase neputincios.
Si nu mi-a spus asta ca sa se vaite …de fapt fiecare fraza era inceputa cu laude la adresa lui Dumnezeu care il binecuvinta asa de mult. Era multumit ca desi era bolnav cu un fel de cancer de piele, boala lui nu era dureroasa…si multumea lui Dumnezeu pentru ca-l ajuta inca sa isi intretina familia.
Cind venii timpul de mers la culcare, am pus un pat de campanie in camera copiilor mei pentru el. Cind m-am trezit de dimineata, asternutul era deja frumos impaturit si omul nostru astepta pe prispa.
A refuzat sa ia micul dejun, dar inainte de a pleca la autobuz, cu greutate, parca ar fi cerut o favoare uriasa, m-a intrebat daca poate venii pentru urmatorul tratament sa stea tot la noi. "N-am sa va deranjez de loc'', mai zise el…"pot dormi afara pe prispa". A facut o mica pauza, dupa care a mai zis…"Copii tai m-au facut sa ma simt asa de bine…Oamenii mari sint deranjati cind imi vad fata, dar pe copii tai vad ca nu-i deranjeaza". I-am spus ca il vom primii din nou cu placere.
Pentru urmatorul tratament, a venit un pic inainte de ora sapte dimineata. Ne-a adus ca dar un peste urias si un quart din cele mai mari si frumoase oysters pe care le vazusem vreodata. Mi-a spus ca le-a pescuit in dimineata aia ca sa ni le aduca proaspete. Stiind ca a luat autobuzul dimineata la 4 mi-am facut in gind socoteala cit de dimineata s-a sculat ca sa pescuiasca pentru noi…
In anii ce au urmat, a venit mereu sa stea la noi cind venea la tratament si nu a fost odata sa vina cu mina goala, fara sa ne aduca peste proaspat sau verdeturi din propria lui gradina.
Alta data am primit pachete la posta…totdeauna aduse special: peste, oisters, spanac proaspat…or alte vegetale, cu minutiozitate spalate si aranjate. Ca sa ni le trimita trebuia sa mearga pe jos nu mai putin de trei mile…iar stiind cit de sarac era, facea ca darurile lui sa fie si mai valoroase…
Cind primeam aceste daruri, imi mai aminteam si de comentariile vecinei mele cind l-a vazut plecind de la noi in prima dimineata…"Ai tinut la tine peste noapte pe omul ala ingrozitor? Eu l-am alungat. Poti sa-ti pierzi chiriasii daca gazduiesti oameni ca el".
Si poate e adevarat ca am pierdut ceva chiriasi de citeva ori din cauza lui, …Dar…oh, numai daca ar fi putut ei sa-l cunoasca cu adevarat, propriile lor boli li s-ar fi parut mai usor de indurat. Stiu ca familia mea s-a simtit totdeauna onorata si binecuvintata sa-l fi cunoscut. De la el am invatat sa acceptam si cele rele fara sa cirtim si cele bune cu multumiri Lui Dumnezeu.
Nu demult am vizitat o prietena care avea o mica sera. Si cum imi arata toate florile ei, ne-am indreptat catre una care era mult mai frumoasa decit toate celelalte care le vazusem acolo…o crizantema galbena, ca o explozie de flori minunate…Spre surprinderea mea, prietena mea o pusese intr-o galeata dubita si ruginita. M-am gindit in sinea mea…''daca asta ar fi fost a mea, o puneam in cel mai frumos ghiveci de flori".
Prietena mea insa m-a facut sa-mi schimb pozitia. "N-am mai avut ghivece", mi-a zis ea, "si stiind cit o sa fie de frumoasa, m-am gindit ca n-o sa se supere sa stea in galeata asta ruginita, pina o sa o plantez in gradina…"
Cred ca s-a fi intrebat de ce rid cu atita placere…dar eu imi imaginam scena care s-a petrecut in cer…si cum Dumnezeu poate o fi zis cind a trebuit sa trimita sufletul acestui pescar sa se nasca pe planeta noastra…"Un suflet asa nobil...n-o sa se supere sa inceapa viata in corpul asta asa de mic"…
Toate astea s-au petrecut cu mult timp in urma…si imi imaginez cum in gradina lui Dumnezeu, acel suflet minunat o fi crescut deja inalt si frumos…
Dumnezeu nu se uita la lucrurile la care ne uitam noi. Oamenii se uita la omul dinafara, dar Dumnezeu ne cunoaste inima.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)