CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

miercuri, 23 martie 2011

GANDURI...SI GANDURI...

Dă voie inimii să asculte

Mi-a spus cineva astăzi: fă mai întâi linişte în suflet. Să (te) auzi. Să poţi simţi. Lasă deoparte grijile, pentru o clipă sau mai multe şi ascultă ce îţi spune inima. Ce îţi transmite. Nu te uita afară… acolo sunt tot feluri de culori, de muzici, de miresme. Uită-te la început înspre înăuntru. Fă pace în al tău suflet şi apoi ordonează un pic gândurile, simţămintele, trăirea.
M-a îndemnat cineva astăzi: ai grijă de dorurile tale. Ia-le în braţe, cuminte, aşezat, şi vezi ce mai e cu ele. De cine îţi este cel mai dor? Cumva de tine, ori de el, sau doar de Dumnezeu, ca în atâtea alte dăţi? Umblă prin ele cu mănuşa firului de argint şi vezi ce contur mai au astăzi ale tale doruri. Şi dorinţe.
Mi-a povestit cineva astăzi cum e să alegi să nu fii “liberă, de capul tău”. Să-L laşi pe El să te ghideze. Tocmai pentru a putea fi cu adevărat liberă, în adevăr şi viaţă şi a nu fiinţa mai apoi într-un îndelung şi greu prizonierat. Mi-a oferit drept pildă Casa lui.
*
Sunt un om temător. Cu frici, spaime şi dureri. Dar cel mai tare îmi e teamă de zgomotul de fond pe care-l poartă astăzi inima cu ea. Deşi frica mă caracterizează, de/din frică nu iau nicio decizie. Aproape niciodată. Când simt că ceva anume mă încolţeşte ori dacă apar riscuri, decât să merg cu paşi repezi înainte, prefer să mă retrag. Unii numesc asta laşitate. Poate aşa şi este. Nu mai ştiu.
**
Cineva-ul acesta e de negăsit. Şi totuşi Este. Iar liniştea din suflet e primul pas către al doilea. Dă voie inimii… în linişte să asculte.

------------------------------------------------------------------------------
Imi place sa citesc, sa ascult sa privesc pe cei ce pot transpune in acest fel gandurile. Si mai ales este foarte interesant sa ma regasesc in unele dintre ele.
Marturisesc ca eu am inceput sa inteleg acest fel de libertate in dependenta de Creatorul meu in momentul in care am avut copiii. Imi place ca ei sa fie liberi dar imi place sa veghez asupra lor cu multa dragoste pentru a nu cadea in situatii nefavorabile si nelalocul lor pentru ei. Cred ca tot asa si Dumnezeu in iubirea pentru noi vrea acelasi fel sa reverse dragostea si grija Sa , mai ales ca El e Omnipotent, Omniscient si Omniprezent, si poate face mult mai mult decat putem pricepe noi. Imi place sa afirm ca nu de putine ori logica noastra nu se potriveste cu logica lui Dumnezeu si de aici multe situatii care noua ni se par de neinteles nu le putem pricepe, desi ele au un scop bun in final cum se afirma in Romani 8:28 ca “toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu”
Inima e plina de temeri si ingrijorari si in primul moment al oricarei situatii reactioneaza prompt si ne face sa ne pierdem pacea si linistea. Dar Dumnezeu ne-a promis o pace care ne va pazi inimile si ganduri in Isus Hristos care intrece orice pricepere.

“Bucurati-va totdeauna in Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!
Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii. Domnul este aproape.
Nu va ingrijorati de nimic; ci, in orice lucru, aduceti cererile voastre la cunostinta lui Dumnezeu, prin rugaciuni si cereri, cu multumiri.
Si pacea lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, va va pazi inimile si gandurile in Hristos Isus. “(Filipeni 4:4…7)

Si noi suntem copii si invatam si avem un Tata plin de rabdare si dragoste. Nu e usor sa inveti sa accepti si sa practici ceea ce Parintele iti spune. Precum copilul mic ce invata sa mearga sau sa vorbeasca sunt multe poticneli, caderi dar asa cum ei invata sa vorbeasca si sa umble si noi vom invata la fel sa umblam si sa vorbim. Dar asta nu oricum ci cum trebuie. Cu sinceritate trebuie sa recunoastem ca nu suntem perfecti ci doar tindem spre perfectie. In Biblie gasim o remarca interesanta care subliniaza aceasta stare de fapt. “Preaiubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi nu s-a aratat inca. Dar stim ca, atunci cand Se va arata El, vom fi ca El; pentru ca Il vom vedea asa cum este. “(1Ioan.3:2)

Un comentariu:

  1. Merci, Carmen, pentru ca ai preluat postarea mea.
    Raspunsul tau e mai mult decit elocvent.
    In acelasi timp, a fost o buna ocazie de a-mi readuce in atentie...ceea ce chiar eu am scris. Mi-ai reamintit...sa ma uit in inima, mai atent.Multumesc.

    RăspundețiȘtergere