Preluat de pe blogul Convietuiri
Să mai vii !
Din nou ai venit. Pe pervaz, stingher, făcând potecă din nerăbdarea-ţi, te uiţi spre mine cu colţul ochiului de parcă n-ai vrea să mă vezi toată, ci doar să mă zăreşti. Să ai doar… o impresie despre cine sau cum aş putea fi. Azi nu te interesează mâncarea ce ţi-o pun cu drag în fiece răsărit de lumină, te uiţi doar la mine şi mă asculţi. Nu cânţi, nu oftezi, nu te agiţi foarte tare. Te plimbi când mai alene, când nerăbdător şi mă priveşti. Îmi asculţi tu cântecul ce a pornit aseară din suflet ca să ajungă spre dimineaţă spre roua zorilor tale. Nici nu ştiu dacă îţi place cum cânt. Eu n-am voce. Nici nu ştiu dacă îţi place ce-ţi cânt. Câteodată mă ia gura pe dinainte şi mai mult zumzâi. Totuşi acum te uiţi spre mine cu mirare, dor şi oarecum cu înţelegere. Vrei să-mi comunici ceva, să rosteşti o vorbă, ieri nerostită, dar ştii că privirea-ţi din coada ochiului îmi e de ajuns. Azi ştii cât de mult te iubesc. Să mai vii, porumbel cald-albăstrui, cu pistrui… să mai vii!
***
Mai demult cineva îmi dădea dreptate doar pe jumătate, când afirmam răspicat că… pasărea trebuie să fie mereu liberă în zbor, altfel nu e pasăre adevărată. Acel cineva îmi spunea că, la un moment dat, pasărea oboseşte şi are nevoie de un cuib. De al său cuib. De unde să îşi ia odihna, liniştea, dragostea şi chiar să îşi încarce sufletul pentru o nouă zi în zbor. Cuibul e acel loc unde îmi doresc să revii. Să tot vii…
Mai demult cineva îmi dădea dreptate doar pe jumătate, când afirmam răspicat că… pasărea trebuie să fie mereu liberă în zbor, altfel nu e pasăre adevărată. Acel cineva îmi spunea că, la un moment dat, pasărea oboseşte şi are nevoie de un cuib. De al său cuib. De unde să îşi ia odihna, liniştea, dragostea şi chiar să îşi încarce sufletul pentru o nouă zi în zbor. Cuibul e acel loc unde îmi doresc să revii. Să tot vii…
Mereu cautam altceva sa ne aduca mari satisfactii. O stare de nemultumire vine si se infiripeaza in noi dandu-ne un sentiment de insatisfactie. Nemultumirea e pacat si orice pacat ne intineaza si ne face sa ne pierdem pacea si bucuria. Daca am sti sa pretuim sa avem si sa ne bucuram de ce e in jurul nostru ,sa ne bucuram de frumusetea unor clipe inedite pe care daca le-am privii cu atentie am realiza ca nu evenimentele mari de anvergura aduc cele mai mari bucurii ci cele mici si marunte care ne pot inveseli mult mai mult. Sa privesti o floare,un copil , un porumbel, o mama , un sot ,o bunica …Doar sa iti intorci privire si sa percepi si sa intelegi cat de minunat poate fi clipa pe pamant daca vei privi din o cu totul alta perspectiva decat cea a nemultumirii... Poti sa te simti usor si poti sa zbori mai sus de nori cu pace si bucurie in inima...
Dar ce sa fac daca nu pot sa privesca si sa gandesc asa? E un singur raspuns si acesta e : Domnul Isus. Prin El poti sa fi eliberat si schimbat . Doar atunci poti sa gasesti bucurie,pace , speranta, mangaiere si bucurie in orice imprejurare .... Cine face pasarea sa zboare? Cine ne invata pe noi ca sa zburam? Cine aratadrumulspre cuib pasarei? Cine ne arata noua drumul spre Imaratia cereasca? Cine poarta de grija pasarei? Cine ne poarta noua de grija? E un singur raspuns: Domnul Isus.
CINE-MI DA ARIPI CA SA SBOR ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu