NOI NU I-AM SPUS CA EL N-O SA POATA...

de Kathy Lamancusa
tradus Rodica Botan
“They can because they think they can” –Virgil
“Ei pot, pentruca ei gindesc ca pot!!!”
Cind fiul meu Joey s-a nascut, picioarele lui au fost sucite cu partea de jos odihnindu-se pe stomacul lui. Cum eram mamica pentru prima data, am inteles ca nu arata bine dar n-am inteles ce insemna asta. Si acesta era un indiciu ca Joey avea “club feet”. Doctorii ne-au asigurat ca, in urma unui tratament va fi posibil ca in timp sa mearga normal, dar probabil nu va putea niciodata sa alerge foarte bine.
Primii trei ani ai vietii lui, Joey si i-a petrecut prin spitale cu operatii, cu picioarele in ghips si cu braces. Picioarele lui au fost masate, au lucrat la ele, le-au exersat si…pe cind a ajuns sa fie de sapte sau opt ani, nu ai fi stiut ca ar fi avut vreo problema daca l-ai fi privit mergind.
Daca mergea mai mult insa ca de pilda la un parc de amuzament sau la gradina zoologica, se vaieta ca picioarele lui sint obosite. Ne opream atunci din mers luam o mica pauza cu o racoaritoare sau o inghetata si mai vorbeam despre ceea ce am vazut sau ceea ce vrem sa mai vedem in continuare. Noi nu i-am spus de ce il dor picioarele si de ce oboseste atit de repede. Noi nu i-am spus ca era de asteptat sa fie slab din cauza deformitatilor lui din nastere…noi nu i-am spus, asa ca el n-a stiut…
Copii din vecini fugeau tot timpul jucindu-se . Joey ii privea cum se joaca si bineinteles sarea de unde era si mergea si el la joaca. Noi nu i-am spus niciodata ca probabil el n-o sa poata sa fuga la fel de repede ca ceilalti copii. Noi nu i-am spus ca el este diferit. Noi nu i-am spus…asa ca el n-a stiut …
In clasa a saptea Joey s-a decis sa intre in competitie pentru echipa care va merge cross country. In fiecare zi facea exercitii cu clasa lui. Parca muncea mai mult si mai greu decit ceilalti copii. Probabil ca a simtit ca abilitatile care veneau asa de natural la ceilalti copii la el nu veneau in mod natural. Noi nu i-am spus ca desi poate sa fuga o sa fie prbabil totdeauna la coada grupei…Noi nu i-am spus sa nu-si faca vise ca o sa fie ales in echipa respectiva. Echipa urma sa fie formata din primii sapte alergatori din scoala. Chiar daca toti alearga, doar primii sapte au sa aiba potentialul sa cistige puncte pentru scoala lor. Noi nu i-am spus ca e posibil sa nu poata sa fie destul de bun sa fie ales in echipa…noi nu i-am spus asa ca el n-a stiut …
A continuat sa alerge 4 sau 5 mile pe zi, in fiecare zi. N-am sa uit ca odata a fost bolnav si avea temperatura de 103 grade . Nu putea sa stea acasa ca avea practica. M-am ingrijorat de el toata ziua. Am crezut ca am sa primesc un telefon de la scoala ca sa merg sa-l iau acasa. Nimeni n-a chemat.
M-am dus acolo unde facea practica dupa scoala, gindind ca daca ma vede o sa se hotarasca sa vina acasa si sa nu faca practica in ziua respectiva. Cind am ajuns la scoala l-am vazut alergind de unul singur pe o strada paralela cu scoala . Am oprit masina linga el si am condus-o cu el la pas…l-am intrebat cum se simtye…”ok” mi-a zis. Mai avea doar doua mile ca sa-si termine practica din ziua aia. Sudoarea ii siroia pe fata si ochii ii luceau din cauza febrei. Dar se uita drept inainte si continua sa alerge. Noi nu i-am spus ca nu poate sa alerge ca are febra mare. Noi nu i-am spus…si el n-a stiut…
Doua saptamini mai tirziu numele celor sapte membrii ai echipei au fost chemati. Joey a fost al saselea de pe lista. A reusit sa intre in echipa care ii reprezenta scoala. Era in clasa a saptea. Ceilalti membrii ai echipei erau toti elevi de clasa a opta. Noi nu i-am spus sa nu se astepte sa fie ales in echipa…Noi nu i-am spus ca el n-o sa poata…noi nu i-am spus ca n-ar trebui sa incerce…asa ca el n-a stiut niciodata ca nu poate. Doar a incercat mereu si a putut!!!
............................

Am un singur gind...acela ca de multe ori ne limitam si noi si ii limitam si pe copii nostrii...pentruca descurajarile nu sint bune la nimic...iar o vorba buna si o incurajare sint darurile pe care le putem darui mereu fara sa scada nimic din ce avem!!!
"Pot totul in Christos care ma intareste" este un verset pe care musai orice credincios trebuie sa-l stie pe de rost

(preluat de pe blogul Rodicai Botan)