Taind momentul
de Jim Toombs
tradus Rodica Botan
MATEI 25:40…”Drept raspuns, Imparatul le va zice: "Adevarat va spun ca, ori de cite ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut.”
-Esti un tip bine, tinere… ingina el cu o voce de betiv... luptindu-se sa-si controleze saliva…
Incerc sa nu-l bag in seama, dar chiar daca mi-am schimbat directia, ca sa-l evit, stiu ca tot n-o sa scap. Pasesc pe trotuar, si el se intoarce… ridica mina si arata cu degetul catre mine…
- Acuma, n-am sa te mint… Nu dom’le…nu-i nimic de capul meu. Sint doar un… betiv. Si am nevoie de un pahar de bautura. Nu ai ceva maruntis?
Ma uit in fata lui si nu pot sa nu simt mirosul statut de alcool ce fermenteaza in hainele lui… vaporii acri ai respiratiei lui ma ajung. Barba ii este netaiata de citeva zile… si ca un acompaniament al mirosurilor de tot felul mai adaug la buchet mirosul greu de fum vechi de tigara. Pantalonii demodati, jacheta toata imbotita …ca si viata omului din fata mea…
Ce ar face Domnul Isus? Poate Domnul Isus l-ar fi vindecat cu un singur cuvint. Sau poate i-ar fi spus ceva care sa-l patrunda si sa-i ajunga direct la inima – sa-l taie la inima. Dar eu nu sint Isus…si omul asta nu vrea sa asculte vreo predica. Nu pare nici sa vrea sa faca vreo conectie serioasa cu cineva. Oamenii l-au folosit si l-au ranit. Pentru el, nimeni nu mai merita sa riste. Poate corpul lui este vulnerabil, dar sufletul lui este inasprit. Este ca si cind ar avea armura grea, ca un vas acoperit cu placi de fier care se rataceste adesea in vietile oamenilor, dar care ramine protejat de dragostea sau de respingerile lor de bataturile vietii care l-au acoperit pe dinafara.
Si… de fapt venisem sa cumpar lapte, nu sa creez un moment pentru eternitate. Daca ii dau 25 de centi, am sa scap de el si o sa se duca sa caute dupa altcineva. Dar in ciuda acestor ginduri, m-a cuprins o mila si mi s-a incalzit inima… am bagat mina in buzunar si am scos clipul cu bani.
-Ce zici de un dolar?...am mai zis eu despartind un dolar de restul banilor…
Ochii lui imi urmareau fiecare miscare… S-au oprit pe ghemul de bani din mina mea. Ochii i-au facut o pauza acolo… iar eu am avut timp sa gindesc…"Prostule! mi-am zis… Ce faci?- ii arati acuma citi bani ai la tine…acuma sta si se gindeste daca sa te loveasca in cap si sa-ti ia banii sau numai sta si iti respire aerul ala acru in fata…”
Omul a intins o mina murdara…sa dea mina cu mine. Surprins si fara cuvinte, mi-am intins si eu mina… si in timp ce am intins mina, cuvintele lui m-au luat prin surprindere…
- Dumnezeu sa te binecuvinteze in fiecare zi a vietii tale! zise el...si continua...
- Am 64 de ani …sint un betiv cronic… am fost in cel de-al doilea razboi mondial, Coreea, Vietnam si tu…esti primul om care mi-ai dat un dolar intreg. Nu stiu daca ochii ii erau umezi dinainte sau i s-au umezit de emotie… nu-s sigur … dar dintr-o data zidul dintre noi a disparut…si am putut sa vad omul dinauntru, vulnerabil si indurerat.
Uitindu-ma din nou in ochii lui, i-am spus si eu…
- Asta vreau si eu pentru tine: vreau ca Dumnezeu sa te binecuvinteze!
- Tu stii insa ca am sa cumpar ceva sa beau cu banii astia?! Zise el …asa…pe sleau. O nota de o sinceritate incredibila, dar imbibata cu o aroganta neinduplecata.
-Stiu… i-am zis…
Ochii nostri s-au unit intr-o ultima privire. Pentru un moment, ne-am privit sufletul unul altuia. Pentru un moment, ne-am vazut similaritatile – doi oameni creati in imaginea Lui Dumnezeu. Pentru un moment, am vazut posibilitatile. Atita ne-a cumparat dolarul… un moment.
Pentru un moment am putut sa vad prin armura lui: zdrentuiala, mirosul, parul salbatic… pentru un moment, am putut sa-L vad pe Isus in acest om. Pentru un moment, m-am uitat la el ca la un copil al Lui Dumnezeu, o fiinta umana creata de Aceeasi mina care m-a creat si pe mine.
Si apoi, acel moment disparu. Zabrele grele s-au tras dincolo de ochi. si toate au revenit la vechea lor pozitie. Repulsia mea …si ea s-a reintors. Am inceput din nou sa-l judec… si cu mare greutate am incercat sa ma lupt cu propria mea judecata…
Apoi omul a plecat capul in jos si s-a reintors la actiunile care ii defineau viata…
- Bineinteles ca as vrea o sticla de vin… si cu un dolar …nu prea poti cumpara mare lucru…
-----------------------------------------
Miscatoare postare...un moment a contat in viata noastra ca sa fim iertati si o jertfa inimaginabila de iubire...daca nu ar fi existat acel moment am fi fost si noi in continuare robi ai pacatului...da,nu avem dreptul sa judecam pe pacatosi pentru ca doar momentul acela de indurare a facut diferenta ca sa fim niste pacatosi iertati,nu vre un merit al nostru...Imi place expresia urasc pacatul,dar il iubesc pe pacatos...cred ca asta doreste si Domnul de la noi,pentru ca aceasta a fost pilda pe care a dato murind pe cruce pentru noi niste bieti pacatosi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu