CATEVA CUVINTE...

Sunt recunoscatoare Domnului Isus pentru ca exist si am calatorit pana aici, si voi calatori si mai departe doar prin dragostea si harul Sau. Tot El m-a facut constienta ca talantul ce mi l-a dat trebuie sa-l pun in negot, ca lumina Lui trebuie s-o arat si altora, iar ca hrana sa fie buna trebuie sa pun si sare. Daca tot ceea ce am primit pana acum si voi primi si de acum inainte mi-a fost mie de folos si imi va fi de folos , cu siguranta le va fi si altora.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

RUGACIUNEA UNEI FETITE

RUGACIUNEA UNEI CHINEZOAICE de Vera Cusnir
Majoritatea chinezilor sunt budisti si nu crestini. Dar s-a intamlat o data ca o fetita a urmat un timp scoala unei misiuni crestine. Mai multi misionari europeni ii invatau pe copiii chinezi adevarurile crestine, si micuta chinezoaica a primit credinta in Dumnezeul cel viu si in Fiul Lui – Isus Hristos. Ea l-a indragit fierbinte pe Isus si L-a primit ca salvator in inima ei de copil.
Toti ai casei se inchinau lui Buda, si fetita suferea nespus din aceasta cauza. O durea inima vazand ca bunicul ei se inchina unei statui neansufletite.
Odata , fetita s-a apropiat de el, spunandu-i cu toata dragostea ce-i umplea inima:”Bunicule, acest Buda de piatra nu te aude si nu te poate ajuta la nevoie. In schimb, misionarii mi-au povestit de Dumnezeul cel viu, care L-a trimis pe pamant pe fiul Lui, pentru ca sa-Si dea viata pentru pacatele noastre si sa ne izbaveasca de pierzarea vesnica. Ei m-au invatat si un verset minunat din Biblie: “Eu sunt calea, adevarul si viata”, Sunt cuvintele lui Isus, in care cred acum si eu. Bunicule inchina-te Dumnezeului celui viu si nu unui idol de piatra”.
In ciuda caldurii cu care-I vorbise nepoata,bunicul s-a suparat foc. Pentru o clipa, a incremenit de uimire, apoi a impins-o cu atata putere incat fetita a cazut pe jos, si a amenintat-o ca daca o mai aude inca o data spunandu-I de acea invatatura ciudata, nu-I maid a voie sa mearga la scoala.
Prin acele locuri aparuse un talhar, cunoscut sub numele de “lupul alb”. Era rau ca o fiara salbatica si se strecura prin nameti ca un lup, patrunzand pe nesimtite in localitati. Niciodata nu-si ataca singur victim. Avea o ceata de talhari tot atat de sangerosi si cruzi ca si el.
Odata, banda lui a aparut  in oraselul unde locuia mica noastra chinezoaica impreuna cu parintii si bunicul ei  – un om bogat.
Capetenia talharilor a hotarat sa-si petreaca noaptea in casa lor. Nesocotind rugamintile batranului, el a navalit in locuinta lor impreuna cu toata banda lui si i-a zavorat pe toti ai casei intr-o camaruta. Abia dup ace hotii au parasit casa, ei si-au recapatat libertatea. Bunicul s-a inchinat in fata statuii lui Buda, rugandu-l sa-l trazneasca cu blestemul sau pe crancenul talhar.
Peste cateva ,luni talharul a aparut  iarasi in oras. Pierzandu-si cumpatul, bunicul I s-a adresat nepoatei:”Zici ca Dumnezeul tau isi apleaca urechea la rugamintile oamenilor? A intrebat-o el.  “Da bunicule El aude totul” ia raspuns fetita. "Atunci roagate Lui si cat mai repede. “Lupul alb” ne da iarasi tarcoale, si ma tem ca va navali tot in casa noastra! Roaga-L pe Dumnezeul tau sa-l opreasca!”
Batranul punea astfel la incercare credinta fetitei. Ea a alergat indata in camera ei si a inceput sa se roage:”Doamne, iata prilejul cel mai bun. Te rog, nu ma lasa in impas!”

A doua zi cand capetenia talharilor se indrepta spre casa lor, calul lui s-a ridicat fara veste pe picioarele dinapoi, refuzand sa treaca podetul ce ducea spre poarta lor. Talharul il lovea cu biciul, dar calul nu se urnea din loc. Atunci tovarasii lui i-au spus:”Se vede ca pe aici bantuie duhurile rele, pe care le vede numai calul tau. Mai bine sa facem cale intoarsa!” Fiind foarte superstitios, talharul le-a urmat pe loc sfatul.
Cum i-a vazut ca pleaca, fetita si-a pus mana pe umarul bunicului si i-a spus:”Precum vezi, Dumnezeu mi-a ascultat ruga, bunicule!” Batranul nu stia ce sa-I raspunda, desi intelegea prea bine ca ceva oprise totusi calul talharului. Astfel el s-a incredintat ca nepoata lui avea dreptate, cu atat mai mult ca era convins ca in casa lui nu salasuiau duhuri rele. Dumnezeul misionarilor Isi please urechea la rugaciunea fetitei…Batranul s-a retras in camera lui ca sa mediteze pe indelete asupra celor intamplate. Si avea la ce sa mediteze!. Dumnezeul crestin savarsise o minune!
A doua zi el s-a infatisat la central misionar, dornic sa afle cat mai multe despre Dumnezeul factor de minuni, care isi apleaca urechea la rugile omului. Curand a ajuns sa creada la randul lui in Dumnezeul cel viu, precum si in Fiul Sau – Isus Hristos. Multumita rugaciunii fetitei, Dumnezeu facuse o minune.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu