CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

marți, 23 noiembrie 2010

DAR OARE EU....EU CE AM VAZUT?

Am urmărit un orb pe o stradă
Azi, în drum spre casă, am văzut un bărbat orb pe o stradă. Mergea încet, cu bastonul alb înainte pentru orientarea în deplasare, sau pentru delimitarea clară a obstacolelor sau cine ştie din ce alt motiv suplimentar, numai de el ştiut. L-am urmărit o vreme. Eram undeva prin spatele lui. Am putut observa cum se poticnea, cum se ţinea de peretele casei pe care o lăsam amândoi undeva în urmă… înaintând. De acelaşi perete de care mă ţineam şi eu, dar nu din nevedere, ci de rău. La un moment dat s-a aplecat puţin, părea, din unghiul meu, că îşi pierduse un pic direcţia. Evident primul impuls a fost să alerg spre el, să îmi ofer ajutorul… eu, tocmai eu, cea care nu se poate ajuta nici azi pe sine, mă găsisem dornică şi “aptă” să-l ajut pe el. Dar m-am oprit la timp. Mi-am dat seama că atunci, în chiar acel moment, nu de ajutorul meu sau al altcuiva avea nevoie. Eu i-aş fi fost numai o cârjă. Artificială. Pe când el avea mare nevoie să se simtă, mai exact să fie stăpân pe el, pe situaţia în care se afla. Îşi cunoştea atât de bine acel drum, mult mai bine decât aveam eu a-l cunoaşte. Gândindu-mă acum, pot spune că l-am urmărit cu o curiozitate aproape perversă şi bolnăvicioasă. Să văd cum înaintează. Cum se descurcă. Singur. Cum iese la liman. Cum traversează chiar şi micuţa stradă, ştiind exact locul bordurii, şi indicatorul inexistent ce îi spunea să o ia la stânga pentru că pe acolo era drumul lui. Drum cunoscut.
Am mers azi, aproape ca un om nebun, urmărind un orb pe o stradă. Credeam că el e cel nevăzător. Dar oare eu… eu ce am văzut? Ce văd? Sau ce mai simt azi oare când inima îmi este în continuare aşa de oarbă?
(fragment de pe blogul Convietuiri)

Daca avem probleme cu vederea, si cu orice altceva oare ce e de facut ?


Marcu 10:46
"Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum, şi cerea de milă.
 El a auzit că trece Isus din Nazaret, şi a început să strige: "Isuse, Fiul lui David"
Marcu 10:47


Sunt orbul Bartimeu

Sunt slabanogul ce Ti-a fost adus,
fetita lui Iair si-s Lazar eu
si sunt leprosul curatit,Isus
sunt orbul Bartimeu

Sunt semnul nuntii Tale pe pamant
aleasa Ta,Isuse sunt si eu
Te vad si Te cunosc si totusi sunt
doar orbul Bartimeu

Desi mi-ai dat lumina Ta in trup
si m-ai atins cu degetul cand eu
stateam in nefiinta sa ma rup
sunt orbul Bartimeu

Femeia ce-a fost prinsa in pacat
sunt,slabanog,flamand si toti sunt eu,
lepros si mut si Lazar ingropat
sunt orbul Bartimeu

Mai limpezeste-mi ochii de amar,
mai pune-o floare sufletului meu,
alina-mi inima cand ,Doamne,iar
sunt orbul Bartimeu


Sanja Cristea Tiberian

Un comentariu:

  1. Ce am putea face? Decat sa-l rugam pe El sa ne (re)dea vederea...
    Multumesc pentru ca ai preluat exact fragmentul cel mai greu si mai framintat de pe blogul meu.
    Te mai astept cu pilde... tu stii mereu sa le alegi pe cele potrivite. Eu sunt cea care nu le intelege...uneori.

    RăspundețiȘtergere